Când am lansat blogul am avut emoții. Mari. Mi se părea că pornesc pe un drum din care nu mă mai pot întoarce. Că, odată ce mi-am pus numele acolo, la vedere, treaba asta mă obligă să livrez tot timpul, și doar texte de care să nu mă jenez vreodată. Încă mai cred asta, deși, din cele aproape 1800 publicate în ăștia cinci ani, probabil că acum tot aș mai găsi câte ceva de editat la multe dintre ele.
Deci s-au făcut cinci ani. Iar o să spun că nu știu când au trecut, fiindcă nu știu!, parcă ieri publicam primul articol, cel de casă nouă, și îmi comandam cărți de vizită pe care apărea și numele blogului – între timp am renunțat de tot la celebrele cartonașe. Mi se par inutile într-o lume atât de conectată – măcar aparent!
Mă gândeam să fac așa, un bilanț la cincinal, dar n-am nici chef și nici timp și nici nu cred că ar fi corect să încerc, măcar, fiindcă mai mult ca sigur o să uit ceva important. Cert e că încă am bucuria scrisului, încă îmi e drag să mă documentez câteva zile ca să fiu sigură că știu ce scriu și să ajut, când pot, cu propagarea unei informații, a unei idei, a unor lucruri bune. Atât cât se poate spune că bloggingul e – și e! – o formă de mass-media, ei bine, printre rânduri vor fi infinit mai multe lucruri despre ce e bun și bine decât despre ce nu e.
Și, în același timp, deși mai puține, vor fi, în continuare și texte despre lucruri care trebuie să se schimbe. Pentru că eu cred că preșul ăsta sub care băgăm mereu tot felul de mizerii, personale, profesionale, politice sau sociale, nu ne ajută să devenim mai buni.
Cinci ani… Grozavă treabă!
MULȚUMESC!!!
Că citiți printrerânduri, că dați de la voi timp, tweet, share și like, că uneori comentați, că îmi spuneți că ați citit o carte recomandată aici sau că v-ați dus la FITS pentru că v-am convins de asta, că gândurile mele își găsesc ecou la voi, că sunteți mișto și că fiecare zi în care mă uit la statistici – adică zilnic – și văd câți sunteți mă face să mă străduiesc să scriu și mâine.
Vizualul aniversar din acest an e făcut de Soare, îmi place la nebunie și e ceva în care cred, atât profesional cât și personal: tonul face muzica!
PS Da, sigur că o să fie, ca de obicei, Săptămâna darurilor pentru cititori, doar să-mi lăsați un pic de răgaz. Începem de mâine și avem daruri frumoase de la parteneri generoși!
Multi ani! multipli de 5 ! Eu îţi mulţumesc,Ruxandra!
La multi ani! Si la cat mai multe povesti si povestiri interesante! :)
Un blog de urmat, de citit in fiecare zi si de recomandat catre toti cei care vor sa invete ceva in fiecare zi :)
Dravo Ruxa! La multi ani si la mai multe povesti frumoase!
Laaa multi aaaaani!