Ieri, când m-am suit în taxi, şoferul vorbea la telefon. S-a întreupt cât să-şi ceară scuze şi să audă destinaţia, iar după convorbire s-a scuzat:
– E un prieten, are cancer. Mă întreba dacă pot să mă duc să-l iau de la Fundeni, dar până ajung acolo…
– Săracu’ om, zic.
– Are 39 de ani. Şi trei copii. Şi-o nevastă bugetară. Şi i s-au terminat banii de chimioterapie.
– Păi nu e în spital?
– Acum nu, se duce doar pentru tratament. L-au operat, i-au scos un rinichi, acum trebuie să facă tratament. Dar îi dau formula aia prăpădită, că de altele nu se găsesc, şi chiar şi aşa plăteşte 4500 de lei pe lună! Alea bune costă 15000 pe lună, cică, de unde să aibă?! O să moară, şi o să moară cu zile, pentru că el răspunde la tratament, dar cum nu e destul de puternic, nu e suficient, o să moară.
– A incercat cu hârtii pe la minister, astea?
– A încercat, domnişoară, dar îl tot amână. Nici la pensie nu vor să-l scoată. Aşteaptă toţi să moară, că pentru un mort nu mai trebuie să faci acte!
Şi nici nu-mi e prea greu să cred că există atât cinism în aparatul birocratic de stat încât se apucă sau nu de nişte dosare pe principiul ăsta nu moare – are sens, ăsta moare – n-are sens! Dar să mori la 39 de ani – sau la oricare vârstă, de fapt, că nu vârsta e problema! – pentru că statul căruia i-ai plătit taxe şi contribuţii ca să te ajute în cazuri de genul asta mi se pare incalificabil. Practic, e o condamnare la moarte, cu toate că pedeapsa asta a fost abrogată! Şi pedeapsă pentru ce?! Că eşti român?! Că plăteşti contribuţie de sănătate la stat?! Pentru ce?!
De aproape doi ani criza citosticelor face ravagii printre pacienţii care au cancer, îi omoară cu zile, la modul propriu. Oameni care ar putea să trăiască, să supavieţuiască acestei boli, mor pentru că tratamentul cu citostatice pe care trebuie să-l urmeze, şi care este în întregime suportat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fie nu există, fie există în cantităţi prea mici, fie medicamentele nu sunt cele mai bune. Aşa că cine nu-şi permite să vină cu bani de acasă, moare. Şi, după cum se vede treaba, cei 800.000 de euro promişi pentru remedierea situaţiei nu se regăsesc în bugetul pe 2013.
Dar, hei! E bine că avem tone de biserici şi chiar o catedrală a mântuirii neamului, ce mama naibii!
corect! noi facem catedrala neamului ca sa avem domne unde sa ne rugam, la spitale sa le modernizam si sa asiguram minimul necesar nu se gandeste nimeni! HUA Romania!
e foarte trist..eterna si fascinanta Romanie