Vorbim. Toți. Unii mai bine, unii mai puțin bine, unii aproape deloc. Dar toți înțelegem cum devine tăcutul dintr-un motiv sau altul, când, în loc să spui, să strigi, să te revolți, cum eviți privirile, contactul, când ar trebui să spui, dar taci. Că e mai comod. Sau mai convenabil.
Geanina Cărbunariu nu e la prima ispravă arttistică în care abordează subiecte sociale incomode și, sper, nici la ultima. Am văzut ???Oameni obișnuiți???, despre ???whistle blowers??? și cum sunt marginalizați, iar acum, în FITS, am văzut Vorbiți tăcere, un spectacol care a avut premiera anul acesta și care tratează subiectul muncitorilor români plecați în Germania – o producție din repertoriul naționalului sibian. Nu, nu e vorba de dor de casă, copii lăsați în grija bunicilor sau alte probleme legate de aspectul muncii românilor în străinătate, ci despre firme-fantomă care îi amăgesc cu promisiuni și fie nu-i plătesc, fie îi plătesc prost.
Nu știam, recunosc, dar astfel de cazuri au fost amplu mediatizate în presa germană, s-a lăsat chiar și cu procese ale unora dintre aceste firme, dar la urma loc muncitorii și îngrijitoarele de bătrâni din România au rămas tot păcăliți. Iar autoritățile din România n-au mișcat nimic să-i ajute. Și nici prin țară nu s-au făcut cine știe ce valuri. Se vorbește tăcere.
Spectacolul este jucat de cinci actori în patru limbi – română, germană, engleză și ungară – cu un fel foarte iscusit de a integra traducerea în scenografie. Mi-a plăcut textul, și mi-a plăcut încă și mai mult după ce am aflat că Geanina a făcut interviuri cu români care muncesc în Germania, iar primele întâlniri de lucru cu cei cinci actori* din spectacol au constat în vizionare acestor interviuri.
* Emőke Boldizsár, Daniel Bucher, Ofelia Popii, Valentin Späth și Marius Turdeanu, toți o plăcere de văzut și revăzut.
Eu încerc să nu tac, am acest exercițiu și, uneori, o splendidă (și nu neapărat utilă) nepăsare de consecințele pe care le poate avea adevărul, lipsa ipocriziei. Nu-mi iese mereu, și accep și asta. Uneori în viață mai trebuie și-o umbră de fard și nu te lasă mereu inima să-i spui prietenei că poate piesele ținutei ei nu sunt neapărat cele mai armonios îmbinate.
Dar când vine vorba de probleme sociale ar trebui să încetăm să mai vorbim tăcere. Pentru că ne afectează pe toți.
Foto: Mihaela Marin | FITS 2017
Leave a Comment