Ura e un sentiment puternic şi negativ, o stare conflictuală care te încarcă, în primul rând, pe tine, cel care urăşte. Poate că am avut motive să urăsc pe unii sau pe alţii, nu mai ştiu acum, fiindcă am preferat să muncesc cu mine pentru a trece peste ele, peste motive, peste ură. Fiindcă dacă arunci cu praf de cărbune, primul care se murdăreşte eşti tu.
De aia nu pricep cum, în numele bunelor intenţii, cel puţin declarate, ieşi în public cu un mesaj care îndeamnă la ură. Urăşte-ţi tatăl, copilul, pe tine.
Sigur, dacă stai să asculţi până la capăt, înţelegi că, de fapt, mesajul e pozitiv şi, cumva, lipsit de ipocrizie. Într-o manieră sau alta, sunt sigură că poţi ajunge să simţi ură faţă de tatăl ori copilul bolnav pe care îl iubeşti, de fapt, dar a cărui responsabiliate o ai fără să te fi întrebat cineva dacă o vrei sau nu, dacă poţi s-o duci sau nu. Sunt sigură, de asemenea, că, de multe ori, cei care au responsabilitatea unui copil sau a unui părinte bolnav, se simt la capătul puterilor. Ce-i asta? E un fluture? Ce-i asta? E un fluture.
De câte ori poţi să răspunzi la aceeaşi întrebare fără să te enervezi, de câte ori poţi repeta o comandă simplă gen Spune-mi când trebuie să mergi la baie şi totuşi lucrul ăsta să nu se întâmple, cu urmările de rigoare, iar asta e aşa, doar vârful icebergului.
Da, eu cred că cei care au această responsabilitate sunt victime ale bolii aproape în egală măsură cu cei bolnavi, oameni cu sentimente, cu trăiri, şi care, da, uneori, nu mă îndoiesc, simt că-i urăsc pe cei pe care îi iubesc. Oricum e o linie subţire între astea două, tocmai pentru că sunt sentimente atât de puternice, ambele.
Fără dubii, mi se pare sinistru să marketezi ceva cu mesajul Urăşte-ţi tatăl, copilul, sau pe tine însuţi, dar cred că reacţia publicului e mai degrabă pripită, alegând să se oprească la titlu, fără să citească textul şi fără să se gândească la sentimentele şi neputinţa celor care au în responsabilitatea lor un copil sau un părinte care s-ar putea să nu-i asculte sau nici măcar să-i recunoască… Iar vina nu aparţine nimănui, nu există cauze clar stabilite pentru oricare dintre cele două afecţiuni la care se face referire în spoturi.
Ce mă enervează cel mai tare şi mai tare la toată poveste asta este produsul marketat şi faptul că, într-un fel, se subînţelege ideea că acel supliment alimentar ar putea avea vreun efect de ameliorare pentru Alzheimer sau autism. Toate beneficiile despre care se vorbeşte pe site-ul cu pricina (n-o să primească link de la mine) nu sunt dublate de vreun document de cercetare medicală. Mai mult, pe site-ul producătorului, se face, CLAR, menţiunea: These statements have not been evaluated by the Food and Drug Administration. This product is not intended to diagnose, treat, cure, or prevent any disease – Acest produs nu diagnostichează, tratează, vindecă sau previne vreo boală.
Deci, dincolo de mesajul profund greşit, schimbat între timp, văd, dincolo de sentimentul de ură care eu cred că există, nu constant, că, oricum, e prea puternic, dar există!, pastilele astea, care nici măcar nu sunt ieftine*, nu au nici un efect dovedit. Asta e, de fapt, problema. Iar campania Urăşte, cred eu, încecarcă, printr-un mesaj puternic, să mute atenţia de la acest lucru către mesaj. Şi n-ar trebui să-i lăsăm. Pentru că există oameni care sunt la capătul puterilor, gata să încerce orice. Iar pastilele astea, o spune clar producătorul, nu sunt de nici un folos.
* 247 de lei o cutie, “tratament” pentru o lună. Pe Amazon se găseşte cu 35 de dolari. Asta aşa, ca idee.
Total de acord cu tine. Mai intai, de pe Amazon nu se poate trimite in Romania acest produs. Mai mult ca sigur de aici diferenta de pret. Si poate cea mai buna metoda de a-i feri pe altii de influenta lor este aceea de a nu mai discuta despre campanie si produs.
nu stiu daca se poate, n’am verificat. dar nici nu conteaza. si in romania se gaseste mai ieftin, la 197 de lei. deci se poate. nu, cea mai buna metoda e sa citezi discaimerul producatorului american.
Dar despre etica comunicarii comerciale?
oh, don’t even start me on that! nimic nu e etic in campania asta!
dar, pe de alta parte, la fel de lipsit de etica e sa’mi prezinti fotomodele coafate si sa’mi vorbesti despre beneficiile samponului cu nush ce formula proactiva care’ti pune firul 13 langa firul 14, pastreaza culoarea si mai stiu eu ce. there is no such thing! (mereu m’am intrebat daca companiile producatoare de asa produse ar puea fi date in judecata pentru reclama mincinoasa!)
N-ai idee cat ma bucura acest post. Pentru ca majoritatea (inclusiv eu, nu-s lipsita de pacatul asta) s-au pripit sa se ‘nerveze, inainte de a rationa putin. Si ma bucur sa vad ca cineva e impartial si vede lucrurile si din cealalta perspectiva.
Te citesc cu drag de fiecare data, dar de data asta trebuie sa zic “Bravo!”.
nu, enervarea e justificata. campania spune, textual, sa’ti urasti tatal, copilul si chiar pe tine, ceea ce e profund gresit, oricum o ai si oricum o dregi ulterior. zic doar ca pot sa pricep ura asta, si cine spune ca ea nu apare, uneori, cand esti la capatul puterilor, cred ca nu e onest cu sine si cu ceilalti.
problema, totusi, e produsul si asocierea ideii de ameliorare a celor doua boli cu achizitionarea produsului.
altfel, multumesc :)
Un medicament sau un supliment nu poate fi comparat cu un sampon sau cu alte produse cosmetice.
Este o reclama cu un profund impact negativ, care pentru parintii copiilor cu autism este mai mult decat jignitoare, dar mai grav, cei care nu stiu ce inseamna autismul, cum se manifesta, isi pot forma o parere deformata despre persoanele care sunt afectate de acest sindrom, discriminatoare (nu ca acum nu ar exista deloc aceasta atitudine in societatea noastra). Nu cred ca oamenii, bolnavi sau sanatosi, trebuie asezati in patul lui Procust si ajustati ca sa devina perfecti din punct de vedere social. Bineinteles ca foarte multe boli trebuie tratate medicamentos, dar, din cate stiu, pana in prezent nicaieri in lume nu a fost descoperit un astfel de medicament, pentru ca nici macar nu se stie foarte clar ceea ce determina aparitia sindromului autist. Cel mai probabil acest supliment trateaza niste efecte, nu cauza.
Ma tot intreb daca “normalitatea” noastra sociala nu este decat o spoiala sau normalitate inseamna sa ai capacitatea de a minti si de a “face frumos”, pentru ca ceilalti sa nu comenteze despre tine. De ce nu se inventeaza niste medicamente minune pentru cei care au porniri ucigase, pentru cei care violeaza sau fac alte fapte abominabile, iar aceste medicamente sa fie promovate cu astfel de reclame?! Daca mergi cu un copil cu autism intr-un mijloc de transport in comun si face ceva neobisnuit pentru ceilalti, toti se uita la tine si la copil ca la un circ ambulant, pe cand betivii, scandalagii, etc. sunt tratati cu indiferenta. Pentru ca “ne pasa”?
n’a comparat nimeni samponul cu medicamentele.
da, normalitatea sociala presupune adaptarea la niste norme. si asa e si firesc sa fie. asta nu inseamna ca trebuie sa fim cu totii niste ipocriti. pentru cei care fac fapte antisociale s’a inventat medicamentul numit Lege :)
Eu fac parte din cei care nu s-au pripit sa “judece” campania. Am inteles din prima ca probabil se vrea a fi un teasing controversat care va incerca sa isi spele pacatele cu un revealing emotionant. Doar ca si dupa ce am analizat, si dupa ce am intors campania in toate unghiurile in care puteam… nu am reusit sa o numesc altfel decat SINISTRA, MALITIOASA, CRUDA.