Trec zilele în goană, vorba poetului, și am, așa, o mică strângere de inimă când mă gândesc că suntem, deja, în a doua parte a festivalului. Și eu aș vrea să nu se termine niciodată, cum zice reclama aia!
Azi povestesc un momente mic dar semnificativ pentru mine și pentru felul în care percep eu festivalul ăsta.
Primul dintre ele, la un spectacol de la Gong, cu câteva minute înainte să înceapă spectacolul. Apare unul dintre ambasadorii străini la București (sunt mulți la Sibiu zilele astea) împreună cu soția. Mai sunt doar două locuri pe primul rând, acolo unde e condus, la margine, unul, și, alături, un scaun suplimentar așezat acolo de organizatori. Ca o paranteză, la multe spectacole trebuie aduse scaune din astea suplimentare pentru că sălile sunt ultrapline!
Domnul ambasador își așază soția pe scaunul de teatru, iar dânsul alături. Nu sunt chiar locurile cele mai bune, dar nu comentează absolut nimic.
O jurnalistă observă fața, recunoaște oaspetele, cheamă un voluntar și-i șoptește ceva. În câteva momente, doi-trei oameni, inclusiv jurnalista, se mută ca să ofere două locuri mai bune celor doi invitați. Care se mută unde li se arată și mulțumesc frumos.
Mi-a plăcut momentul ăsta pentru că ambasadorul n-a cerut el însuși locuri mai bune, deși putea, și pentru că toți cei care s-au mutat au considerat firesc ca un invitat străin să poată vedea spectacolul din locuri (mai) comode, pe centru, și că totul s-a întâmplat firesc, cu zâmbetul pe buze. Normalitatea aia pe care n-o vezi prea des în preajmă, în peisajul românesc.
Și de aia spun ca ne schimbă cultura, și de aia mă înclin în fața companiilor care înțeleg că, sprijinind evenimentele culturale, sprijină, de fapt, educarea și bunăstarea comunităților. Practic, o investiție. Și, dacă mă întrebați pe mine, asta, alături de educație, cea mai bună!
Nu e o valoare anume, a mea sau a UniCredit Țiriac Bank, pe care o promovez în acest jurnal de festival. E un gând, dacă vreți, că am putea să ne uităm mai des în jur și, atunci când putem să îndreptăm un lucru, oricât de mic, s-o facem. Simplu. Firesc.
Leave a Comment