Da, bine. Iar dans. Ce să fac? Ediția asta a fost prea bună și prea generoasă cu această artă a spectacolului, nu pot să rezist tentației. Iar când știi că cei care urmează să performeze pe scenă înfățisând niște luptători sălbatici sunt, unii dintre ei, foști dansatori de stradă, iar coregrafia poartă semnătura lui Herve Koubi, doctor în farmacie și coregraf (că… de ce nu?!), pare cu atât mai interesantă promisiunea următoarei ore.
Spectacolul se numește Barbară e noaptea începuturilor, distribuția este compusă din 12 domni care, inițial, apar pe scenă în blugi, peste care poartă niște fuste largi, iar pe cap au un fel de cagule, strălucitoare ca un glob de discotecă, cu coarne. Cagule, am aflat mai târziu, cu pietre Swarowsky pe ele, dar nu lăsați asta să vă fure privirea, dacă ajungeți vreodată să vedeți acest spectacol. De altfel, având în vedere condiția fizică a celor de pe scenă, mai ales dacă sunteți doamne, nici n-ar avea cum!
Dansul, cu elemente care amintesc de capoeira, hip-hop și arte marțiale, pare brut și brutal, fără să fie lipsit, însă, de semnificațiile camaraderiei și încrederii între oamenii care luptă de aceeași parte a unei baricade. Costumele sunt și ele parte din poveste, la fel și muzica, alcătuind un spectacol care seduce, chiar și în ciuda faptului că nu vorbim de precizia matematică cu care ne-au regalat coregrafiile israelienilor. În plus, energia lor (o oră și jumătate de dans cu elemente acrobatice, în blugi!!!, nu-i de colo!) e de-a dreptul impresionantă. Și, în superficialitatea mea de ne-critic, nu pot să nu amintesc (ori să uit!) remarcabila estetică a anatomiei dansatorilor.
Sau puteți să vă convingeți singuri, în galeria de mai jos.
Imagini de Mihaela Marin, Paul Băilă, Dragoș Dumitru și Sebastian Marcovici, courtesy of FITS 2017.
Leave a Comment