Când m-am mutat în apartamentul meu din camera nu prea mare avută în casa părinţilor, mi-am promis că voi ţine absolut orice articol de îmbrăcăminte pe umeraşul lui fiindcă, îmi imaginam eu, chiar voi avea atât de mult loc. În definitiv, urma să trec de la un şifonier cu două uşi şi o comodă cu două rafturi, la două sifoniere, cinci uşi şi cinci rafturi, adică un spaţiu care, atunci, mi se părea mai mult decât generos pentru hainele mele.
Zece ani şi un suport de umeraşe mai târziu, când e să fac trecerea de la hainele de toamnă/iarnă la cele de vară (că primăvară nu mai avem în program, se pare!), casa mea devine o harababură de cămăşi, tricouri, pulovere, paltoane, fuste şi rochii de vară. Maşina de spălat zumzăie bucuroasă iar eu fac mutări şi permutări, doar-doar mai obţin nişte spaţiu!
Şi nici măcar nu sunt vreo pasionată de shopping! De fapt, dacă e să fiu onestă, detest ideea de fâţâit prin magazine, n-am răbdare pentru aşa ceva (excepţie fac încălţările şi accesoriile, ok), aşa că, de obicei, cumpăr atunci când găsesc ceva care îmi place. Cumva, însă, s-au strâns o mulţime de haine – şi asta cu toate că dau, în fiecare an, cel puţin doi sau trei saci din ceea ce nu mai port.
Singura şi unica parte mişto a acestei corvoade – transferul garderobei între anotimpuri – e că descopăr mereu haine aproape noi, unele chiar nepurtate. Desigur, ele sunt nepurtate pentru că nu le port aproape niciodată, fiindcă, deşi eu le-am ales şi cumpărat, nu mi s-a pus pata pe ele, carevasăzică, dacă e de ales, mereu am ales altceva din şifonier. Dar poate…
De-aia zic: uneori aş vrea să fiu băiat! Să am doar blugi, tricouri şi cămăşi. Vara, iarna, nu contează! Sau pisică, să nici nu mă intereseze aspectul ăsta! Până în vreo viaţă viitoare, când o să fiu băiat sau pisică, însă, împachetez şi despachetez. Pe repeat!
Apropo, unde aş mai putea dona nişte haine prin Bucureşti, ştie cineva?
Daca afli unde se pot dona haine prin Bucuresti sa imi spui si mie.. am si eu cate ceva de dat si sunt intr-o stare foarte buna… Multumesc