Am fost destul de ocupată cu lucruri reale în perioada scandalului cu aflatoxină de-acum o lună însă, chiar şi aşa, tot am observat că presa a tratat subiectul cu aceeaşi dorinţa de informare, decenţă şi responsabilitate ca în cazul muşcăturilor de văduva neagră (da, sunt ironică!), iar autorităţilor le-a păsat să informeze populaţia fix cât le pasă de fiecare dată, adică mai spre deloc.

Drept urmare, populaţia a reţinut doar “produse lactate” şi “cancer” în aceeaşi frază, motiv pentru care s-a lipsit de o sursă considerabilă de calciu. Şi nu e nevoie, cred, să vă povestesc despre importanţa unui nivel optim de calciu în organism, nu?

Cu siguranţă, dacă exista o informare corectă, populaţia ar fi aflat că aflatoxina se mai găseşte şi în soia, cereale, alune, cartofi, mazăre, fructe uscate, cafea, carne, condimente (şi probabil că asta nu e lista completă!) dar, atâta timp cât limitele impuse de UE sunt respectate, consumul acestora e sigur, exact ca în cazul laptelui şi produselor lactate. Şi, apropo, limitele UE (0,05 micrograme/litru) sunt mai drastice decât cele impuse în SUA (0,5 micrograme/litru) sau în ţări care nu sunt membre UE.

De asemenea, dacă infomarea ar fi fost corectă, am mai fi aflat că cineva ar trebui să bea, zilnic, cel puţin 20 de litri de lapte contaminat, timp de câteva luni, pentru ca nivelul aflatoxinei să devină ameninţător pentru sănătate ceea ce e, practic, imposibil, chiar şi dacă eşti viţel şi doar asta consumi! Ca să vă faceţi o idee, românii, chit că Mioriţa e balada naţională, consumă sub 14 litri de lapte pe an, cf studiului Euromonitor. Mai precis, 13.6 litri!

Dacă informaţiile ar fi venit la timp, poate că aproximativ 40% din populaţie n-ar fi renunţat să consume lactate din magazine şi 20% n-ar fi declarat că achiziţionează lapte doar din surse de încredere (cf Mediafax) – apropo de sursele astea, singurele surse de încredere sunt cele testate. Vaca vecinei mătuşii de la ţară nu e o sursă de încredere dacă laptele său nu e testat şi, întrucât maşinăria necesară testării costă vreo 3000 de euro, eu aş zice că nu prea e.

În fine, probabil că nu m-aş fi documentat referitor la acest subiect dacă Muller România nu mi-ar fi trimis câteva produse (crema di frutta cu căpşune, mmm!), informaţii despre aflatoxină şi despre produsele lor făcute, vorba aia, cu precizie germană (în Germania!), precum şi copia unui document oficial în care se arată clar că produsele lor nu au depăşit niciodată nivelul admis pentru aflatoxină.

Am căutat, am dat telefoane şi am scris mai multe informaţii decât am primit, poate chiar mai multe decât era nevoie ca să vă conving (sper!) că, înainte de a vă panica, e bine să vă documentaţi dacă există motive de panică, dar şi pentru că sunt sigură că, deşi oficial terminat, acest scandal are potenţial pentru presa autohtonă, aşa că subiectul poate oricând reveni în actualitate. Asta, desigur, dacă nu vor începe cu căpuşele şi, imediat după startul sezonului estival, cu văduva neagră!

foto 1, 2

Share: