Ieri, după o noapte în care n-am putut dormi deloc, am pornit către Timișoara la întâlnirea cu muzicieni de soi strânși sub semnul și îndemnul celei de a doua ediții de JAZZ TM. Opt ore de drum când însorit, când plouat, cu muzică și fără peripeții s-au terminat în parcarea Hotelului Timișoara, la doi pași, hai, poate trei, de backstage-ul festivalului și de Piața Operei, devenită cândva, nu știu când, a Victoriei. Oficial.
După ce am personalizat camera de hotel cu ce-am adus și eu de pe-acasă, am coborât să-mi salut deja-prietenii care se ocupă de producție – adică echipa extinsă de la PLAI: management și voluntari – și de care a ajuns să-mi fie drag, cumva, mai ales după ce, anul trecut, la PLAI, am asistat la una din ședințele lor. Sunt foarte mișto. Toți!
Și-a venit și seara, cu primul recital, JazzyBIT, un proiect timișorean care propune mai mult ritm latino în muzica de jazz și care a generat un sunet și un ritm foarte pe placul meu, unul la care a contribuit, sunt sigură, și orga Hammond aflată în “distribuția” bandului. Cu alte cuvinte, debutul perfect pentru trei zile de jazz în centrul orașului, dar și o primă recomandare de urmărit și ascultat pentru voi.
Al doilea artist care a urcat pe scenă a fost Andreya Triana, o voce și o prezență absolut remarcabile. Din păcate, după doar câteva piese norii amenințători de deasupra orașului s-au decis să încerce dedicarea spectatorilor de la festival și s-au năpustit asupra publicului.
Recunosc, sunt printre puținii care au fugit cu toate că, în mod normal, aș fi prima care ar țopăi la un concert în ploaie – nu cred că e vreun secret pentru cei care trec des pe-aici că ploaia e anotimpul meu preferat. Dar nu aseară, cu atâta oboseală și stres acumulate în ultima săptămână. Așa că am fugit la adăpost, în restaurantul hotelului (recomand, apropo, tartarul de somon cu piure de avocado!), cu vedere în Piața Operei/Victoriei, la pândă de ploaie.
Nu am mai revenit la Andreya, dar m-am bucurat după aia de tot concertul Terri Lyne Carrington, desăvârșită pe podium, alături de setul ei de tobe – apropo, e prima femeie pe care o văd live cântând la acest instrument. Adică, ok, știam de Karen Carpenter, Cindy Blackman sau de tipa din the Corr’s, dar n-am mai văzut tipă cântând la tobe în concert, live, așa că eram chiar curioasă, fiindcă există voci care susțin că doamnelor le-ar lipsi forța sau ritmul într-un asemenea context.
Ceea ce chiar nu a fost cazul aseară la Terri Lyne sau la oricare dintre doamnele și domnii care au însoțit-o pe scenă într-o formulă intitulată Mosaic Project și compusă dintr-un fel de all stars jazz: Tia Fuller la saxofon, Ingrid Jensen la trompetă, Rachel Z la pian/clape și Matthew Stevens la chitară, însoțiți de vocea specială a lui Lizz Wright.
A fost fix genul de sunt și genul de concert de care aveam nevoie, cu momente solo care au pus în valoare pe fiecare dintre instrumentiștii de pe scenă, susținuți generos de Terri Lyne, ea nsăși protagonistă a unor fragmente de joacă cu cinele, bețe, tobe. Mult, mult plăcut, și la fel și atmosfera, s-a aplaudat ca la concertele de pop/rock! Cu siguranță, pentru ceva mai mult de-o mână de timișoreni plus oaspeți de prin alte orașe și țări, aseară meciul Argentina-Olanda a fost câștigat de echipa JazzTM. Mai vreau!
… și o să mai am, că mai urmează două zile. Azi ne vom regala cu Blazzaj, Neil Cowley Trio și Al Jarreau. Iar acum aud că au început repetițiile, așa că mă duc să mă bucur de muzică bună, soare și Timișoara!
JazzTM se ascult[ live la Timișoara, dar se urmărește și pe FB sau pe #jazztm. Mai multe info despre artiști și eveniment găsiți pe site.
____
JazzTM este un festival organizat de Primăria Municipiului Timişoara şi produs de PLAI.
Parteneri media: Jazz Culture, Muzica de Vest, Mixtopia şi Observator Cultural.
Leave a Comment