Săptămâna trecută, Prinţesa Urbană se plângea pe facebook de… caimac, cum că i se pare o sinistroşenie sinistră, groaznică, oribilă, teribilă! M-am amuzat de aşa detestare, cu atât mai mult cu cât o împărtăşeam până acum câţiva ani.
Când eram copil, cumpăram laptele de la alimentara (nu fără stat la coadă, se înţelege), apoi veneam cu el acasă şi mama îl fierbea într-o oală specială de aluminiu, cu pereţ dubli între care se punea apă. La sfârşitul operaţiunii, deasupra laptelui se forma o pojghiţă groasă de caimac pe care tata o culegea cu grijă, după care urma alergarea Ruxandrei prin casă:
Ia caimac, mănâncă, e bun, are calciu, hai, mănâncă-l!
NU!, ziceam eu de sub masă, întorcând sugestiv capul, scârbită de o asemenea perspectivă.
Hai, te roagă tata! Uite, îl împărţim!
NU!, repetam, iar şi iar, până când tata pricepea că n-are sorţi de izbândă şi mânca el pieliţa de lapte.
Şi “Nu!” a rămas ani de zile până când, într-o zi, când pusesem eu nişte lapte la fiert pentru un desert, a trebuit să culeg chiar eu caimacul. Împinsă de curiozitate, am gustat şi… mi-a plăcut! De-atunci mănânc caimac… dar nu prea mai fierb lapte! :)
Alte mâncăruri care mă umpleau de scârbă erau parizerul, caşcavalul şi andivele. Dacă cu primul s-a rezolvat uşor problema (foame mare, n-am gasit decât asta de mâncat, a fost foarte bun!), pentru al doilea aliment a fost nevoie de imaginaţia mamei care a scornit “mâncarea americană”, adică mi-a făcut caşcaval la capac. Dincolo de faptul că mâncam ceva extra cool, desigur, mă distra foarte tare partea cu întinsul şi nu mi-a trecut prin minte să întreb care-i ingredientul principal. Am aflat abia prin gimnaziu şi de atunci mânânc şi caşcaval “natur”. Cât despre andive, nu-mi lipsesc decât rar din frigider.
Nici cu ciorba de burtă n-am avut o relaţie prea bună fiindcă nu suport oţetul iar fâşiile de burtă mi se păreau detestabile, de asemenea. Până pe la 20 de ani când, pe nişte munţi fiind, la cabana la care cu ceva greutate am ajuns, singura ciorbă rămasă în meniu era cea de burtă. Păţăşti!, cum ar zice prietenii mei din Cluj. Şi uite-aşa, de unde până atunci consumasem doar smântâna comesenilor care-şi comandau renumita ciorbă, atunci am mâncat şi eu şi a devenit una din favoritele mele.
Nu suport, în continuare, grăsimile (untură, carne, peşte gras, pieliţe şamd), cremele cu unt, sfecla, maioneza (dacă nu ştiu cine şi cum a făcut-o) şi detest profund icrele şi bamele.
Şi, desigur, cu câteva excepţii, ciocolata. Dar asta e o altă poveste.
A! Am scris postul ăsta ca reminder şi imbold: de azi am (re)început dieta! :))
Uaaa, tu ai mincat andive in copilarie? Eu pina sa fac cunostinta cu supermarketurile, acum citiva ani, nici nu stiam ca exista…
Caimacul bleah brrr vai the horror. Trebuia tu sa-mi aduci aminte SI azi… :(
nu, in copilarie nu mancam, le ocoleam instant, chiar daca insista mama. dar acum imi plac de mor!
carimacul… cum ziceam, send it over! :))))
Bamele nici mie nu-mi plac. Mi-ai adus aminte ca am scris si eu despre asta, apropo de spaimele culinare. M-am intrebat si eu mereu daca suntem capabili sa ne schimbam gusturile pe parcusul vietii sau este ceva organic…
nici eu nu stiu, cred ca mai degraba sunt niste fixuri decat ceva care sa tina de papile :)
Pffuaa… aici am o lista lungaaa! Incep cu fructele de mare, in mod special caracatita (yac, yac), ciorba de burta, orice contine porc, ghebe, shaorma ( n-am mancat in viata mea si nici nu-mi doresc), hamburger, cheeseburger, pestele gras ( somon), icrele, ciorba de peste, galuste, pilaf, anchois, hamsii, ficatei (ficat), morcovul, branza de oaie. Cam astea la prima amintire… :)
mamaaaa… da’ tu ce mananci? :))
hai pe rand, incetisor. carcatita e ca toate celelalte, baby octopus, yummy! despre ciorba de burta am zis, porcul pare din ce in ce mai sanatos fata de carnea de pui indopat cu hormoni. Ghebe? Adica alte ciuperci da, insa ghebe ba?! Hm!
saorma = pui fript + cartofi prajiti + castraveciori murati in lipie. sigur ai mai mancat combinatia asta :)
somonul e gras, da, dar nu are grasime daca e curatat cum trebuie. si e delicios. eu nu suport crapul, somnul gras
galuste si pilaf – buuune!
hamsii rulz, mai ales daca’s fripte sa scrii cu ele pe tabla, anchois nu sunt nici eu fan. ficat, da, ok, dar de pui mai degraba decat de alte animale. morcovi taman rontai acum, dar cruzi. aia fierti nici mie nu’mi plac. deci… baby, caramelizati si cu seminte.. ia sa incerci :)
eu nu mă strâmb decât de foame. în rest, cred că mănânc orice – unele preparate cu mai multă poftă decât altele, ce-i drept, da’ fără strâmbături de niciun fel :)
uhm, eu raman la lista mea :))
What can I say baby… sunt un freak la mancare. :) A fost si bine ca sunt asa dubioasa la mancare, fiindca am tinut o dieta cu foarte mare lejeritate si rezultate ( dieta de la doctor, nu dupa ureche). Spor si tie! :)
si eu tin dieta (acum), si e lejer. exceptand faptul ca nu prea e branza proaspata in meniu :)
Eu cu bamele, ciorba de burtă și varza călită o să duc război o viața! Astea sunt felurile de papa care îmi pot provoca o stare de râu doar daca le simt mirosul, dacă apuc să și testez deja clar că e revoluție la mine în stomac!
În rest ze cașcaval e la rang de cinste la noi, ne place un pic cam prea mult și încercăm să mai reducem. Cum sunt alții cu alcoolul așa e în familia mea cașcavalul, dacă e în frigider… ei bine! a fost!
Acum untura îmi suna rău, dar îmi aduc aminte vag că pe la 4-5 ani bunicul meu mă hrănea cu pâine cu untura + ceapă roșie + boia. Cred că era un fel de gustare a zonei.