Aşa, de început de an, Chinezu execută o piezişă cu bătaie pe şaua cui vrea să priceapă – bine!, şi cui nu – iarăşi bine! Eu, una, încă zâmbesc când mă gândesc la mine ca blogger, uite: LOL, deşi, după prima lună de printre rânduri (sau pr între rânduri, cum vreţi), aş zice că StatPress nu-mi arată lucruri taman descurajatoare. Dar nu despre asta e vorba şi, oricum, mai e mult până departe. Care, departe, nici eu nu prea ştiu clar unde şi ce e, şi uite d-aia pun întrebări!
Articolul chinzesc de care zic îmi ridică unele semne de întrebare, mai degrabă ca PR, decât ca, LOL, blogger. Respectiv, de ce e musai ca un post ce prezintă un produs/serviciu/whatever să coste? Şi, dacă nu e musai, de ce discuţia se referă la costuri per post nu la relevanţă?
Ca PR ştiu că sunt clienţi care au lucruri de comunicat, lucruri utile, lucruri mişto, nu lăbăreli despre “cât de absolut de geniali suntem noi şi serviciile noastre şi voi tre’ să scrieţi despre asta că e de interes” – în ce măsură aceste demersuri de PR necesită bugete pentru apariţia unor articole pe bloguri?
Fiindcă dacă bugetul e condiţia, înseamnă că pot să mă duc la culcare şi mâine dimineaţă să iau în calcul alt job. Nu există mereu bugete, ştiţi şi voi asta. Dar chiar şi fără buget, unele lucruri sunt news worthy sau merită menţionate pentru că sunt de interes. Sau haioase. Sau inedite. Sau pur şi simplu mişto. Sau… în fine, aţi prins ideea. Şi, Cristi, nu pun întrebarea asta neapărat pentru mine, ştiu că eu sunt… punct eu :), dar alţi PR-i poate vor să ştie şi să înţeleagă dacă-şi pun mai întâi problema conţinutului sau a bugetului comunicării lor.
Şi acum, apropo şi de discuţia bloggeri vs. jurnalişti, dacă telemeaua pute dar postul e pre-plătit, cum se procedează? Se scrie sau nu? Şi cum? Sau, invers, dacă telemeaua e bună, dar postul nu e plătit, de asemenea, cum se procedează? Se scrie sau nu?
Mulţumesc anticipat pentru lămuriri :D
PS Surprinzător (sau nu), ca PR, eu aş prefera să se scrie că pute, tocmai ca să am ocazia de a spune că, de fapt, e vorba de blue cheese şi cu cât pute mai nasol cu atât e mai gustoasă! :D
Parere de bloger (sau de om care are un site pe care mai scrie si articole platite): daca ideea e misto, as putea sa scriu fara bani. Am si facut-o, de multe ori. Depinde de campanie, de cui se adreseaza si de abordarea pe care o are PR-ul companiei. Adica sa-mi trimita unmail explicativ, nu sa-mi tranteasca un comunicat de presa cu 15 pagini.
Pe de alta parte, am si refuzat bani multi pentru ca nu aveam incredere in produsul pe care ar fi trebuit sa il promovez.
trebuie sa’mi implementez un buton de like la comentarii :))))
Ha, eram eu pe la jumatatea postului de pe blogul meu apropo de ce a scris Chinezu cand vad linkul tau. Asa ca mai bine comentez aici – cu un singur aspect care priveste evident ambele parti.
E logic ca o firma sa doreasca vizibilitate. La fel de logic e ca un blogger sa primeasca niste beneficii. Numai ca din pacate (si atentie nu vorbesc de prostiile de care zici si tu ci de cazuri reale de produse/idei/locuri etc. care chiar merita promovate) nu intotdeauna exista buget.
Si-aici apare problema. Daca ai bani (tu ca PR in sensul de client care a aprobat un buget) atunci lucrurile sunt simple – stii ca inviti sa testeze si afli si care e suma de pe langa – apropo de ce zici tu.
Cand nu… ei aici e aici si aici se vede relatia cu un blogger. Sunt multi cei care te pot ajuta cu un client care nu are bani si tu te poti recompensa ulterior. Si nu, cu asta nu vreau sa stric piata apropo de bloggeri care primesc bani (zicand ca uneori poti avea vizibilitate si fara). Sunt insa si bloggeri care conditioneaza orice mentionare de o suma (poti primi eventual o reducere, dar atat). Si aici aspectul 2 – unde poate ca ar trebui un raspuns din partea PRilor :D Cum ii explici clientului care are ideea: “pai daca eu ii dau gratis X de ce sa ii mai dau si bani?”?
M-am lovit de aceste aspecte si de aceea incerc sa deschid discutia astfel incat sa nu mai fie acest vs. intre cele doua categorii – ca nu e vorba de lupta ci mai degraba de colaborare cu beneficii mutuale.
PS: da, stiu, comentariu lung, da’ io am zis ca ma apucasem sa scriu pe tema:).
Loredana – first thing first: blue cheese nu e o prostie, i love blue cheese. am renuntat la ea pentru ca are o tona de calorii, dar.. mmm!
asa, acum redevenind serioasa, inteleg ca tu esti de parere ca bloggerul trebuie sa primeasca beneficii no matter what? si, daca nu sunt bani si nici pile, ceea ce comunici – considerand ca e news worthy, haios, destept samd – se duce direct in junk?
unde si cum si ce ii explici clientului povestea e al’ceva, mi se pare un aspect demn de un post separat.
discutia asta se imparte in doua din punctul meu de vedere:
1. putem sa avem coverage cu chestii FOARTE misto. dar pentru asta iti trebuie creativitate si mai putine vaicareli referitoare la lipsa bugetului.
2. putem sa platim dar sa o facem in asa fel incat demersul sa reprezinte endorsement, nu display. la noi se cumpara mai mult display, decat endorsement. si asta duce la multe alte probleme.
1. foarte de acord, si e lipsa de creativitate in PR.
2. de acord si cu asta. dar daca platesti pentru endorsment nu pierzi cumva din credibilitate?
Nuuuu, nu de blue cheese ziceam ca e prostie – ci de ideea de lucruri irelevante dar pe care clientul tine mortis sa le vada peste tot – de acelea ziceam ca nu e cazul sa apara.
Apoi nu, nu zic ca un blogger primeste bani oricand. Cum zice si Nebuloasa se poate sa ai lucruri tare interesante si oamenii sa te ajute pentru ca li se pare inedit, ceva care merita sa apara la ei pe blog, dupa cum tot cum bine spune ea: poti sa ai bani si sa nu generezi incredere asa ca sa ramai cu banii (sau sa mergi la bloggerii din lista de backup si nu la cei la care doreai).
Altfel da – vazut exemple din ambele categorii: lucruri interesante nebagate in seama in lipsa banilor, dar si aparitii ale unor chestii care cu greu pot avea ceva de interes, dar care au avut buget.
De principiu insa depinde doar de blogger si cat de mult lasa el banul sa conduca:).
aici e si vina PR-ilor care nu’si educa clientii si accepta orice pretentii ale acestora doar ca sa ia contul. ceea ce nu e ok.
totusi, intrebarea mea era: pentru un PR ce trebuie sa primeze? continutul sau bugetul? se poate una fara alta? (eu sper si stiu ca se poate, dar eu sunt, totusi, PR, ergo subiectiva)
io am mancat de la ei, am fost multumit, putea fi si mai bine ;)
dar da … e un ceva interesant cu care te obisnuiesti intr-o saptamana si culmea, te ingrasi
vezi tu, ingrasatul asta are conotatii diferite. eu nu vreau, mersi! :)))))
Ma vad nevoit sa-mi dau cu parerea. :)
Ruxa, branza aia cu mucegai e cale de “intre mijloc” pe care ai adoptat-o exagerat de elegant, pentru a impaca niste lucruri.
Tu ai inteles putin gresit problema blogger vs. jurnalist: explic din nou – bloggerul evalueaza, jurnalistul informeaza, evalueaza, formeaza o opinie.
Nu vorbeam nici de bloggerii de calitate (ffff putini) si nici de jurnalistii penibili. Ci de doua categorii… de oameni care nu trebui sa dea verdicte.
Acum, referitor la articolul asta – Nebuloasa a zis-o bine de tot.
“în ce măsură aceste demersuri de PR necesită bugete pentru apariţia unor articole pe bloguri?
Fiindcă dacă bugetul e condiţia, înseamnă că pot să mă duc la culcare şi mâine dimineaţă să iau în calcul alt job. Nu există mereu bugete, ştiţi şi voi asta” – inseamna ca poti face munca de PR fara bani? Si nu ma refer la doua-trei telefoane si la un post pe blog, ci la chestii mai serioase? Aici nu prea vad siceritate, mai mult dupli…
Daca telemeaua pute, bloggerul platit va scrie ca-i superba, iar jurnalistul scarbit de atatea lansari va spune ca-i dezastru olfactiv.
Acum nu stiu in ce stare s-ar afla PR-ul campaniei, daca la lansare, telemeaua ar muta nasul oamenilor. PR-ul este responsabil si de postul platit bloggerului, si de invitatia-comunicat facuta jurnalistului.
What say you?
liviu, o tii langa cu jurnalist vs blogger si eu iti spun, iar, ca sunt doua “chestii” diferite, ca nici jurnalistul NU e blogger, dupa cum nici bloggerul NU e jurnalist. pentru ca fiecare e al’ceva. hai sa pornim de la premisa asta, ca am obosit sa ma tot repet, te rog, si, din punctul meu de vedere, esti inca pe langa definitiile celor doi, chiar daca nu sunt batute in cuie, fiindca ambele industrii se schimba constant.
Ca sa’ti raspund la intrebare, da, am facut si o sa mai fac munca de PR si fara a fi remunerata financiar pentru acest lucru, iata, de exemplu, recenta campanie #braziptcopii. Eu am gandit’o, eu am programat’o si tot eu am si participat in cadrul ei. Deci da. Si as aprecia sa folosim cu incredere conceptul de “documentare” cand vorbim, pentru ca, asa cum am mai zis, nu’mi place sa ma repet :)
read the above
Sunt si campanii faine pe care le poate face PR-ul gratuit, insa doar cateva pe an. Altfel ar fi grele cu viata (daca din asta traieste).
bungust – intrebarea nu se referea la prestatia PR-ului ci la cea a bloggerilor.
“Fiindcă dacă bugetul e condiţia, înseamnă că pot să mă duc la culcare şi mâine dimineaţă să iau în calcul alt job” – te referi la faptul ca tu, ca PR, daca nu ai buget pentru o campanie, se poate face si gratuit? Asa pentru ca e misto? Exista sanse, dar sa nu fim prea romantici. Bloggerul cu trafic vrea sa vada banul in cont.
Mai, tu ai adus in discutie faza cu telemeaua, de aceea am scris. Reciteste finalul articolului tau. OMG, esti dificila :)))) Am comentat cu referire la ultimele doua paragrafe din CEEA CE AI SCRIS TU, PENTRU CA AI ADUS DIN NOU DISCUTIA IN PRIM PLAN.
Esti putin irascibila cand nu e lumea de acord cu tine, sincer.
“Şi acum, apropo şi de discuţia bloggeri vs. jurnalişti” – tu ai adus-o din nou in prim plan si eu mi-am dat parerea. Credeam ca e voie… inca…
N-am nevoie de desn ca sa intelg ce ai vrut sa spui, dar mia citeste o data ce-ai scris, cu toata logica din dotare, si vezi pe unde ne aflam cu discutia.
Sincer, documentare? Vorbeam la modul general, ca n-o sa ma apuc ever de cercetat ceea ce ai facut tu in PR.
pai daca te apucai sa vezi ce si cum, poate nu puneai intrebarea cu campaniile pro-bono de pr… e bine sa stim cu cine vorbim, zic. e o regula, de fapt. si in PR, si in jurnalism, si in blogging :)
Deci inainte sa pun o intrebare pe blogul tau, sa ma documentez? Sa citesc o carte despre tine? Un studiu antropologic, ceva? Sa-mi fac un opis cu activitatile tale pro bono sau pro money?
Cool down, nu ma documentez ca sa pot pune o intrebare la tine pe blog. Chestia asta n-am mai auzit-o la nimeni. Nici la vreun blogger, nici la vreun jurnalist, nici la vreun om care stie sa comunice.
oh, whatever! mie mi se pare de bun simt sa’ti cunosti interlocutorul, si d’aia am citit ce si cum despre tine.
in rest, pot sa’ti trimit credentials, cartea e’n lucru deocamdata, o sa ti’o trimit cu dedicatie cand e gata :D