Încerc, la Festival(uri) și aiurea, pe unde le prind, să văd montări ale textelor clasice. Chiar și pe cele despre care știu dinainte că nu-mi vor plăcea, curiozitatea învinge în cele din urmă. Sigur, FITS, care adună la fiecare ediție, zeci de țări participante, îmi dă cele mai mari oportunități de genul ăsta. Îmi amintesc acum un text după Moliere făcut de japonezii de la Matsumoto Center – bai, băiatule, s-a aplaudat și scandat în picioare!
Tocmai de-aia, când răsfoiam propunerile acestei ediții și-am dat de Romeo și Julieta, chiar Made in China, l-am trecut în program.
Cum a fost? Surprinzător!
Întâi a fost surprinzător pentru că am aflat, chiar înainte să înceapă, că e operă. Și că, de fapt, e Romeo și Julieta varianta chineză, nu textul clasic al lui Shakespeare. Admit onest că în aceste condiții m-am gândit de două ori înainte să decid că mă duc, totuși!
Și pe urmă am fost surprinsă din nou, fiindcă mi-a plăcut!!!
Yue (Shaoxing) e al doilea cel mai popular gen de operă din cele 360 de genuri dezvoltate în China și se remarcă prin faptul că toate rolurile sunt interpretate de femei. Tot. Nu e picior de bărbat pe scenă.
Decorul e destul de simplu, am citit povestea (cât mi-a permis traducerea lor din engleză, din program), și, oricum, supratitrarea spectacolului, attât în engleză cât și în română, e foarte pe fază. În principiu, n-am nici o problemă să înțeleg ce se întâmplă pe scenă. Povestea e clasicul Se întâlnesc, se îndrăgostesc, tatăl ei o dă altuia, el își curmă viața, ea face la fel. The end.
Actrițele sunt, toate, machiate și coafate cu atenție, cu migală, aș zice, chiar și cele care interpretează rolurile masculine sunt frumoase și doar atitudinea și tonalitatea un pic mai joasă a cântării par să facă diferența. Oricum, nu te încurci înn personaje, nici nu-ș multe. Se cântă aproape tot timpul, sunt extrem de puține părțile de dialog fără muzică (și binevenite, cumva), gestica lor e amplă, pe alocuri coregrafică, și sunt vrăjită de-a dreptul de ce știu, pot și fac cu mânecile, extrem de lungi și ample, ale costumelor. Practic, pe lângă evantaie, sunt accesorii nelipsite, și e foarte captivant felul în care sunt integrate în mișcările lor, atât când le lasă libere cât și atunci când le adună pe antebraț, nu poți să-ți iei ochii de la asta. Sau, mă rog, eu n-am putut! Iar costumele sunt și ele o poezie, culori, imprimeuri, tot.
Spectacolul avea o oră și jumătate și chiar m-a prins. Am ieșit după o oră și ceva, în ciuda faptului că-mi plăcea ce vedeam pe scenă, fiindcă înaltele pe care le luau doamnele, altfel corecte, că așa sunau, nu se potriveau fix cu ce știa urechea mea că ar fi nește sunete care gâdilă plăcut urechea. Presupun că e o chestie de educare a auzului, sau e posibil că am eu un pitic dubios în cap, că, altfel, n-am văzut să iasă prea multă lume.
Foto: Dragoș Dumitru | FITS 2017
***
Și acesta a fost episodul cu un spectacol de la care am ieșit, în mod surprinzător, pentru că, de fapt, mi-a plăcut foarte mult!
Un fel de provocare, dacă vreți, a mea către mine, să merg la un gen de spectacol pe care, dacă eram atentă de la început, nu mi l-aș fi pus în program dar care m-a surprins plăcut, și una pe care Staropramen, partener la FITS de cinci ani (deja!), o propune tuturor celor de aici: Surprinde-ți gustul pentru teatru!
Mi l-am surprins și eu, sinceră să fiu, și chiar de câteva ori, cu un Granat în Piața Mare ori la Clubul FITS, dar asta e altă poveste. Istorii de la FITS, dar și de la alte evenimente culturale pe care Staropramen le susține găsiți pe platforma lor de cultureteinment, Oameni și Gusturi.
Leave a Comment