Mulțumesc

Îmi place să cred despre mine că sunt făcută dintr-un material care, cu timpul, și cu încercările prin care m-a trecut viața până acum, a devenit dur. Cel puțin pe exterior. Iar când apare vreo criză mă ajută să-mi țin toate mințile la îndemână și să rezolv ce e de rezolvat. Și să nu plâng, ca dacă las emoțiile să mă năpădească se topește învelișul dur și eficient.

Dar azi… Azi tata a trecut de un hop destul de înalt, medical vorbind, cu complicații cu tot, și la un moment dat am avut nevoie, urgent, de un dispozitiv medical special. Am scris pe FB ce am nevoie și că e urgent, poate vedea cineva. Era trecut de șase, la magazinele de aparatură medicală închide la cinci, se pare, internetul nu-mi oferea decât vreo câteva rezultate în română pentru produsul respectiv și, între timp, la spital, nu era bine.

În zece minute, poate nici atât, am primit o mulțime de mesaje, telefoane, oameni care mă cunosc personal sau nu s-au pornit să mă ajute, să caute soluții pentru procurarea respectivului device. S-a ajuns în țară, ba chiar și în afară. S-a rezolvat cumva, aproape cu o improvizație, iar criza unui blocaj renal postoperator a fost evitată milimetric.

Iar în timp ce alergam către spital, prin ploaie, telefonul continua să sune iar mesajele să vină, mesaje de încurajare sau de genul ???am vorbit cu cineva???…

Știu ce poate să facă internetul de la campania zânelor iar între timp au mai fost momente din astea frumoase, aproape miraculoase, trăite sau povestite. Dar azi, chiar dacă învelișul ăla dur a rămas tot așa, pentru că am nevoie să fie așa, azi, tot suportul ăsta pe care l-am primit a fost copleșitor.

Și nu pot să spun decât MULȚUMESC și că sunt recunoscătoare și că mă voi strădui să ajut șuvoiul ăsta de energii bune să treacă de la mine la alții care au nevoie, când au nevoie, și ei, de așa ceva.