De când mă ştiu am fost o persoană cu o sensibilitate olfactivă aparte şi sunt şi acum mirosuri pe care le asociez cu anumite stări, oameni, momente sau gusturi. De pildă, un anumit parfum for men poate echivala cu un sprint de câteva sute de metri fiindcă ambele au acelaşi efect de moment: îmi accelerează pulsul şi îmi taie respiraţia. Iar cartea lui Suskind şi ecranizarea ei se află în topul preferinţelor personale.
Mai mult, felul în care miroase cineva mă conduce – vreau, nu vreau – să-mi întregesc o primă impresie despre persoana respectivă şi aproape că mă jenam în sinea mea de aşa prejudecată… chimică şi chiar un pic snoabă, însă am aflat că, de fapt, nu e chiar o prejudecată.
Aşa cum v-am spus, pe blogul meu, campania “Obiceiuri sănătoase de la Activia” îşi propune să vă aducă informaţii inedite şi utile ce ţin de minte, inimă şi literatură. În acest context, dar şi pentru că mă pasionează subiectul şi niciodată nu ai învăţat prea multe, sâmbătă am fost la conferinţa despre parfumuri organizată de Fundaţia “Calea Victoriei”. Aşa am aflat că totul a început cu diverse soluţii de parfumare a locurilor antice de rugăciune pentru a induce o stare de linişte, în special prin arderea unor răşini, scoarţă ori amestecuri florale.
Istoria unei emoţii
De altfel, toate civilizaţiile antice au încercat să păstreze cât mai mult aromele din jur, iar în secolul al IX-lea apare şi o lucrare cu peste 100 de metode de preparare a parfumurilor. Totuşi abia în secolul al XI-lea, medicul şi filosoful arab Avicenna descoperă metoda distilării, cea care se foloseşte chiar şi azi… în cazul parfumurilor naturale.
Sigur că nici Europa nu avea să rămână indiferentă la parfumuri cu atâtea curţi regale, filfizoni şi demoazele. În Franţa, în special, industria parfumeriei înfloreşte şi face profituri importante, iar Revoluţia din 1789 nu reuşeşte să oprească această modă a parfumurilor decât vremelnic. De altfel, ca fapt divers, a existat chiar şi un parfum numit Guillotine!
Din secolul al XIX-lea, industria s-a dezvoltat atât de mult şi atât de repede şi au apărut atât de multe parfumerii celebre, încât mi-ar trebui un post pentru fiecare dintre ele, aşa că vom “sări” direct la partea care confirmă “prejudecata” de care scriam mai devreme, şi anume legătura între personalitatea cuiva şi parfumul pe care îl poartă.
Chimia unei emoţii: cum să-ţi alegi parfumul
În speţă, cu cât te cunoşti mai bine, cu atât poţi alege un parfum care să te completeze şi care să prelungească… “starea de tine” în percepţia celorlalţi. Sigur, cu marketingul agresiv făcut de industrie, e greu să alegi. Sunt mii şi mii de parfumuri, apar câteva în fiecare zi, e o fugă nesfârşită după client şi e greu să rezişti tentaţiei de a fi perceput aşa cum îţi promit marketerii. Totuşi, nu cumpăraţi parfumuri care promit, ci parfumul care vă place vouă şi, foarte important!, cel care se potriveşte cu mirosul vostru natural şi cu PH-ul pielii voastre.
Ţineţi cont, de asemenea, de starea pe care o aveţi când încercaţi un parfum fiindcă trăirile emoţionale ne influenţează PH-ul şi, în consecinţă, felul în care miroase dar şi felul în care percepem un parfum. Nu încercaţi parfumurile altfel decât pe piele, la încheietura mâinii, preferabil, şi nu încercaţi mai mult de două în acelaşi timp. Nu frecaţi locul ci pur şi simplu lăsaţi-l să respire şi nu mirosiţi imediat ci peste 20-30 de minute.
Un alt secret: dacă nu persistă pe pielea voastră măcar câteva ore (cu cât mai multe, cu atât mai bine!), înseamnă că nu e potrivit pentru voi. Şi, pentru că vorbim de obiceiuri sănătoase, insist să vă spun că, şi în ceea ce priveşte parfumul, less is more: dacă e bun şi se potriveşte cu voi, persistă fără să vă daţi cu o jumătate de sticlă de fiecare dată! :)
Eu folosesc, de peste 15 ani, Magie Noire. Il iubesc, ma reprezintă, mi se potriveşte. Îl “traduc”, din când în când, cu Bulgari ori alte parfumuri de la Lancome şi, din când în când, Fahrenheit deşi, da, ştiu, e de domni. Totuşi, MN rămâne amprenta mea olfactivă. Preferatul vostru care e?
(o să mai scriu pe tema asta, apropo, există nişte studii foarte interesante)
Si eu asociez parfumul cu stari de spirit si cred ca ajunge sa te reprezinte daca stii sa il alegi. Eu aleg de cele mai multe ori J’adore de la Dior :)
Am avut si eu, dar nu m’a facut sa’l parasesc pe Magie Noire! Nici nu stiu de ce ma mai razvratesc uneori sa aleg alt favorit! :)
:) ce frumos ai scris! ma regasesc in asocierea olfactiv-faptica de mai sus. poftesc mereu la “hot couture” de givenchy dar din pacate nu se mai fabrica, asa ca lichidul din ultima sticluta il folosesc doar la ocazii care mi se par super importante :) zi de zi folosesc hermes – eau des merveilles.
aaaa, care eau de merveilles? e foarte foarte misto, il are o prietena, l’am incercat si eu, dar nu mi s’a potrivit. le’am incercat pe toate trei, dar cel mai tare imi place cel auriu/orange.
si, da, asta cu parfumurile e boala grea, iar parfumul de domn la care ma gandeam chiar imi creste pulsul cand e prin aer :)
ador filmul si cartea deopotriva! imi place mult abordarea interesanta a acestui lucru de nelipsit din trusa unei femei: parfumul :)
si mai am o multime de chestii interesante, dar n’am vrut sa ma lungesc intr’un post kilometric. chiar ma pasioneaza genul asta de emotie olfactiva si chimia dintre oameni :)
da, despre cel auriu/orange este vorba. asta cu cresterea pulsului este cam periculoasa caci poti sa-ti pierzi uzul ratiunii :))))
uneori se intampla! si e bine ca e asa, altfel cum sa te bucuri cand il regasesti?! :)))
eu acum folosesc un Hermes Un Jardin Sur Le Nil cumparat de pe aoro.ro acum o luna la sugestia unei prietene. cred ca o sa il folosesc multa vreme de acum incolo…
Very Irresistible – Givenchy si Moments – Priscilla Presley – dar acesta nu se mai gaseste :(
cred ca nici priscilla nu prea se mai gaseste, ca n’am mai auzit nimic de ea :)