În vremuri de restrişte pentru print (dar lasă că nici restul presei n-o duce neapărat bine), jurnaliştii au probleme să scrie despre chestiile bune pe care le face o companie sau alta, dacă respectiva companie nu trece şi pe la Departamentul Vânzări. A fost o discuţie lungă (şi, pe alocuri, aberantă) pornită acum câteva luni, apopo de relaţii publice şi earned vs. paid media dar nu vreau s-o reiau.
Da, presa n-o duce bine, are probleme de conţinut de calitate, credibilitate şi fonduri, şi, da, există comunicatori care nu ştiu să pună informaţiile pe care le au de transmis în contextul ori cuvintele potrivite. Tot aşa cum există jurnalişti (ok, nu generalizez, dar există cel puţin un jurnalist!) care au întrebat dacă nu cumva menţionarea UNESCO într-o ştire este sau nu reclamă pentru organizaţia cu pricina, tot aşa cum sunt comunicatori care te sună zilnic să te întrebe “Când apare ştirea”.
Practic, avem o frumoasă junglă ale cărei reguli au fost acoperite de vegetaţia luxuriantă de culoarea banilor, în care interesele celor la care e nevoie să ajungă informaţia sau povestea nu mai contează prea mult. Unii – şi de o parte şi de alta – se străduiesc să respecte cărările cunoscute, ţinând cont de etică, bun simţ, chestii din astea desuete. Şi le iese, ştiu suficiente exemple. Alţii, însă, aleg alte căi de a relaţiona cu jurnaliştii, ca de exemplu o invitaţie la un eveniment în care sunt specificate destul de clar beneficiile pe care le primesc jurnaliştii care vin la respectivul eveniment:
În caz că vă întrebaţi de ce am şters numele companiei, motivul e următorul: încă nu sunt lămurită cum a plecat respectivul mesaj către jurnalişti pe post de invitaţie de vreme ce persoana aflată la câmpul expeditorului nu lucrează nici la companie, nici la agenţia care s-a ocupat de eveniment – cel puţin aşa mi s-a spus şi cred asta.
Totuşi, informaţiile din mesaj sunt reale. Respectivul pachet şi respectivele cadouri au fost oferite jurnaliştilor prezenţi la eveniment.
Ar mai fi de adăugat că eu am primit invitaţie la acest eveniment şi nu arăta aşa, nu se aflau, menţionate acolo, nici un pachet, nici un “gimmik”. Nu m-am dus, n-am avut când să mai strecor şi asta în agendă. Dar invitaţia primită de mine a fost corectă.
© Bar0s | Dreamstime.com
Înţeleg să oferi în teste jurnaliştilor produsul sau serviciul pe care îl lansezi, dacă testarea e necesară sau potrivită pentru a-ţi forma o părere, dar de aici şi până la a informa jurnaliştii, în invitaţie, că vor fi cadouri… Nu. Aşa nu e bine. Şi chiar dacă nici clientul, nici agenţia nu au intenţionat ca acest mesaj să ajungă către presă, el a ajuns. Şi asta iar nu e bine!
PS (re)citiţi şi asta.
Leave a Comment