Citesc pe ici, pe colo, că ce mare lucru misiunea aproape imposibilă de a procura niște apă la concertul lui Robbie Williams. Doar nu s-a dus nimeni acolo să bea apă sau bere! Sau că toți ăia care era să leșinăm pe-acolo din lipsa hidratării suntem niște fițoși care am mânca nachos la Ateneu, niște inculți care nu știu să aprecieze un show altfel decât la festivalurile berii.
Citesc, mă minunez și voi să le spun, cu aceeași considerație de care dau și ei dovadă, desigur, FUCK OFF!
N-a dat nimeni, culților, care sunteți voi culți!, de la două sute de lei în sus ca să bea o bere în Piața Constituției doar așa, că avea chef să stea câteva ore între betoane incinse și să se holbeze la Casa Poporului ori să calculeze dacă semafoarele din zonă sunt sau nu sincronizate! Toți cei care s-au dus vineri seară acolo s-au dus pentru muzică, pentru concertul lui Robbie Williams. Să repet? Poate nu e destul de clar? OK.
Toți cei care s-au dus vineri seară în Piața Constituției s-au dus acolo pentru muzică, pentru concertul lui Robbie Williams*.
Mind over water: Misiune imposibililă!
Dar, ce să vezi?! A fost foarte complicat să faci rost de vreun lichid cu care să-ți astâmperi setea! Și afară erau vreo 35 de grade. Și în jur betoane și, cât vedeai cu ochii, erau alți oameni, fierbinți și ei, care, adesea, se frecau sau se lipeau de tine. Și când zic fierbinți nu vreau să zic hot ci chiar fierbinți! La propriu!
Iar dacă mai aveai cumva chef să dansezi ori să cânți, că, na, am stabilit deja: erai acolo pentru concert!, era și mai nasol. Că ți se făcea și mai sete.
Și NU, nu s-a putut veni cu apă de-acasă, și NU, nu puteai să ieși să-ți iei apă de la butic.
Dacă voiai concert, astea erau condițiile: mult concert la coadă la ceva lichide și cât mai rămânea din concert suficient de hidratat ca să te bucuri cu adevărat de show, fără să ai în minte constant, obsedant, doar un gând: Bea apă! Bea apă! Bea ceva, dracului, altfel o să te scurgi și te vor călca fanii lui Robbie în picioare în timp ce cântă Go Gentle???
Cumva, bag seama, eu am avut noroc: n-am ratat decât vreo 40 de minute din concert, iar înghesuiala de la coadă nu m-a oprit să cânt cât am putut de tare ce se cânta pe scenă – mai ales în speranța că voi oripila câțiva însetați și îi voi face, astfel, să plece de la coadă.
Dar, chiar și-așa, nu cred c-am mai suferit de sete în halul ăsta de când eram la grădiniță și ne-au ținut o zi întreagă pe stadion să repetăm pentru Cântarea României. Și pe vremea aia nici nu începuse cu încălzirea globală, deci verile erau întrucâtva mai suportabile. Și eram pe gazon, nu pe beton. Și încă îmi amintesc!!!
În fine, amețeli, stări de vomă, slăbiciune, migrenă, dureri musculare – acestea sunt doar câteva simptome ale deshidratării. Un concert, oricât de mișto ar fi, iar ăsta a fost foarte mișto, nu-ți poate schimba ordinea nevoilor din piramida lui Maslow. Iar apa e înaintea entertainmentului!
*care, apropo, a fost foarte mișto! Dar, na, destul de incultă fiind eu, nu te poți baza pe aprecierile mele!
Se da o persoana diabetica la concert… Evident, la intrare, i se interzice sa intre cu dulciuri, sucuri cu zahar, orice masura de protectie impotriva unei scaderi de glicemie (situatie medicala destul de intalnita pentru un diabetic corect tratat). Persoana respectiva danseaza ca de-aia este la concert si la un moment dat simte ca glicemia i-a luat-o la vale. Tremuraturi, frisoane, vedere dubla, simptomele sunt clare si simple. La coada nu are cum sa stea, risca sa pice in coma in 10-20 de minute. Se duce in fata, ii cere primului client de la coada sa ii cumpere un suc platit ulterior cash, dublu, explicand situatia. Clientul se codeste si instant se aprind clientii 2, 3, 4… “stai la rand”. Vine un agent BGS, nu intelege situatia, trimite persoana diabetica sa stea la coada. De acolo, persoana diabetica se duce la ambulanta, unde nu exista zahar, dar cativa biscuiti dati ca sampling salveaza situatia. Asta dupa alte 5 minute in care mai inainte se ia tensiunea si se masoara alte semne vitale irelevante in cazul nostru.
Situatia aceasta chiar a existat si s-a desfasurat exact cum am relatat-o. Din fericire, s-a terminat cu bine. Dar foarte usor se putea termina tragic. Si asta pentru ca nu s-a putut cumpara un nenorocit de pahar de cola cu zahar.
Langa mine la 1m a lesinat o tipa…