Ştiu că îi iubim pe Fraţii Grimm, şi Google îi iubeşte, le-a dedicat azi un doodle foarte simpatic, povestea cu Scufiţa Roşie, iar copilăria noastră era mai săracă dacă n-am fi văzut câte zece minute săptămânal din Albă ca Zăpada lui Disney la Gala Desenului Animat! Ştiu! Şi mie îmi plac basmele lor, am două cărţi groase cu poveşti de Fraţii Grimm care au necesitat legare de la atâta citit şi recitit!
Sunt minunate poveştile şi e grozav că, şi datorită lor, am prins drag de citit! Însă ce învăţăminte tragem noi din basmele celor doi fraţi? Aud? Lasă că vă spun eu!
Mamele vitrege sunt naşpa, vor trimite un vânător după tine în pădure şi-i vor cere ficatul tău. O să ajungi să trăieşti cu şapte pitici cărora o să le speli, calci, faci curat şi cânţi. Nu mânca mere dacă ţi le oferă vreo babă sau mama vitregă. Dacă nu vine prinţul călare pe calul alb eşti moartă! Pa!
Calităţile tale – bună, rea, frumoasă, vie sau nu – sunt predestinate din naştere, nu are sens să înerci să schimbi destinul. Mama, ce-i aia fus? Deci e rău dacă te atingi de lucru manual! Dacă nu vine prinţul călare pe calul alb eşti moartă! Pa!
Dar şi dacă vine, apropo, afli că soacrele sunt o pacoste sinistră şi vor dori, nici mai mult nici mai puţin, decât să te servească la cină împreună cu copiii tăi, în timp ce prinţul se luptă pentru dominaţia regatului. Călare pe calul alb, desigur! Soacră = prăpăd! Run!
Prinde şi pupă orice broască. Just in case! Cu timpul viaţa o să te inveţe că şi reciproca e valabilă: uneori e posibil şi suficient să săruţi un “prinţ” ca să se transforme în broască râioasă! Yuk!
Mama vitregă = duşman, partea a doua! Vine, cu două surori vitrege, îţi ia tot ce e frumos şi ţi-e drag şi te pune la muncă în casă. N-ai voie la bal. Dacă te descurci, totuşi, să transformi un dovleac în caleaşcă (dada, stai tu, că vine zâna cea bună, aham!), n-ai voie să stai până târziu, că rochia se transformă în capot şi tu n-ai, desigur, personalitate cât să-l farmeci pe prinţ, fără rochie eşti degeaba! Noroc cu pantofii. Cumpără cât mai mulţi, nu se ştie care e perechea fermecată! (a se vedea şi Condurii domniţelor!)
Bref! Tu munceşti, eşti harnică, bună, blândă, el se bate cu balauri! Tu aştepţi, el are cal alb. Dacă nu vine, adio sfârşit fericit – cam asta pricep fetiţele! Pe băieţi am înţeles că-i interesează Spiderman mai degrabă, deci nici măcar nu ştiu că trebuie, cândva, în timpul vieţii, să facă rost de un cal alb! Ce să mai vorbim de gătit şi bune maniere dacă Spiderman, când nu poartă mască, e un tip şters, timid, pe care nici măcar Kirsten Dunst nu-l vrea?!
Altel, da, La mulţi ani de 200 de ani de când Grimm-ii au publicat prima lor carte cu poveşti, musai de citit copiilor, ca să priceapă prinţesele că bobul de mazăre e o fiţă! :)
BONUS: patru minute în care o să râdeţi cu lacrimi!
Intr-adevar, adulti fiind, intelegem altfel povestile… :))
Imi place mult sfatul tau pentru tinerele fete: “uneori e posibil şi suficient să săruţi un “prinţ??? ca să se transforme în broască râioasă”. :))
din pacate asa e! :))
Din basme mai putem intelege si asta: viata nu e intotdeauna usoara, uneori apar obstacole si complicatii, dar daca esti corect, harnic, inventiv si curajos le poti invinge si trai fericit :)
By the way, e musai sa stim ca povestile cu care am crescut au fost putin periate si transformate ca sa nu sperie copiii de tot. Fantasticul era mult mai horror pe vremea aia, asa se face ca in povestea originala surorile vitrege ale Cenusaresei se aleg cu ochii scosi de pasarelele inocente care li se aseaza pe umar. And so on. Poate daca ar fi lasat povestile asa si nu le-ar fi cosmetizat nu am mai fi crescut intr-un univers ideal si am petrece timp asteptand sa vina printul pe un cal alb sau pe o vespa:D