Detest agitaţia şi aglomeraţia specifică zilelor ce preced Paştele şi Crăciunul, dar parcă acum, iarna, e mai rău decât primăvara. În fiecare an îmi promit că n-o să las ceea ce-mi propun să fac pentru ultimele zile, ci doar câteva detalii.
Ei bine, ultimele zile au fost sub semnul unei veşti rele, sub acela al aşteptării, dragului şi grijii de oameni care sunt importanţi pentru mine. Am fost încordată, aproape incapabilă să fac mare lucru – suport greu aşteptările alea în care nu poţi influenţa nicicum rezultatul!
De fapt, m-am adunat suficient doar cât să fac ordine şi nişte curăţenie prin casă, să spăl ceva haine şi… cam atât. N-am brad şi nici nu vreau şi abia azi, când norii ăia foarte răi s-au risipit niţel, am fost să cumpăr cele necesare pentru pâinea de casă pe care o fac cu ocazia sărbătorilor. Ca să miroasă frumos, a acasă.
Mâine sper să găsesc şi ingredientele pentru friptura tradiţională de Crăciun (o adevărată fiţă culinară, parol!) şi să-mi vină o idee genială şi simplă pentru decorat casa. Iniţial am vrut să sar peste Crăciun, dar după ce apele s-au mai limpezit îmi dau seama că fix asta e ce-mi trebuie. Filme frumoase, scenarii bune, cărţi minunate, miros de brad, de pâine şi nişte minuni mici, oricât de mici.
Pot să se şi ascundă, dacă vor, minunile. Le găsesc eu.
Ceea ce vă doresc şi vouă!
Leave a Comment