Adela Rogojinaru nu mi-a fost profesoară dar îi cunosc lucrările şi renumele o precede. Un dascăl, spun cei care o cunosc, dăruit, cu drag de materie şi de studenţi, un profesor care a predat comunicare multor viitori profesionişti: în jur de două mii de studenţi i-au trecut prin mână la Universitatea Bucureşti.
Nu e lucru de mirare că cei mai mulţi au spus PRezent acum, când profesoara lor are nevoie de ajutor. Adela Rogojinaru are cancer, o formă care se poate vindeca, DACĂ urmează, vreme de jumătate de an, un tratament care costă 15.000 de euro pe lună. Cum în România profesorii sunt remuneraţi direct proporţional cu respectul guvernanţilor faţă de educaţie, profeoara despre care vorbim nu are, fireşte, cum să-şi asigure cheltuielile pentru supravieţuire, aşa că cei de la Universitatea Bucureşti, colegi, actuali şi foşti studenţi, au pornit o campanie pentru strângerea banilor necesari vitali.
Conf. univ. dr. Adela Rogojinaru, şefa Departamentului de Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti, nu mi-a fost profesoară, dar am întrebat oameni pe care i-a învăţat şi iată ce mi-au spus:
Eu relații publice am învățat de la Rogo și am fost atât de norocoasă încât tot ce am învățat am și pus în practică. După licență a urmat masterul și noi cursuri cu dna Rogojinaru; ați avut vreodată un profesor care vă solicita enorm și era extrem de exigent, dar care astfel vă făcea să fiți mai buni? Rogo este un astfel de profesor și pe măsură ce crești, pe măsură ce te maturizezi, aprecierea față de astfel de oameni te modelează ca persoană și îți influențează viața. De ce zic acest lucru? Pentru că în prezent sunt seminaristă la Facultatea de Litere a Universității din București, iar profesoara mea de curs este Adela Rogojinaru.
Adela Rogojinaru este un profesor care se implică enorm în ceea ce face, un om căruia în timpul cursurilor îi simți pasiunea pentru ceea ce predă, o persoană pe care studenții săi o echivalează cu PRul și pe care mulți o considerăm o forță a naturii.
Anca Anton, asistent, Dpt Ştiinţe ale Comunicării, Facultatea de Litere
Energie – acesta este primul cuvânt care îmi vine în minte când mă gândesc la doamna profesoară Adela Rogojinaru. O energie remarcabilă şi însufleţirea care transpar din vorbele persoanelor pasionate de-adevăratelea.
Veştile pe care le-am aflat marţi nu se încadrează în această imagine, nu au ce căuta acolo. Şi pentru că unele lucruri chiar nu sunt întâmplătoare, eu cred că doamna profesoară a avut atâtea generaţii de studenţi pentru a ne da acum şansa să fim nişte mici îngeri păzitori. Îngeri ucenici, care nu şi-au primit încă aripile şi nici nu s-au purtat mereu îngereşte, dacă e să fim corecţi, dar au ocazia să schimbe ceva în bine. Să încerce să redea o parte din energia aceea pe care eu mi-o amintesc – poate şi alţii – printr-un gest care nu necesită prea mult efort, ci doar un pic de bunăvoinţă. Pentru că lucrurile minunate se fac şi din gesturile mărunte ale multor, multor oameni mari. Şi da, mai cred că am rămas suficienţi, dacă ar fi să răspund unei întrebări dintr-un spot TV.
Lorena Dinu, consultant Premium PR
Sunt sigură că, printre cei care mă citesc sunt mai mulţi actuali şi fost studenţi, aşa că vă aştept gândurile şi amintirile la comentarii – le voi adăuga în articol cu scopul de a convinge cât mai multă lume că Adela Rogojinaru trebuie să rămână acolo unde e nevoie de ea, la catedră, pentru a modela viitoarele generaţii de PRi. Tineri care vor intra într-o industrie în care, fără profesionalism, dedicare, ambiţie şi bun simţ, nu ai cum să faci performanţă, iar lucrurile astea se învaţă în şcoală, numai de către dascăli speciali, aşa cum e doama Rogojinaru.
Altfel spus, dragi cititori, salvăm un profesor, salvăm nişte generaţii. Datele pentru donaţii sunt aici.
Later update: am mai primit nişte gânduri despre doamna profesoară, mă grăbesc să le adaug rugăminţii mele de a sprijini acestă campanie. Mulţumesc!
Îmi amintesc foarte bine prima zi de facultate. Eram o puştoaică groaznic de timidă şi intram speriată în amfiteatrul Nicolae Bălcescu al Facultăţii de Litere, care era plin de zumzetul vocilor noilor mei colegi. La catedră erau câţiva dintre viitorii mei profesori. Ei aşteptau răbdători să intrăm cu toţii – eram vreo 180 – şi zâmbeau înţelegător. După un timp, când părea că toată lumea îşi găsise locul, s-a auzit o voce de doamnă care încerca să ne acopere. După câteva încercări, s-a făcut relativ linişte. Doamna s-a prezentat şi ne-a ţinut un scurt discurs care mi-a insuflat un entuziasm incredibil şi ştiu că abia aşteptam să înceapă cursurile.
De-a lungul anilor doamna care reuşise să ne acopere glasurile în acea primă zi a devenit genul de profesor care îţi rămâne în memorie – cursurile ei erau cele mai solicitante, iar examenele cele mai „cu emoţii???. Totuşi, cred că cel mai mult mi-a rămas în minte faptul că doamna profesoară ne amintea cu religiozitate de respectarea deontologiei şi a principiilor etice, înainte de toate. Este, pentru mine, un exemplu de corectitudine şi de conduită morală.
Doamna Adela Rogojinaru sau Rogo, cum îi zic toţi studenţii dânsei, este genul de profesor pe care nu poţi şi nu trebuie să-l uiţi. Suntem mulţi cei care i-am ascultat prelegerile, destui pentru a face tot posibilul ca amfiteatrele zumzăitoare de la Litere să fie reduse la tăcere de vocea lui Rogo pentru mult timp de acum încolo.
Sonia Naiba, Junior Consultant, Premium PR
Adela Rogojinaru. Un Profesor special, a carui menire este aceea de a darui caldura, atentie, informatie, CALITATE. Este un om special, a carui prezenta nu poate fi rasplatita decat cu respect si cu maxima seriozitate. Pentru sectia Comunicare si Relatii Publice a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii din Bucuresti, Adela Rogojinaru este simbolul comunicarii, al logicii si al performantei.
Din pacate i s-a stins steaua si a lasat in urma un gol..am avut-o profesor coordonator pentru lucrarea de diploma si am muncit enorm la lucrarea aceea, dar la sfarsit satisfactia nu a putut fi masurata in cuvinte. Si inca mai sunt mandra de lucrarea mea de licenta. Iar de la dansa, pe langa celelalte modele din jurul meu, am invatat ce inseamna sa iti iubesti meseria, sa iubesti oamenii cu care lucrezi si sa pui pasiune si dedicare in tot ce faci. Astazi am aflat de decesul doamnei profesor, nu credeam sa doara atat de rau, dar doare si sper sa ii fie bine acolo unde este. Imi pare totusi bine ca am avut ocazia sa o cunosc si sa ii fiu studenta, sa invat tot ce am invatat de la dansa si sunt onorata ca si-a pus amprenta asupra mea, ca om. Dumnezeu s-o odihneasca!