Nu știu cum, dar anul ăsta sensibil mai mult decât în alți ani, n-am perceput deloc trecerea unei săptămâni de TIFF. Chiar azi dimineață, în timp ce autocarul care mă ducea (la 6 a.m., după două petreceri!) către Sibiu, c-o ultimă trecere (de data asta) pe lângă ???Florin Piersic???, mă gândeam că parcă mai ieri îmi luseam în primire badge-ul si kit-ul de bun venit, apoi am clipit de câteva ori și puf!, e gata! Sigur, cum Zilele Filmului Românesc abia au început, Alain Delon vine abia azi, și mai sunt zeci de proiecții plus gala și alte petreceri, sărbătoarea filmului din Cluj continuă pentru încă trei zile, e gata doar pentru mine. Și niciodată nu mi-a părut atât de rău că plec.
O să revin cu povești de la Cluj, însă acum, și pentru că simt că n-aș face dreptate filmelor despre care încă mai vreau să scriu, la cât sunt de obosită, mi-aș dori mai degrabă să mulțumesc tuturor celor care fac acest eveniment, echipei, celor care se străduiesc ca fiecare detaliu din experiența unui guest să fie memorabil, ca informațiile să vină la timp, chiar înainte să apuci tu să le ceri, ca în locurile în care sunt proiecții sau evenimente speciale totul să decurgă șnur, inclusiv în Piața Unirii unde, în fiecare seară se așază și se strâng mii de scaune și garduri.
Să le mulțumesc celor din echipă și voluntarilor – ei nu prea apucă să se bucure de filme. Uneori nici de petreceri. Mereu e ceva de făcut.
Și să le mulțumesc și sponsorilor, și mari, și mici, pentru că fără ei Festivalul n-ar putea crește așa frumos în fiecare an, fără contribuția lor ar fi mai puține evenimente speciale, aterlierele de film pentru copii, proiecții VR super cool, 10 pentru TIFF și câte și mai câte.
În fine, dar nu în cele din urmă, o reverență pentru oraș și locuitorii săi, că ne primesc și se bucură să ne aibă acolo, vreme de zece zile, mulți și nu neapărat tăcuți, că ies pe stradă să se bucure, că filmele sunt sold-out, unele chiar cu câteva zile înainte.

Mulțumesc, TIFF! See you again în 2018!


Share: