De obicei sunt cât de cât atentă la campaniile electorale, nu ca să mă decid, vorba Cetăţeanului Turmentat, “eu cu cine votez?!” ci aşa, ca să văd ce idei creţe mai au onor strategii autohtoni de campanie. În toamna, asta, însă, aproape că n-am simţit campania, cu excepţia câtorva scrisori şi felicitări de Sărbători aruncate în cutia poştală, şi nişte tineri de la USL care s-au trezit să-mi sune la uşă ca să-mi dea o plasă cu ceva. Tot ce au avut de spus candidaţii în termeni de adertising politc a fost la fel de incitant ca o femeie gonflabilă spartă: mult fîsssss!
Ştiu că sunt toţi o apă şi un pământ, ştiu că nici unuia dintre ei nu-i pasă de oameni, iar puţinii care chiar au senzaţia că vor putea face ceva ori nu au şanse, ori se vindecă repede! Dar campania asta a fost cea mai trstă dintre toate. Mult outdoor făcut parcă la mişto, cu nişte mesaje care aproape tentau oamenii cu o brumă de minte şi bun simţ să le ia peste picior, un fel de voi nu ne vreţi, noi ne batem joc fiindcă oricum tot noi candidăm, ăia sau ăilalţi, şi oricum n-am făcut şi nu vom face nimic pentru oameni în continuare!
Şi nu mai pot cu ei, nu vreau să-i mai bag în seamă. Da, am fost la vot, deşi nimeni nu mă poate convinge că unii sunt mai buni decât alţii. O să iasă USL, în caz că vă întrebaţi, pentru că au avut media mai multă şi de mai mult timp şi sunt mai buni la manipulare. Până la urmă “Băsescu a luat pensiile şi salariile oamenilor” iar Ponta doar a copiat la o lucrare!…
Văd acum la TV prezenţa la vot până la ora 14 e doar un pic peste 20 de procente, abia asta mi se pare cel mai trist. Ştiu că votul e un drept nu o obligaţie, dar absenţa la vot are legătură nu cu lehamitea faţă de politică şi politicieni, cred eu, ci cu lipsa de implicare, asumare şi responsabilizare a românilor, iar toate acestea duc la clasa politică pe care o avem. Ştiu că e un truism, dar noi chiar avem politicienii pe care îi merităm!
Stiu ca suna urat, insa eu ieri nici nu am vrut sa ma duc la vot. Mi se parea aiurea sa merg o ora prin mocirla, sa ma ud fleasca pentru a da un vot clasei politice. Pana la urma m-am dus si mi-a fost rusine… Am vazut oameni batrani, in carje, care au venit de la capatul orasului sa puna o stampila iar eu, la 30 de ani, ma gandeam sa nu ma duc. E adevarat pana la urma, daca nu ne mobilizam in zilele de alegeri, nu are sens sa plangem dupa…