Tot nu mă umplu de veselie iarna şi zăpada, însă cumva, în seara asta, când în Bucureşti ninge viscolit, siberian, şi după ce am fost nevoită să ies un pic pe vremea asta, mi-am amintit cât de bine e să te întorci acasă din frig şi nămeţi, acasă e unde e cald şi bine şi miroase a coji de portocală şi scorţişoară, unde totul e familiar şi prietenos şi ai loc să visezi! Fiindcă “dacă nu visăm, vom muri”.
Daca nu visăm, vom muri
De alb, daca visăm
Vom muri de plecări.
Acum vine prietenul
Cu braţele terminate în vâsle,
Acum vine femeia
Cu stelele terminate-n priviri.
(…)
Începe aventura.
Începe un nou rasarit.
Ferestrele sunt spoite negru
De noapte, fata femeii
E spoită ca un surâs
Pentru sine. Prietenul schimbă
Vasla cu schiul, tu schimbă paharul,
Tu schimba visul, tu schimbă trenul.
Cine nu schimba nimic
Se schimbă pe sine.
Du-te, pasăre,
Şi adă din planeta vecină
Un drum pentru prietenul meu.
Fiecare să viseze pentru celălalt,
Eu voi visa cu zăpada
Pentru fiecare din voi.
Poezia e scrisă de Anghel Dumbrăveanu, un poet care mie îmi place mult, iar pictua poartă semnătura lui Alexander Volkov.
Pictura am crezut initial ca e o fotografie! Chiar faina…
Nici mie nu mi-e foarte drag sa ies pe vremea asta din casa. Cum am spus si alta data, prefer zapada, insa doar daca o privesc de la geam :-)
dar e si mai misto la geam dupa ce ai experimentata afara-ul :)
Multumesc, chiar imi era dor sa citesc o poezie romaneasca buna. :) Si mi-a placut s-o gasesc pe un blog popular, pentru ca brusc toti au uitat de ce sunt frumoase poeziile. :)
P.S.: tot mi-e dor de vara. :))
o sa mai public zilele astea, nu vad nici un motiv pentru care sa ne ferim de poezie pe bloguri! apropo, cauta volumele lui dumbraveanu, daca’ti place asta, o sa gasesti si altele pe placul tau :)
PS si mieeeee!
nu am mai auzit de poetul acesta pana acum,dar m-a cucerit iremediabil.
te rog, te rog, cauta poezii de anghel dumbraveanu. gasesti si pe net cateva, cat sa’ti faci o idee mai serioasa. mie imi place tare (tot zic, stiu, dar chiar imi place!) :)
Înseamnă că trăiești degeaba, crede-mă.
E rușinos să nu fi auzit de unul dintre marii noștri poeți contemporani.
Dumbrăveanu a fost unic prin excelentele sale proze și poezii.
Este regretabil, duduie Oana, că nu ai auzit de el. Nici să nu mai spui, te umpli de rușine.
Vai de capul generației actuale, păcat de educația pe care v-au oferit-o profesorii inculți, părinții inculți.
Trist, sunteți niște degenerați.
hei! ma bucur ca’ti place Dumbraveanu, da’ mai usor cu judecatul, etichetatul si jignitul.