Într-una dintre serile trecute, comentând la statusul cuiva pe FB, mi-am amintit de jocul Frunza. Ăla desenat pe asfalt, care se lăsa îmbrânceli şi julituri. Şi mi-am întrebat prietenii virtuali dacă ei ştiu de jocul ăsta. Spre plăcuta mea surpriză, nu doar că ştiau despre ce vorbesc, dar îşi aminteau cu drag de genunchii paradiţi cu ocazia Frunzei.
Ba cineva chiar a pus şi desenul cu pricina:
iar altcineva a comentat că la Râmnicu Vâlcea, de unde e soţul, jocul ăsta nu se ştia, nu se juca. Chiar aşa, oare n-a fost nici un bucureştean prin vacanţă acolo ca să-i înveţe? Dar şotron? Castel? Elasticul? V-aţi ascunselea sau Ţară, ţară, vrem ostaşi?
Şi uite-aşa mi-am adus aminte de mai multe dintre jocurile copilăriei, un pic mirată să descopăr că nu toată lumea din aceeaşi generaţie ştia aceleaşi jocuri. Şi mi-am dat seama că eu nu prea mai văd copii în faţa sau în spatele blocului, nu prea mai văd desene cu creta pe asfalt, prin parcuri sau aiurea. Unde se joacă copiii de azi? Şi de-a ce? Oare mai ştiu ei paşii de la elastic sau coardă, regulile de la frunză? Ştiu să mai numere ca noi, odinioară, Din Oceanul Pacific a ieşit un peşte mic… ?
Mi-ar plăcea să-mi spuneţi ce jocuri vă jucaţi voi în zona în care aţi copilărit, aşa, ca să facem o hartă a jocurilor copilăriei. Şi, dacă ştiţi cumva: copiii de azi se mai joacă jocurile astea? Şi dacă nu, ce se joacă? S-au inventat unele noi?
noi ii ziceam ???biscuitele??? frunzei tale și am bagat la greu, dar favoritul numarul 1 ramâne ???lapte gros???.
si tot asa era, cu imbranceli si ruperi de tricouri? :))
lapte gros nu prea ne jucam, eram cam prea static. aveam ditai spatiul in spatele blocurilor, era pacat sa nu profitam
Frunza, Tara,tara vrem ostasi, Castelul, Coarda, Elasticul ,De-a fata-ascunselea , Ratele si vanatorii , Tarile (cred ca asa se numea),Gropia(aruncam cu monezi sau cu portofele facute din invelitorile de plastic de caiet sau de carte ,il jucam baetii,exceptia eram eu)sotronul, lapte gros (asta eu nu l-am jucat,nu imi placea,era si mai dur,mai mult baietii il jucau), leapsa …..nu mai stiu acum , erau destule oricum…. eram afara toata ziua,pana seara tarziu si nu era de ajuns … :)))
asa se numea, Tarile. Gropia asta al tau se juca si in Bucuresti, doar ca nu mai tin minte cum ii spunea. Dar in nici un caz asa! :)
am jucat elasticul, coarda, lapte gros, bambilici, tenis cu piciorul, pitu’lusu (de-a v-ati ascunselea), tara tara, castel, ratele si vanatorii.
frunza nu se juca la Valcea.(bucurestenii nu veneau in provinicie se pare) :).
Noi banatentii (la tara, intr-un sat din Caras-Severin) nu jucam Frunza, dar, in schimb, jucam Castelul, Capra, Lapte gors, Tarile, Flori, fete…, Tara, tara, vrem ostasi, Sotron (ii zicema Scoala), Omul negru (un fel de v-ati ascunselea), Telefonul fara fir, Infipta (faceam pe pamant un careu cu patrate si aruncam cu surubelnita, trebuia sa se infinga in patratelele respective), Ratele si vanatorii, Hotii si vardistii (sau varianta banteana, Hotii si politzaii). Cam asta imi amintesc acum, repede, dar cred ca mai erau pe vremea aceea, vorbesc de anii 87-89 si vreo 3-4 ani dupa 90
cat de tare, alta denumire pentru sotron! cum era Capra asta? Ca aia de la sport, trebuia sa sari si sa te sara?
de celelalte stiu. si mai era, desigur, si TOMAPANT (tari, orase, munti, ape, plante, animale, nume, total)
fatea, turca, lapte gros, castelu, ta, tara vrem, ostasi si altele :)))
Bucuresti , am uitat sa precizez!
exact asa era Capra, unul tinea “capra”,a dica statea aplecata de spate dar bine infipt pe picioare si ceilalti sareau. Erau mai multe nivele, capra ridica stacheta,adica ridica incet incet spinarea si cine nu reusea sa sara era eliminat
Hunedoara, 89-95, nu jucam “Frunza”, și din desenul tău nu-mi sună deloc cunoscul. Jucam Șotronul, dar îi spuneam “Liceu”, elastic, Țară, Țară, Geani (5-6 cutii de nescafe, de tablă, făcute turn, în care aruncai cu o minge de volei pentru a le dărâma, apoi te chinuiai să le faci turn înapoi fără să te atingă echipa adversă cu mingea înainte să fie gata turnul).
Dar jucam des și Lapte gros, Capra, Tije (cartoanele de la cutiile de chibrituri, făță și spate, erau cotate în funcție de cât erau de frumoase. Se adunau într-un cerc, apoi aruncai cu o bucată de cauciuc pătrată pentru a le scoate din cerc pe toate. Cine le scotea, le păstra. Îmi amintesc că umblam cu pungile după noi :) )
Și mai trăgeam și cu cornete. Doamne ce mizerie făceam și ce ne mai alergau vecinii, dar era așa de frumos!
ȚOMAPANT (Țări, Orașe, Munți, Ape, Plante, Animale, Nume). Și T-ul era total
Ha, ha, ha… Imi aduc amintee cu placere de elastic, ce mai saream pe acolo, coarda mai putin, nu m-a faascinat atat de mult, hotii si varditstii (la noi la cluj ii spuneam pac-pac) era favoritul meu, ce mai ii placea sa ii alerg pe hoti si sa ne ascundem cu pistoale imaginare pe dupa copaci sau masini, ne urmaream, ne impuscam, ne raneam, cica… De-a v-ati ascunselea, leapsa (noi ii spuneam matza), flori, fete si baieti mai era, omul negru, dar astea nu implicau atat de multa miscare din partea noastra, deci ma plictiseam repede eu. Acum nu mai imi amintesc, dar daca mai imi vine ceva in minte voi reveni cu amintiri placute din copilarie. Chiar, or mai juca ceva copiii din ziua de azi, altceva decat jocuri pe calculator, sau x-boxuri din alea, wii sau ce o mai fi, ca nici nu stiu exact…
La Cluj ii zicea Găluşcă la jocul asta si era tare dur, da ne placea de numa’. Era momentul in care te puteai razbuna pe baietii care nu-ti placeau :))
Biscuitele îi spunea şi prin Bacău. Jucam mult când eram mic şi stăteam la bunici.
Ce m-ai amuzat cu Frunza ta zilele trecute! :) Toate jocurile enumerate le-am jucat! Plus schimb de surprize Turbo, plus Prapastia (era ca un fel de sotron dar intr-un dreptunghi cu 4 patrate cu cifre pe fiecare latura, dadeai cu pietricica pe cate o cifra, topaiai pana la ea, si trebuia sa o impingi cu piciorul peste prapstie – unul din patrate). Impreuna cu niste prieteni am incercat sa refacem atmosfera de cand eram mici si intr-o seara ne-am adunat in parc cu coarda, elastic si creta sa refacem frunza! Ne-am cam distrat! :) Merita sa mai faci un re-make di cand in cand! :) Iar copii din ziua de azi se mai joaca si ei pe afara insa cu biciclete/role iar fetele cu presulete cu tot felul de jucarii si bineinteles, tableta. :)
habar n’au elasticul astia, ma, iti spun! :))))
Doamne, ce de mai erau. Eu sunt buzoianca, la noi Frunza era. Aveam un cart cu care îmi beleam si coate si genunchi non-stop, de-ăla de mergea pe rulmenti. Mergeam pe malul Buzaului sa adunam pietroaie pentru tablite si cartoane( tablitele erau capacele de la bere, sucuri, pe care le indreptam cu maiestrie si erau cotate in funcție de raritatea lor iar cartonasele erau cartoanele de la cutiile de chibrituri, cotate in funcție de cât de frumoase erau), aveam colectii de timbre si ne intalneam sa facem schimb. Tot schimburi făceam si cu surprizele Turbo(si acum mai am colectia de supriza Turbo si STAR). Ce mai era? Ratele si Vânătorii, elastic, tara tara vrem ostasi, sotron, “flori, fete, filme sau băieți”, Tomapan, Telefonul fără fir, Popa prostu pe porunci, Fazan, campionatul de sărit coarda,cornete, Omul negru, lapte gros, Batista si cred ca daca îmi mai storc creierii mai găsesc o serie. Doamne ce vremuri mai erau. Multumesc Ruxa pentru provocare.:)
Pai mai stie cineva precis cum arata Prapastia si ce reguli erau? Incerc sa imi aduc aminte, dar sigur imi scapa ceva. Provocarea era de la inceput, cind trebuia sa impingi piatra (ciobul) cu piciorul in casuta la care “ai ajuns”. Sareai in 2 picioare, impingind ciobul in casuta urmatoare, apoi se complica, sareai intr-un picior, apoi era chiar o etapa cu ochii inchisi. La un moment dat, daca treceai de multe etape, aveai avantajul ca puteai sa impingi ciobul cu piciorul de linga alte casute decit casuta de start. Baietii de la “In fata blocului” nu au Prapastia in colectie :( Si la Elasticul sint o gramada de trucuri si pasi complicati, imi aduc aminte ca ajungeai lejer la 11 si ce complicatenii si acrobatii, domnule… Aici ar trebui consultate niste fete experte :))))
http://www.infatablocului.ro/cartea.php