Vineri, 14 decembrie, un tânăr de 20 de ani a intrat în şcoala “Sandy Hook” din Newtown, Connecticut cu trei arme (două, după alte surse) şi a omorât 20 de copii şi şase adulţi. După masacru, trăgătorul s-a sinucis. Pasionată de arme, mama lui Adam a fost aceea care i-a pus prima dată aşa ceva în mână. Adam Lanza şi-a ucis mama cu propria ei armă chiar înainte de a se îndrepta spre şcoala unde avea să ucidă 26 de oamenipe care nu îi cunoştea.

Acestea sunt faptele. Cine, ce, cand, unde şi cum. Singura întrebare la care nu există un răspuns, ci doar presupuneri, este de ce. Ce anume poate împinge un tânăr – aparent “normal” – să facă o asemenea faptă, să-şi omoare mama, 20 de copii şi alţi şase adulţi? Nu ştiu să vă spun, cred că nimeni nu ştie, probabil că se fac şi se vor mai face o mulţime de speculaţii pe tema asta. Am găsit, însă, o declaraţie, atribuită lui Morgan Freeman, făcută ieri despre această tragedie şi un posibil răspuns la întrebarea din titlu. Eu cred că are dreptate! Foarte mare dreptate!

Vreţi să ştiţi de ce? S-ar putea să pară cinic, dar iată de ce.
Este din cauza felului în care mass-media relatează despre acest fapt. Uitaţi-vă puţin la felul în care îi tratăm pe trăgătorul de la vizionarea filmului Batman sau pe cel care a tras în mall-ul din Oregon: ca pe nişte celebrităţi. Dylan Klebold şi Eric Harris (trăgătorii din Columbine, Colorado) sunt acum nume pe care le cunoaşte toată lumea, dar ştiţi măcar un nume al uneia dintre victimele lor? Oamenii cu probleme care, altfel, ar dispărea în propriile pivniţe, văd ştirile şi vor să fie mai grozavi, prin a face ceva şi mai rău şi “a ieşi din scenă” într-un mod memorabil.

De ce o şcoală? De ce copii? Pentru că vor rămâne pentru totdeauna ca nişte monştri oribili în locul unor trişti anonimi.
Un articol de pe CNN spune că dacă numărul victimelor rămâne neschimbat, acest masacru va fi al doilea atac ca număr de victime după Virginia Tech
(2007, 32 de victime), de parcă sttistica e ceea ce face un asemenae atac mai rău decât altul. Apoi postează un interviu video cu copii de clasa a treia în care aceştia sunt puşi să rememoreze tot ceea ce au auzit şi văzut în timpul atacului.
Fox News a afişat imaginea criminalului în toate ştirile lor, ore întregi. Articole care să vorbeacă despre victime şi să ignore criminalul aţi citit? Eu n-am văzut aşa ceva până acum, fiindcă genul ăsta de articole nu vinde!

Aşa că Felicitări, jurnalism de senzaţie, tocmai aţi provocat pe cineva să dea foc unei grădiniţe sau unei maternităţi data viitoare!
Iar voi puteţi ajuta prin a uita că aţi citit vreodată numele acestui om şi să vă amintiţi numele unei victime în loc. Puteţi ajuta, de asemenea, prin a face donaţii către institutele de sănătate mintală în loc să arătaţi cu degetul spre politica de control a armelor de foc.
Puteţi ajuta prin a nu vă mai uita la ştiri.

Citiţi şi ce spune Pierce Morgan despre asta.

Indiferent dacă gândurile de mai sus îi aparţin sau nu lui MF, ele exprimă o realitate absolut tristă: în goana după senzaţional oamenii care lucrează în media au uitat, de ceva vreme, de etică ori responsabilitate şi care sunt potenţialele urmări ale faptului că promovează (fără ghilimele!) criminali, bătăuşi, violatori şi multe alte categorii de oameni care încalcă legea şi drepturile altor oameni.

Vă amintiţi de sinuciderea Mădălinei Manole cu furadan? Atât a fost de repetat numele acestei substanţe peste tot încât a dat şi altora idei şi, da, au existat mai multe încercări de sinucidere cu furadan. Unele chiar reuşite!

La televizor, dar şi pe alte canale media, cei pe care îi vedem cel mai adesea invitaţi în studiouri sau subiect de ştiri, sunt oameni fără coloană vertebrală, fără caracter, veritabile exemple de “Aşa NU”. Şi totuşi aproape nimeni nu vrea să preia o ştire despre un eveniment cultural, despre oameni care fac bine, oameni care ar putea fi exemple de urmat. Pentru alea trebuie să insişti o grămadă sau chiar să plăteşti un “parteneriat media”. Promovare gratuită, breaking news şi prime time primesc doar nenorociţii şi nenorocirile!

Aşa că, da, gândiţi-vă de două ori când deschideţi televizorul şi ce anume acceptaţi să cumpăraţi de acolo. Fiecare persoană care le construieşte audienţă cu asemenea ştiri e aproape la fel de vinovată ca cei care le difuzează.

Share: