După un drum dintre cele mai puțin bune, ca să folosesc varianta eufemistică a unui film de groază live, Clujul m-a primit mohorât, plouat și ploios, dar asta nu m-a mpiedicat, după cele câteva ceasuri de somn, două cafele și un brunch consistent, să pornesc aproape veselă către Casa TIFF, cartierul general al Festivalului.
Față de anul trecut, biroul de presă s-a mutat peste drum, lângă Cinema Arta, într-un spațiu foarte fain amenajat, cu net, laptopuri și tot ce-i mai trebuie, doar să scrie acreditații despre lucrurile faine care se întâmplă și se văd la TIFF.
“Înarmată??? cu programul și lista cu scurte descrieri ale celor aproxmativ 200 de filme propuse în acest an de TIFF, m-am îndreptat regulamentar către limonada de la Casa TIFF, că parcă nu e Festival dacă nu ajungi acolo! Și deja m-am întâlnit cu oameni mișto, oameni din bula de Festival, vorba lui Cristi Hordilă.
Pe seară, am ajuns la Deschiderea oficială, petrecută, cu un delay de jumtate de oră între cele două locuri, la Casa de Cultură a Studenților și la Cinema Florin Piersic în loc de Open Air-ului din Piața Unirii, pentru că… ploaie! Și uite-așa am pășit pe covorul roșu flancată de trei domni, care mai de care, de-aproape am ajuns să regret faptul că n-am trecut pe la hotel să-mi schimb ținuta cu una mai mult smart și mai puțin casual! Coafura, însă, a rezistat!
Ca de obicei, amfitrionul ceremoniei a fost dom’ președinte TIFF, Tudor Giurgiu, care a povestit despre ediția din acest an dar și despre campania Salvați Marele Ecran!, una despre care o să citiți și aici, printrerânduri, pentru că o voi susține cât pot de mult. De altfel, mâine dimineață e conferința de presă pentru primul proiect inițiat în această campanie, și voi fi și eu acolo, așa că revin cu detalii.
Filmul de la deschiderea oficială, despre care a spus câteva vorbe Mihai Chirilov, directorul artistic și selecționerul TIFF, a fost Philomena, povestea unei mame despărțită, fără voie, de fiul ei când era tânără și care acum, la vârsta a treia, a pornit prin lume să afle ce s-a întâmplat cu el. E o dramă, fără îndoială, drama unei mame care n-a reușit să facă mai mult și care e măcinată de vinovăție dar și de speranța ca fiul ei a avut un drum bun în viață.
Ceea ce mi-a plăcut și am admirat cel mai mult este că, deși scenariul are premise de dramă super lacrimogenă și emoțională, filmul nu s-a transformat într-o peltea ci mai degrabă într-o pledoarie pentru firescul dramei din viața noastră, și asta pentru că Judi Dench e absolut minunată în rolul principal. Ar putea să verse un fluviu de lacrimi, dar nu o face. În schimb, predă o lecție despre adaptare și, poate cel mai important, iertare.
E un film care nu apasă pe butoanele obișnuite ce produc emoții lacrimogene la drame dar la care ajungi, inevitabil, să verși măcar o lacrimă, dacă nu și mai multe, tocmai pentru că eroina principală reușește să ierte ceea ce eu, una, nu cred că aș putea.
Din păcate, filmul nu va fi distribuit în România. Probabil că o să-l puteți vedea la HBO, online sau prin caravana TIFF (nu știu dacă se face și anul ăsta, dar aflu și vă spun da, se face! de la finele lui iunie până în septembrie), iar eu vi-l recomand!
Mai multe detalii despre TIFF găsiţi pe site, Twitter, FB şi YouTube, Instagram, iar in partea dreaptă, jos, a site-ului, găsiţi şi linkurile pentru descărcarea aplicaţiei festivalului, atât pentru Android cât şi pentru iChestii.
___
Tot de la TIFF, voi avea zilnic, pe blog, o mică rubrică intitulată Alintul zilei, în ideea de a vă reaminti de lucrurile neprețuite, cele pentru care există… MasterCard! În acest an, poveștile de la TIFF aici, pe blog, sunt aduse și împreună cu ei, iar Master Card este partener TIFF de opt ediții, fără înterupere.
Alintul zilei în prima zi de TIFF a fost vizita scurtă la coafor pentru un simplu spălat pe cap. M-a costat fabuloasa sumă de zece lei, iar masajul scalpului și senzația aia de proaspăt după o noapte de nesomn în tren au fost neprețuite!
Leave a Comment