Prima pizza pe care am mâncat-o era o coca întinsă acoperită cu ceva mezeluri, nişte brânză şi mult bulion. Se întâmpla hăt!, în secolul trecut, şi după cum puteţi bănui, n-a fost chiar cea mai delicioasă experienţă culinară.

Un fel de mâncare exotic, o ieşire “secretă”, fără părinţi dar cu sora mai mare a prietenei mele care avea, negreşit, fiindcă era deja la liceu, o viaţă muuult mai interesantă decât aveam noi, eleve de şcoală generală – toate astea, însă, au făcut de neuitat experienţa primei pizza!

Fan pizza de tip Ţestoasele Ninja n-am devenit niciodată cu adevărat dar, mai ales în vremurile în care munceam şi eu ca tot omul, la patron, ora prânzului mă găsea frecvent pe diverse site-uri de comenzi online care oferă şi asta: era opţiunea cea mai simplă şi mai rapidă. Şi, deşi ajungeam să mâncăm pizza destul de des, faptul că puteam varia ingredientele făcea metoda corporatistă de hrănire o variantă chiar apetisantă! De vrei doi sau trei ani, însă, opţiunea mea preferată în materie de pizza a devenit cea cu ton, ceapă solzişori şi, dacă e bal, boabe de porumb! Unora li se pare ciudat, dar mie asta îmi place, na!

Săptămâna asta, însă, am fost la o pizza party, organizată cu ocazia faptului că PHD s-a transformat, oficial, în toate cuvintele abrevierii, respectiv Pizza Hut Delivery! Aşadar, spaghetele delicioase, pâinea cu usturoi şi mozzarella şi, desigur, faimoasa pizza cu patru feluri de blat vin repede şi fierbinţi în câteva oraşe din ţară. Sigur, nu de ieri, de azi, ci de câţiva ani deja, nimic nu s-a schimbat fundamental, ci doar adresa virtuală la care comandaţi bunătăţile.


Cu ocazia petrecerii am încercat şi eu câteva alte feluri de pizza aduse de Mr. PANtastic în persoană şi sunt gata să dau o şansă (şi) pe viitor faimoasei Quattro Formaggi (în top trei comenzi, all times, apropo), mai ales dacă e cu blat Cheesy sau Crown – la naiba cu dieta! Iar azi, fiindcă zilele trecute n-am avut timp s-ajung la piaţă, am verificat cum e cu comenzile şi m-am amuzat făcându-mi singură pizza: de fiecare dată când dai click pe un ingredient de adăugat, acesta “plouă” deasupra margheritei. Iar feliile de ceapă arată chiar ca nişte felii de ceapă, şi tonul nu seamănă cu carnea de pui, de exemplu – până la urmă am făcut o pizza cu “de toate”, doar fiindcă m-a distrat să văd cum pică ingredientele animate pe blat!

Se comandă uşor (au şi versiune de mobil), vine repede, au opţiune de plată prin POS şi oferă şi varianta “pick up”, adică o comanzi şi te duci să ţi-o iei singur din câteva locuri răspândite prin tot oraşul, dacă până la prânz mai ai vreun drum de făcut. Iar pentru o petrecere cu prieteni sosiţi pe nepusă masă, cu chitara la purtător, mi se pare de departe cea mai bună opţiune! Plus că poţi gusta de la fiecare câte o felie!

Şi, fireşte, mai sunt şi deserturile, dar nu cred că vă interesează detalii despre tiramisu ori ceva bun cu sos de ciocolată şi scorţişoară… Neah! Oricum, întrucât scorţişorelele (de care tot la acest party am aflat) sunt în topul celor mai iubite produse de la Pizza Hut Delivery, presupun că ştiţi deja de ele.

De asemenea, trebuie să vă recomand să nu intraţi pe pagina lor de FB… în afară de cazul în care nu vă e poftă de pizza, o salată, paste, desert! Altfel s-ar putea să vă piară cheful de muncă şi să vă plouă în gură! Deşi, mă rog, dacă nu intraţi, nu prea aveţi cum să aflaţi de ofertele lor speciale.

PS Cu ocazia articolului ăsta am căutat informaţii despre faimosul fel de mâncare. Ştiaţi că margherita a fost numită după numele unei regine sau că românii preferă îndeobşte combinaţia de şuncă şi măsline pe blat pufos? Sau că cea mai mare pizza din lume nu a fost făcută în Italia ci în Africa de Sud, şi avea un diametru de 37,4 metri?

Share: