June 10

Ipocrizie pe aripile vântului

Recent apăruta platformă HBO Max a decis scoaterea filmului Pe aripile vântului din oferta sa, prin urmare filmul nu mai e acolo, nu mai poate fi văzut. Astea-s faptele.
Desigur, reprezentantii WarnerMedia, care deține platforma, au spus că e o chestie vremelnică, mai precis filmul va fi pus la loc [nu se știe când], împreună cu o discuție care să ofere o contextualizare.

De fapt, însă, eliminarea filmului de pe platformă s-a întâmplat pentru ca John Ridley, scenaristul filmului 12 ani de sclavie, a CERUT asta.

Într-un open-ed publicat în LA Times, scenaristul (briliant, de altfel), a cerut scoaterea Pe aripile vântului de pe platformă pentru că e un film care glorifică poziția sudului din perioada antebelică, un film care, când nu ignoră toate lucrurile cumplite care țin de sclavie, perpetuează stereotipuri dureroase legate de oamenii de culoare.
După care spune că nu crede în cenzură și nu trebuie să aruncăm filmul undeva și să-l închidem cu cheia și, generos!, adaugă că ”după ce o periodă respectabilă de timp va fi trecut, filmul ar putea fi adăugat alături de altele care să arate ceea ce sclavia și Confederația au fost cu adevărat.

Și, Warner, cuminte, s-a conformat.

Totuși, același John Ridley are o opinie mult mai recentă decât cartea și filmul Pe aripile vântului, din 2006, în care pretinde că există două categorii de negri, ăia buni și ăia răi:

LET ME TELL YOU SOMETHING ABOUT NIGGERS, the oppressed minority within our minority. Always down. Always out. Always complaining that they can’t catch a break. Notoriously poor about doing for themselves. Constantly in need of a leader but unable to follow in any direction that’s navigated by hard work, self-reliance. And though they spliff and drink and procreate their way onto welfare doles and WIC lines, niggers will tell you their state of being is no fault of their own. They are not responsible for their nearly 5 percent incarceration rate and their 9.2 percent unemployment rate. Not responsible for the 11.8 percent rate at which they drop out of high school. For the 69.3 percent of births they create out of wedlock.

Da? Același John Ridley! Asta ca să ne lămurim un pic cu privire la personaj, altfel parte dintr-o industrie aliniată pentru pupat derierul Academiei Americană de Film (organizatorii Oscar) care abia de câțiva ani a descoperit, vai, ce supriză!, ca are prea puțini academicieni de culoare.

Apropo de asta, Hattie McDaniel, interpreta lui Mammy în Pe aripile vântului este primul artist de culoare care este nominalizat la Oscar și care primeste și premiul, în 1940. Știți când a fost apreciată din nou o actriță de culoare cu Oscar? Peste 50 de ani – Whoopy Goldberg pentru rolul din Ghost.
Aș vreadacă nu cer prea mult, să vă pierdeți un minut și 40 de secunde ca să urmăriți introducerea și discursul de acceptare:



Însă cotextul, mai pe larg și mai pe fapte, e că Hattie McDaniel și însoțitorul ei au stat la masa negrilor în timpul decernării premiilor, undeva lângă un perete, la distanță de ceilalți, alături de managerul ei alb, William Meiklejohn (spre meritul lui). În fapt, Hotelul Ambassador, unde a avut loc ceremonia, nici nu permitea accesul negrilor, dar a făcut o excepție cu această ocazie.
Discriminarea a continuat și după ceremonie, când toate celelalte staruri au benchetuit într-un club care, de asemenea, nu permitea accesul negrilor și care nici n-a făcut vreo excepție, așa că Hattie McDaniel nu a avut voie să intre și n-a intrat.
În fine, David Selznick, producătorul filmului, a făcut afișe fără fețele actorilor negri pentru promovarea filmului în sudul Americii și nici un actor de culoare nu a avut voie să participe la premieră din cauza legislației care nu permitea ca negrii să fie alături de albi. Au fost 300.000 de oameni, în trei zile de petreceri, baluri, paradă cu limuzine, minus actorii de culoare și regizorul, care s-a supărat pe producător.
Aproape ironic, Hattie McDaniel a încercat ulterior să facă un turneu cu personajul Mammy, dar, ce să vezi, comunitatea de culoare a primit-o cu răceală pentru că acceptase să joace în filmul albilor și s-a purtat (ea, sau personajul, e neclar) prea frumos cu aceștia!


Asta așa, ca să fie un context, poftim! Iar discriminarea continuă și e bine-mersi tolerată nu doar în cinematografie, oho!
Și, apropo, în Pe aripile vântului e și o faimoasă scenă de viol conjugal, dacă e să fim ATÂT de corecți. Aparent, însă, prea puține persoane au avut de comentat referitor la asta!  

Bonus: o opinie echilibrată pe tema asta (imho)



Copyright 2020. All rights reserved.

Posted 10/06/2020 by ruxandra in category "PR sau piar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *