În premieră absolută, proiecție specială, unica, deocamdată pe un mare ecran, am fost regalați aseară cu ???încă un film despre comunism???, ca să fiu folosesc o sintagmă prea-iubită de unii cronicari de film. Doar că, deși apucăturile de grandomanie maniacală prezente în film sunt recognoscibile de oricine a trăit ori și-a bătut capul să se documenteze cu un minim de responsabilitate în legătură cu vremurile epocii de aur în frumoasa Românie, filmul surprinde – cu nesfârșit umor absurd – ipocrizia vremurilor și a oamenilor, de asemenea.
Mi-a plăcut la nebunie că e o comedie despre vremurile de tristă amintire fiindcă eu cred cu tărie că umorul te ajută să înțelegi si să depășești mai bine – ca generație (generații) – epoca aia. Iar noi avem MARE nevoie să acceptăm că s-a terminat comunismul și că e cazul să depășim mentalitățile din vremurile alea!
Pe scurt, în țara Miranda, vecină de graniță cu Bakteria, unde, totuși, lumea o duce mai bine, situația e nașpa. Rații de lumină, căldură, mâncare. Nelimitate sunt doar dictatura și generozitatea cu care sunt reduși la tăcere mai ales artiștii. Atât de mare, încât, atunci când ministrul culturii (excepțional Răzvan Vasilescu) se decide să dăruiască iubitului Conducător, cadou de ziua acestuia, un parc de distracții cu teroare, torturi și execuții autentice, și, prin urmare, trebuie să facă un film de promovare, n-a mai rămas nici un actor, regizor sau membru al unei echipe de filmare în viață.
Cu două excepții: actorul Oscar (Marius Manole) și regizorul Tony (Mihai Calotă) – și vă rog să observați ironia din alegerea numelor celor două personaje! – care taman au fost prinși când încercau să înoate peste graniță și sunt gata să fie executați de neobositul șef al Poliției Secrete care se numește, cum altfel?, Popescu. Executați după ce acuzațiile și condamnarea le sunt aduse la cunoștință de către adjunctul lui Popescu (Gabriel Spahiu) cu tonul și intonația unui alai de popi într-o cântare bisericească.
Îi scapă de la execuție chiar ministrul culturii și, desigur, în schimb, trebuie să regizeze și joace în filmul de promovare al terifiantului parc de distracții, MirandaWorld. De aici, un set întreg de pățanii și absurdități, un plan abil de evadare, multe sosii și tot atâtea motive – abil strecurate – pentru a râde. Chiar dacă, cumva, pentru că am apucat ceva din vremurile alea, nu e chiar râsul tău.
Mi-a plăcut la nebunie filmul, și cum e scris, și cum e jucat, filmat, regizat, mi-a plăcut tot, și zău că asta e o chestie care mi se întâmplă rar. Poate că spectatorul român, dacă o să aibă șansa de a-l vedea*, o să găsească câteva lucruri decupate, parcă, dintr-o scenă de teatru, și până să mă gândesc la asta, azi, nu mi-am dat seama de ce ???aerul??? filmului mă duce cumva cu gândul la Palilula lui Purcărete (de asta!), dar cred că e asumată treaba asta, pentru noi înșine am trăit 20 de ani de împliniri mărețe, o uriașă farsă regizată la nivel național în care eram niște bieți figuranți.
E un film pe care, la fel ca fel ca pe ???Amintiri din Epoca de Aur???, l-aș proiecta în școli și nu numai, că poate așa reușim să ne educăm întru sentimente mai puțin dulci-nostalgice față de vremurile alea. Care au fost sinistre și pe care nu avem – și nimeni n-ar trebui să aibă ori să găsească! – vreun motiv să le regretăm.
2+2 Trailer ENG from Europolis Film on Vimeo.
Din păcate, pentru că, deși nu mai are partid comunist, România are un CNC, iar pe acest organism îl doare undeva de faptul că drepturile de autor pentru acest film nu au fost încă achitate, prin urmare, filmul nu poate fi proiectat – evenimentul de la Comedy Cluj fiind, așa cum spuneam, prima și, deocamdată, unica proiecție. Îl puteți vedea – și insist s-o faceți – pe HBO GO, dar, între timp…
Doamna Anca Mitran, director CNC, poate rezolvați problema. Nu de alta, dar mă gândesc că Național din CNC înseamnă că aveți în vedere și publicul. Sau poate greșesc….?
(Posibil să greșesc, dacă am în vedere toate scandalurile în care a fost implicat CNC în ultimii ani și dezgustul autentic pe care mulți producători îl manifestă, mai mult sau mai puțin fățiș, față de practicile instituției. Dar lăsați-mă să rămân optimistă: sunt foarte răcită și am febră!)
Leave a Comment