Săptămâna trecută am fost patru zile la Strasbourg ca să mă documentez în legătură cu felul în care funcţionează Parlamentul European şi mai ales modul în care comunică. De altfel, însăşi această vizită e parte din strategia lor de comunicare: PE are un buget speciat destinat unor asemenea infotrips pentru bloggeri şi jurnalişti.
Au fost patru zile foarte pline, cu multe întâlniri şi mirări, dar care mi-au oferit “the big picture”. Şi când spun “big” nu mă refer doar la clădirea Parlamentului European ci la faptul că aşezarea actuală a contextului european este, inevitabil, soluţia pentru bătrânul continent, oricât de detestabilă ar putea părea ideea ca o grămadă de oameni din alte ţări decid cu privire la legislaţii aplicabilă intern… dar uniform!
Poate ştiţi, poate nu, dar sediul de la Strasbourg este folosit doar patru zile pe lună, atunci când au loc sesiunile plenare ale PE. În rest, aşa cum am văzut, joi spre seară, cam bate vântul pe holuri. Activitatea din comisii are loc la Brussels, aşa că, în fiecare lună, vreme de patru zile, toată parlamentărimea europeană se mută, cu (tiruri de) acte, staff, căţel, purcel, la Strasbourg.
De asemenea, secretariatul PE este la Luxembourg, iar plimbarea hârtiilor (şi a oamenilor) înseamnă, desigur, alte costuri. De ce nu se schimbă treaba asta? Păi… e evident! Fiindcă fiecare oraş face bani de pe urma activităţii PE acolo, funcţionarea în acest fel prevăzută în tratate, iar schimbarea ei s-ar lovi de veto-ul Franţei, susţinută, desigur, şi de Germania.
The European Parliament shall have its seat in Strasbourg where the 12 periods of monthly plenary sessions, including the budget session, shall be held. The periods of additional plenary sessions shall be held in Brussels. The committees of the European Parliament shall meet in Brussels. The General Secretariat of the European Parliament and its departments shall remain in Luxembourg – Voila! Negru pe alb. Sursa.
Tocmai pentru că noi (1, 2, 3, 4, 5 şi cu mine) am fost acolo în perioada unei sesiuni plenare, avionul a fost plin de europarlamentari români, interpreţi, traducători, oameni de la biroul de informare al PE în România plus una bucată vedetă TVR care e prietenă cu o europarlamentară PSD. Pentru că aveam locuri alăturate în avion, am ajuns să dialoghez cu Monica Macovei – poate că o să povestesc şi despre asta, mă mai gândesc. Altfel, eu nu am solicitat nici o întâlnire cu europarlamentarii români – asta ca să fie clar pentru cârcotaşii care îşi imaginează că excursia asta are vreun substrat politic, altul decât acela de a afla mecanismul formării politicilor europene.
Am cunoscut, însă, o româncă la PE, chiar în prima zi de întâlniri programate, pe Cornelia Guşă, cea care e responsabilă de comunicarea Comisiei pentru Cultură şi Educaţie. Din păcate, pentru cine caută aşa ceva, despre Cornelia nu se poate spune nimic senzaţional. A intrat prin concurs, munceşte mult, vorbeşte cursiv franceză şi engleză şi-i place ce face! Tocmai de-aia am şi stat un pic de vorbă cu ea.
Dar, despre Cornelia şi despre activitatea comisiei CULT, într-un material viitor.