Înainte de toate, ca un disclaimer, trebuie să mărturisesc onest că Dame Judi Dench și Dame Helen Mirren sunt printre actrițele mele favorite, deci poate sunt un pic subiectivă. Mi-au plăcut la început pentru talentul lor pe ecran, că pe scenă n-am fost destul de norocoasă să le văd, dar le admir și ca oameni, pentru că amândouă sunt autoironice și ireverențioase, ieșind bine din tiparul vedetelor și vedetismelor cetătii de celuloid.
Poate că e și o chestie de ”Le-am văzut și făcut pe toate, cui nu-i convine cine și cum sunt, să-i fie de bine!”, nu știu. Oricum ar fi, sunt autentice, și asta se simte, nu poți să joci altă persoană tot timpul.

În contextul ăsta, m-am bucurat că Vogue o pune pe copertă pe Judi Dench în ediția de iunie, o premieră pentru actriță. Nu mă gândisem la asta, adică cum, Judi Dench n-a fost niciodată pe coperta de la Vogue UK? Nu. Și nici Helen Mirren. Jande Fonda a fost, anul trecut, dar ea n-arată ca și cum ar avea 80 de ani sau ceva, nu?


M-am bucurat până am văzut că titlurile din presă despre coperta cu Dame Judi se referă mai ales la vârsta actriței și sună cam așa, ”Cea mai bătrână vedetă care apare pe coperta Vogue” (am parafrazat).
Adică nu ”Una dintre cele mai premiate, aplaudate, talentate, minunate vedete”, nu. Cea mai în vârstă. La fel de bine ar fi putut să scrie și ”O vedetă aproape oarbă” (Judi Dench se luptă cu un diagnostic de degenerescență maculară) sau ”O vedetă tunsă scurt”.

Asta era știrea, mă! Că e ”Cea mai în vârstă vedetă”. În fapt, deși a adresat aspectul ăsta, cu fix cuvintele astea în titlu, Vogue spune că ”That she is the oldest person ever to grace the cover of the magazine is hard to believe” și se vorbește de cât e de minunată – și e.
Totuși, pe mine m-a deranjat că în primul rând ne lăudăm noi pe noi cu ce destupați la minte suntem noi, că, uite, vezi Doamne, punem așa o babă pe copertă. Căci, nu?, asta și e, asta o definește pe Dame Judi, nu cariera ei, nu 50și de premii prestigioase, nu 200și de nominalizări!  
Mă rog. Bine totuși că e. Merita (de mult) o copertă, cu atât mai mult cu cât Vogue e o revistă de stil care trece dincolo de ce să porți, cum să porți, țoale și rochii, rujuri și alte accesorii de oameni. BTW, e in documentar de văzut pe HBO despre Vogue, dați-i o oră de plimbare prin istoria revistei.

Dar eu am citit și interviul și m-am uitat și la un video inclus în portretul artistei, în care Judi Dench răspunde – cu mult umor și modestie – unor întrebări puse de multe vedete din lumea filmului – o să-l pun la finele postării, să rămâneți cu el.

Mi-a plăcut că (fiica ei) spune că regretă că nu mai poate să coasă și să scrie scrisori de mână (inimioară) și că și-a făcut primul tatuaj la 81 de ani, ”Carpe Diem”, mi se pare mi-nu-nat, și că-i place șampania, și că… altele, în fine, citiți și voi, poftim link: Interviu cu Judi Dench. Dar după ce urmăriți asta:



Știu oameni de 30 de ani care-s bătrâni și obosiți și fără chef, și oameni de 70+ care debordează de idei și poftă de viață. Așa că, da, vârsta e doar un număr.

Și încă ceva: ăsta era anul în care urma s-o văd pe Dame Helen Mirren pe scenă, a naibii pandemie!

Share: