Ieri, la piaţă, la cireşe, ţigări şi brânză de vaci am nimerit de fiecare dată după cineva care cumpăra, adică am aşteptat “la rând” – pun cu ghilimele fiindcă o persoană în faţă nu e chiar rând. Oameni de toate soiurile în faţa mea, dar nici una dintre aceste persoane nu a spus Vă rog sau Mulţumesc vânzătorului, şi n-am putut să nu observ asta, fiindcă lipsa acestor cuvinte elmentare m-a zgâriat ca un dezacord între subiect şi predicat.
Mai pe seară am avut o discuţie faină cu cineva care-şi face lucrarea de dizertaţie pe tema cetăţeţanului (român) în democraţie, cum e el, cum ar trebui să fie, discuţie care a ajuns – cum altfel?! – la problemele societăţii contemporane, politică şi, inerent, schimbare.
În timp ce discutam despre lucrurile astea, eu fiind oarecum pesimistă în legătură cu această schimbare, peste drum de terasa la care mă aflam împreună cu interlocutoarea mea, au “erupt” patru tinere. Gălăgioase peste măsură, îmbrăcate ţipător, râzând şi împingându-se, înjurându-se, dar nu a ceartă ci pur şi simplu ca formulă de adresare, aceste patru tinere au apărut exact când spuneam că n-am motive de optimism în ceea ce priveşte posibilitatea ca schimbarea în bine să vină de la generaţiile viitoare, parcă pentru a-mi întări spusele.
În imediata mea apropiere, cea în care aleg să exist – reală şi virtuală deopotrivă – sunt oameni faini şi întâmplări frumoase, însă imediat ce ies din acest “costum de protecţie” (şi ies des) dau de oameni care parcă şi-au pierdut omenia şi care nu se mai obosesc să respecte ori să transmită nici cele mai elementare reguli de bun simţ şi de bună creştere.
În condiţiile astea, sunt încă şi mai convinsă că subiectul pe care mi l-am ales pentru sâmbătă, la TEDx Iaşi, Cultura face diferenţa, este disperat necesar şi potrivit temei evenimentului, şi anume Ideas worth advertising.
Să-mi ţineţi pumnii: am emoţii!
Multumesc! (pt articol) ;)
Din pacate, am observat si eu asta. Petrecand un an, nu mult, dar indeajuns de mult cat sa ai timpi sa vezi, sa auzi, sa… te schimbi, in UK, mi-am facut stocul de “va rog” si de “multumesc”. E adevarat ca le foloseam si inainte, dar nu mereu. Poate daca le vom folosi in continuare aici, poate daca niste badarani vor fi loviti cu “va rog” in loc de “m*!e, ma”, poate se vor schimba lucrurile. Azi schimbi pe cineva, maine acel cineva schimba pe altcineva, iar acel altcineva schimba o alta persoana peste doua zile.
O sa fie inregistrata sesiunea?
eu nu stiu daca mai cred in puterea exemplului, chiar daca practic asta, fie si inconstient. uneori mai completez, ironic, “multumesc” sau “cu placere” atunci cand nu le aud si cand ma gandesc ca nu’mi iau o injuratura din pricina asta.
da, cred ca da :)
Acele 2 cuvinte din titlu le folosesc zilnic in societate, pacar ca lumea le trateaza cu dezinteres.
e normal sa le folosesti, poate de’aia ti se pare ca exista dezinteres. totusi, nu e asa :)
Aici nu putem invinui decat parintii, astea sunt cuvinte care se invata in primii ani de viata, sunt reguli pe care orice copil ar trebui s ale invete si sa nu le mai scoata niciodata din vocabular.
Baiatul meu a invatat de mic despre “te rog” ca reprezinta un fel de “sesam, deschide-te”. Inca il foloseste, desi are 18 ani, desi mai vorbeste si urat intre prieteni. La fel si multumesc.
eu militez pentru ideea ca, daca e totuna in termeni de efort, de ce sa nu fim placuti unii cu altii in loc sa nu fim?!:)
si eu am observat ca lumea a uitat de ” multumesc” “te rog”.
mai mult, daca folosesti aceste cuvinte, vanzatoarele se uita la tine foarte mirate. nu stiu de ce.