Mai în glumă, mai în serios, am zis şi chiar am început să alerg. Aşa, aiurea, prin parc şi prin împrejurimi, deocamdată, că atâta mă ţin plămânii. Primele dăţi era să leşin după câteva alei, simţeam că mă furnică tot corpul şi că pur şi simplu nu-mi intră destul aer în plămâni. Aş vrea să spun că după aia a fost mai bine, dar nu e cazul. Probabil o să fie, nu ştiu.
Dincolo de orice altceva, joggingul e plictisitor, ca aproape orice altceva înseamnă rutină. Nu-mi place şi mai ales de asta nu-mi place, dincolo de efortul fizic, semnificativ pentru mine, pe care îl presupune. Lasă muzica din căşti, nici aia nu mă pune într-o mai bună dispoziţie pentru ţopăitul pe alei ori coborâtul şi urcatul celor 10 x 2 etaje.
Ceea ce mă determină să nu mă las este faptul că am făcut din asta un exerciţiu de voinţă condimentat cu motivaţia rezultatului final şi care nu este, cum s-ar aştepta lumea, scăderea în greutate. Sau, în fine, trece pe acolo, dar nu, nu e ăsta.
Iar în seara asta, otolitele parcă au încetat să se mai agite ca nişte corcoduşe în compot şi nici n-am mai simţit că mă scurg cu fiecare pas… din primele ture! Sigur, tot nu-mi place, tot e greu, dar fiecare nouă tură în plus pe care reuşesc s-o parcurg îmi dă o satisfacţie teribilă! Şi pentru asta… Eh, pentru asta o sa ma trezesc şi mâine tot la şase.
Pe de altă parte, n-am auzit pe nimeni să spună că e uşor :)
doua sfaturi:
– incearca sa te gandesti la lucruri la care nu ai timp pe durata unei zile. Mai ales chestii serioase, care au nevoie de ceva atentie
– audiobooks. De la fictiune si pana la orice subiect iti trece prin cap si ti se pare interesant
prima saptamana e cea mai grea. Daca dupa aceea insa o sa iti faci o rutina cu motivatia clara facuta de cel putin unul din cele doua motive de mai sus (si nu ca o faci ca sa fii sanataoasa) inseamna ca esti pe drumul cel bun. Bafta! :-)
multam :)
– deocamdata ma gandesc cum sa fac urmatorii pasi dupa cateva alei (programul e 1 min run 2 min walk, se mareste progresiv, dar eu sprintez un pic si mersul) :)
– de ascultat ascult muzica, mi’am facut un playlist special de alergat cu piese care imi plac si ma binedispun
Sper sa ma tina! :)
Nu este deloc usor,mai ales la ora 6-7 dimineata,dar este ceva benefic.
Cum ai spus si tu,este foarte plictisitor,de aceea felicitari si la cat mai multe zile incepute cu sport.
e mai ok dimineata decat seara, ca e mai racoare si mai pustiu. eu stau in zona garii de nord care e populata si de specimene subumane care seara nu zac ci dau semne de viata :)
multam de gandu’ bun!
He he, la fel eram si eu cand m-am apucat de alergat. Lesinat dupa 5 minute. Ai sa vezi ca ai sa reusesti sa alergi de fiecare data mai mult
serioooos? pfiu, abia astept sa fie mai bine, sa nu mai simt ca mor dupa zece minute! :))
altfel, da, asta e planul. la fiecare tura, o rutina in plus!
all, sunteti foarte draguti cu incurajarile si sfaturile pe care mi le dati!
i am not alone, vorba lui michael! :))
multumeeeeeesc!
Citeste aici:
http://www.ovidiumilitaru.ro/2011/08/cum-am-dat-jos-20-de-kilograme-fara-sa-tin-cura-de-slabire/
dar ti’a luat ceva! oricum, felicitari pentru determinare! :)
Alergatul este un antrenament psihologic. Mi-a placut aia cu otolitele. Rabdare, in curand, din cauza betonului pietrele se muta la picioare, coloana, tendoane. Si macina.
nu mai e chiar asa, am gasit un program de running pe net, e foarte prietenos, il recoand, se numeste 5k running plan si alterneaza mersul (vioi, totusi) cu alergatul. cumva am reusit sa nu ma opresc din inaintat 30 de minute, din care opt (crestem progresiv, saptamanal) au fost de run.
iar in zilele in care nu’l fac pe program (ca e o zi da, una ba) bag dans, stepper si wii :)