De mâine, 15 mai, se va fi renunțat la purtarea măștii în exterior, alături de alte câteva măsuri care relaxează restricțiile impuse de pandemie. La mai bine de un an de când a început această oroare mondială, putem, în sfârșit, să revenim la o aparentă normalitate.
Iar dacă asta vi se pare stresant unora dintre voi, sunt aici să vă spun că e firesc și n-aveți nici un motiv să vă simțiți jenați de asta.
Sunt o persoană pentru care spațiul personal a fost dintotdeauna foarte important. Nu-mi place să mi te bagi în suflet, nici la propriu, nici la figurat, iar cine nu respectă asta are parte de reacții (nu neapărat discrete) de distanțare. Pune peste asta și o pandemie cu un virus care se transmite destul de ușor și o să fie destul de clar de ce distanța impusă de restricții nu m-a deranjat prea tare în public.
Aproape amuzant și normal de sucit pentru mine, însă, sunt ”a hugger”, genul care preferă îmbrățișările pupatului pe obraz, țoc-țoc! Am suferit anul trecut la TIFF că n-am putut să mă îmbrățișez cu oameni de care mi-a fost dor un an întreg, am suferit și când mi-am revăzut prietenii apropiați după lunile de lockdown și până când n-am fost cu toții vaccinați. 
Ne-am revăzut, mare parte din gașcă, în mini-vacanța de Paști, vaccinați și rapelați, și a fost atât de relaxant că aproape mi-au dat lacrimile. Până când au apărut niște musafiri care nu erau vaccinați și m-am crizat un pic pe dinăuntru.
Tot așa cum nu mi-e neapărat la îndemână gândul că voi sta aproape de străini fără măști. Nu că nu m-aș bucura că scăpăm de mască afară și că o să-mi pot purta ochelarii de soare și vedere fără să se aburească. Mă bucur. Dar nu respir chiar ușurată.
Și e firesc să fie așa după un an în care am fost nevoiți să ne adaptăm la restricții, în care ne-a fost teamă pentru noi și pentru cei dragi, în care agenda publică și viețile ne-au fost, inevitabil, obsesiv, controlate de incidențe, număr de cazuri noi, pacienți la ATI, decese și, da, teamă. Pentru noi, pentru cei dragi. Un an în care cuvintele de ordine au fost mască și distanțare, la finele căruia încă nu suntem suficient de mulți vaccinați iar virusul încă zburdă prin lume. 
Am citit mult despre asta, mai ales după ce s-a anunțat renunțarea la mască în exterior, și am aflat că nu doar pe mine relaxarea mă face un pic anxioasă și că e firesc, după un an în care ne-am silit să ne obișnuim cu noua normalitate, Stai în casă! Poartă mască! Ai grijă! Păstrează distanța!, să ne fie greu să revenim la cea veche.
(Mă rog, dacă mă întrebați pe mine, pe lângă PTSD-ul asta, nu cred că o să revenim vreodată la vechea normalitate. Cum am putea, din toate punctele de vedere?!) 
În fine, pentru că m-am lungit mult deja, am făcut o compilație de sfaturi de la specialiști în mințile noastre și sper să ajute pe oricine se confruntă cu anxietatea asta de relaxare. Și, zic din nou: e ceva firesc!
1. Poartă în continuare mască dacă asta te face să te simți în siguranță.
O să ieși pe stradă și în jurul tău vor fi oameni fără mască. În parc, unde, adesea, e furnicar pe alei, la terasă, pe faleză. Dă-ți niște timp să te obișnuiești cu asta. Dacă masca ta îți dă o senzație de siguranță, poți s-o mai porți o vreme, până te obișnuiești cu asta.
2. Pași mici. Dar fermi.
Te-ai obișnuit acasă, e mediul tău safe, virus-free și n-ai prea mult chef să ieși în lume. Nu zice nimeni să te duci direct pe bar la club, dar poți ieși cu un prieten sau mai mulți, la o terasă, într-un parc mai puțin aglomerat. Fă-ți o listă cu contexte în care deocamdată nu te simți în largul tău și bifează-le pe rând, pas cu pas. Ai răbdare cu tine, dar ține-te de listă!
3. Vorbește despre asta. Din tot cât am citit, mi-e foarte clar că stresul ăsta e ceva cu care se confruntă mulți oameni. Încearcă pașii cei mici de mai sus alături de un prieten.
4. Păstrează unele dintre obiceiurile căpătate în pandemie. Dacă ai descoperit că-ți place să faci ceva, păstrează-ți obiceiul. Goblen, bucătăreală, citit, scris, ordine, mică grădinăreală de balcon, orice-ar fi! Dacă te relaxează, cu atât mai bine.
5. Concentrează-te pe ACUM! Zilele cu știri despre mii de cazuri noi s-au dus, cozile de la UPU și ATI sunt acum la vaccinare, țara e verde, incidența e, în unele zone, subunitară. Curba e descendentă. Respiră. Nu te mai uita obsesiv pe cifre. Caută știri despre teatre care se redeschid, evenimente și locuri în care-ți plăcea să mergi, plănuiește vacanța ideală!
Și, dacă nu ai făcut asta până acum, vaccinează-te! Dincolo de protecție, nici măcar nu pot începe să descriu cât de mult o să ajute gândul că e mai sigur pentru tine, e mai sigur pentru cei dragi ție!
Hai, să fim bine!
***
Citește și
For the generation shaped by coronavirus, life may never fully return to ‘normal’
Dealing with the anxiety of being set free
Covid: How to deal with social anxiety as restrictions ease
11 tips to cope with anxiety about coming out of lockdown
COVID-19 anxiety syndrome: A pandemic phenomenon?
Foto: Unsplash | __ drz __, Owen Cannon, Aleksandr Ledogorov, Pexels|Anna Philyaeva
E de neinteles ,totusi , asta – Până când au apărut niște musafiri care nu erau vaccinați și m-am crizat un pic pe dinăuntru.
Pana la urma esti vaccinata, adica de ce sa te crizezi? Tocmai asta e rolul vaccinului , nu? sa te protejeze, altfel , de ce l ai mai facut?
Si mai spui – Și, dacă nu ai făcut asta până acum, vaccinează-te.
Totusi , pt un virus cu rata de mortalitate de 1% sa te vaccinezi, are vreun rost? Chiar ministreasa sanatatii a declarat ca in 2020, din 26.000 de decese , 227 au fost cu diagnostic principal covid, restul au fost cu diagnostic secundar covid, adica au murit CU covid, nu DIN CAUZA covidului. PT ca e foarte logic , ca daca ar fi murit cu diagnostic principal covid , ar fi fost trecuti alaturi de cei 227, dar tocmai din cauza asta s a facut aceasta diferenta cu diagnostic principal( adica din cauza Covid) si diagnostic secundar( adica au murit de alte boli, dar au avut SI covid).Daca unii vor sa treaca si pe cei cu diagnostic secundar la morti covid, asat mi se pare fortat. Adica omul a avut cancer si covid, el a murit de cancer si tu sa sustii ca covidul i a grabit moartea , asta mi se pare fortat. In fine , atata timp cat oficial s a spus asta, eu nu mai am nici un dubiu ca e umflata toata treaba
Abia asteptam partea “fara masca in exterior”. De cand au crescut temperaturile , imi era din ce in ce mai greu sa o port. Oricum incerc sa stau departe de alte persoane, chair daca suntem la exterior, aleg trotuarele mai pustii, chair daca fac mai mult pana la magazin, si chiar si atunci cand mai trece cineva, incerc sa ma indepartez, sau ma intorc cu spatele.
Sanatate si hai cu viata cat mai aproape de normal!!
Foarte bun articolul, multumesc pentru recomandari ;)