Stimaţi cititori, azi am decis să facem un reportaj despre pregătirile de Crăciun dintr-o casă obişnuită, o fată şi o pisică. Nimic senzaţional, ne pare rău. Pentru senzaţional click în altă parte! :)
Toată treaba a început nu prea de dimineaţă, fiincă, se pare, gazda a citit până la ore mici din noapte. După cafea şi diversele obişnuite ale dimineţii, gazda noastră a plecat la piaţă, fiindcă, deşi e o persoană care de obicei se pregăteşte pentru evenimente, de data asta Crăciunul a venit, după cum se ştie, într-un moment total neaşteptat, adică pe 25 decembrie… ăăă… 25 Decembrie.
Cu doar o seară înainte cumpărase cele necesare manufacturării unei pâini de casă, sau poate a unor chifle, colac, cine ştie?, că lucrurile astea se stabileau, ca de obicei, direct în tavă! Şi (spoiler!) a uitat să cumpere forme din staniol speciale pentru pâine!
La piaţă situaţia nu era nici pe departe atât de dramatică pe cât îşi imaginase. Băiatul de la taraba cu fructe i-a ales portocalele dintre cele bune, din cutie, şi i-a făcut reducere. Andivele au primit şi ele reducere. Carnea nu (oare am luat prea multă?, se întreba gazda noastră), dar măcar urările vânzătoarei păreau oneste. Şi a găsit tot ce şi-a dorit, inclusiv piper alb măcinat de care ar fi uitat dacă nu-l vedea în virina chioşcului. Şi ananas, stafide mari, stafide mici, merişoare uscate. Desigur, a uitat să ia forme din staniol, speciale pentru pâine.
Coroniţele şi creangile de brad le-a luat de la Alex, un băieţel care a stat foarte încâtat la poză şi a cerut s-o vadă şi… O pui pe Facebook, da? Alex e orfan şi o să împlinească şapte ani pe 23 ianuarie, “da’ nu prea mănâncă, doamnă, d’aia nu creşte”.
Pe şest, gazda noastră a strecurat bunicii lui Alex banii pentru crengile alese de un bătrânel care scormonea în portofel ca să le plătească. I-a făcut semn să nu-i spună nimic bătrânelului, dar bunica lui Alex i-a spus, totuşi, că sunt de la Moş Crăciun, fix alea trei crengi, special. Bătrânelul a mulţumit frumos, fata din povestea noastră a zâmbit, toată lumea a fost fericită!
În scara blocului, în timp ce aşteaptă liftul, fredonează cântecul vesel ce se aude în căşti. Vecina care urcă pe trepte, bătrână ca vremea, îi spune nepotului: Uite, mamă, fata asta cântă singură, săraca! Fata râde cu poftă.
Acasă este motanul. Care, motan, nu e o poreclă, ci chiar o pisică, blană, coada, colţi, gheare şi tors. Motanul detestă agitaţia (cu cine-o semăna?!), dar e încântat să inspecteze crengile şi coroniţele din brad. Trece repede în revistă şi celelalte cumpărături, după care pleacă să mai doarmă niţel. Încă nu ştie, dar va primi o conservă de ton. Ton adevărat, nu mâncare de pisici!
Cineva îşi bagă coada
Gazda face curat în bucătărie, spală toate vasele, face maiaua, amestecă bine aluatul pentru pâine, apoi îl lasă la crescut şi se apucă de decorat. Nu, pardon, mai întâi scrie toate lucrurile de mai sus pe blog. După care se apucă de decorat casa.
[pauză pentru decorat]
Prima tură de pâinici mici, foarte mici, se pregăteşte să iasă din cuptor, urmează tura doi, apoi vinul fiert şi friptura fiţoasă. Şi după aia linişte :)
Noapte magică s-aveţi şi Sărbători minunate!
Mie mi se pare senzational tabloul asta de l-ai pictat aici in cuvinte. Mult bun prin suflet sa-ti fie om frumos!
Multam fain! Si tie sa’ti fie bun si bine! :)