Mie îmi place foarte tare aproape tot ce ține de comunicarea online, din nenumărate motive, dar nu despre asta e vorba aici. În același timp, însă, n-o să mă vedeți vreodată cu nasul într-un laptop ori device cu app-uri de rețele sociale, trăgând aer în piept cu nesaț, așa cum fac cu orice revistă sau carte nouă. Voi nu trebuie, dar, vorba reclamei, eu nu mă pot abține.
Hedda Gabler de la TNRS a fost exact un spectacol pe un text foarte clasic, aparținând dramaturgului norvegian Henrik Ibsen, cu o punere în scenă nu doar modernă ci oleacă aproape futuristă. Mai puțin ursul – referință pentru cine a văzut spectacolul.
Hedda Gabler ar vrea, dar nu prea-i iese. Câutându-se pe sine reușește să se distrugă și, în joaca asta de-a ce importantă sunt sau ar trebui să fiu eu, mai trage după sine și vreo doi bărbați, că de ce nu. E un text scris la finele secolului XIX, în decorul ăla din epoca aia, și în momentul ăla al… feminismului, dacă pot să spun așa.
Hedda Gabler e Ofelia Popii și, strict pentru astea câteva ore, vreo trei și ceva cu tot cu pauză, Ofelia e și ea Hedda. Fumează, flirtează, face sport, e indiferentă, pasională, furioasă, calmă, dansează, țipă, ucide, practic e foarte femeie, că cele mai multe dintre femei (zic de alea adevărate, cu procentaj ridicat) sunt și așa, și așa, și așa mai departe.
Însă regizorul (de numai 25 de ani) Botond Nagy nu s-a oprit aici. Nu. Împreună cu echipa sa a construit un mediu total diferit și surprinzător* pentru Hedda și celelalte personaje, un soi de capsulă-navetă sau în ce mniazău or locui oamenii cândva într-un viitor indefinit, când pe cap se vor purta căști vechi de la coafor pe post de pălării.
Și nici manuscrisul lui Eilert nu e ars ci distrus, inclusiv de pe chip. Și Jorgen (Marius Turdeanu) circulă, dacă e să ne luăm după costumul în care apare prima dată, într-o navetă spațială – o avea legătură cu cosmonautul de pe afișul ăstei ediții de FITS, nu știu – iar pastorul Brack (Adrian Matioc) e o vedetă care intră în scenă pe Simply the Best.
E un carusel spectacolul ăsta, e cu totul altceva decât ai putea să te aștepți, și totuși păstrează esența textului clasic, fără prea multe modificări, nici măcar prin punctele esențiale. E posibil să nu vă placă, uneori mi s-a părut și mie că sunt lucruri puse nițel cu mâna, ca a 97-a împușcătură într-un film de Tarantino, ca să mai curgă nițel sânge. Poate nu e necesară, dar e Tarantino și așa face el, și nouă ne place, așa că e în regulă. Dar mi se pare că e super-curajos și o să aplaud oricând așa ceva! Credite complete, alături de reverența mea în fața echipei, pe TNRS.
A! Totul se termină cu un mare urs. Dacă puteți să credeți așa ceva. Sau nu. Mai bine nu, așa că mergeți să vedeți spectacolul.
* De notat că în pauza spectacolului, Lidl, care e partener la FITS și al acestei reprezentații Hedda Gabler, a oferit apă spectatorilor, iar la final am primit, toți, câte o cartolină cu un mic boboc de floare inserat și cu mesajul ???Celebrăm artiștii din public???. Cineva a zis că meritam Uniterul, dar asta e deja altă poveste!
Mi-a plăcut mult, tot așa cum îmi plac toate activările care-s pentru oameni, nu (doar) pentru influenceri. Și, da, oamenii din public au fost impresionați că ei, nu (doar) actorii au primit flori la finele spectacolului. Very nice touch!
Leave a Comment