Cred ca de vreo săptămână, dacă nu mai bine, încerc să scriu aici cât de absolut tristă mi s-a părut ştirea potrivit căreia s-a închis ultima fabrică de maşini de scris din lume, cu doar 500 de astfel de obiecte pe stoc. Ultimele maşini de scris din lume… Deşi scriu aceaste rânduri de pe tastatura unui laptop, nu mă pot abţine, şi am nostalgii în sensul ăsta, findcă mereu am asociat maşina de scris cu unii dintre autorii mei favoriţi, cu tabietul scrierii de cărţi bune şi c-o pipă! Şi cafele tari. În fine, o poveste întreagă.
În consecinţă, ca om cu multă presă scrisă la activ, nu pot să nu mă gândesc dacă pasul următor nu e închiderea tipografiilor. Cam în câţi ani, oare…
Oricum, până atunci avem vreme să fredonăm o parte din concertul pentru orchestră şi maşină de scris!
Faina melodia. M-am intors cu amintirile multi ani in urma la prima mea masina de scris pe care as spera sa o mai gasesc printre vechituri:-) Devine si mai valoroasa dupa vestea asta…
dada, e collectors’ item, s’o pastrezi si chiar s’o mai ungi din cand in cand! mie mi’au placut de cand ma stiu masinile de scris, mi se parea o super chestie sa “tiparesti” acolo, pe loc, si toata treaba, cu panglica, cu “clopotelul” de la final, imi place teribil!
cand o sa’mi scriu memoriile, asadar, o sa’mi iau o masina de scris! daca mai gasesc! :)
Daca nu mai gasesti, vorbim:-) Doar ca trebuie neaparat sa faci gimnastica degetelor inainte, dupa o pagina scrisa la masina rupi orice tastatura iti iese in fata:-)