My Immortal e una dintre piesele mele favorite de inimă albastră şi o postez aici nu că acum ar fi albastră (inima) ci pentru că mi-am adus aminte de un răsărit şi pentru că îmi e dor de mare.

dor din ăla.

Când eram eu mică, cred că aveam vreo cinci ani, tata, care era prieten cu Mihai Costiniu, unul dintre antrenorii emeriţi de înot ai României, m-a dus la bazin, la “23 August”, să învăţ să înot sau măcar să nu cresc cu teama de apă. Nu cred că am învăţat cine ştie ce atunci, pentru că Mihai se ocupa de elevii săi care chiar se antrenau pentru tot felul de competiţii, aşa că eu mă amuzam teribil aruncând colacul în apă şi apoi pe mine în el: pleosc! Îmi plăcea la nebunie!

Şi mai mult, însă, îmi plăcea să mă aducă Mihai acasă, şi asta pentru că avea un Beetle, o maşină verde despre care ştiam că se cheamă Broscuţă, era mică şi caraghioasă, şi era favorita mea între toate maşinile din lume! De fapt, în secret, îmi plăcea Broscuţa mai mult decât îmi plăcea maşina tatei, Iubi, un Trabant, “maşină nemţească nu fiare de la România”, cum mă apăram în faţa răutăţilor colegilor de grădiniţă sau de joacă. Copii răi, ce vreţi!

De-a lungul anilor, într-un fel sau altul, prin muzică, reclame, amici cu Broscuţă, maşina asta şi-a păstrat locul în sufletul şi-n amintirile mele, şi se află în wishlist, atunci când o fi să-mi iau eu o maşină. Până acum, recunosc, era pe locul doi, după Mini, însă odată cu #ziuaminunilor, cred că trece pe primul loc, şi asta pentru că am fost sedusă de noul design dar, mai ales, pentru că am fost sedusă, din nou, de pasiunea, istoria şi bucuria care vin la pachet odată cu Noul Beetle. Flower Power!

Nu mă pricep prea bine la maşini, aşa că ar fi o prostie să mă apuc să vă povestesc de capacităţi cilindrice şi de ampatament ori de farurile cu bi-xenon, însă vă pot spune că designul e modificat, că Broscuţa a pierdut un pic din înălţime, e mai lată şi mai lungă (sau aşa pare!), iar parbrizul să se duce destul de mult spre plafon. Care, plafon, dacă vreţi – şi de ce să nu vreţi?! eu aşa aş vrea! – poate fi dotat cu trapă panoramic glisantă. Na, că v-am zis-o!

Pot, însă, să spun că bordul e aproape neschimbat în ceea ce priveşte designul, şi că parte din elemente sunt asortate cu culoarea maşinii (12 variante, apropo, mie îmi place Denin Blue), că sistemul de sunet are pile la Fender şi că portbagajul e generos.

Şi ştiţi ce-mi mai place foarte mult?! Felul în care se face comunicarea pentru această maşină. Am primit, la evenimentul de săptămâna trecută, cartea-catalog-artisticărie de prezentare a maşinii. E… wow!, mai mult decât ai putea să-ţi doreşti pentru orice brand/client de care te ocupi dacă bugetul (mereu bugetul!) n-ar fi o problemă. E genul de carte pe care o citeşti, o răsfoieşti, o admiri, cu care te joci şi pe care o atingi, pentru că, din loc în loc, vine cu o nouă textură menită să scoată şi mai bine în evidenţă caracterul jucăuş al Broscuţei, fără nici un fel de limite la capitolul creativitate, exceptând, poate, limitarea fizică, a dimensiunii hârtiei. Deşi… :)

Pentru că nu mă îndur să renunţ la exemplarul meu, am rugat frumos şi am primit unul şi pentru voi, cetitorii de printre rânduri, fiindcă mie îmi place tare şi vreau să împart cu voi asta. În schimb, vreau să-mi spuneţi trei cuvinte pe care le asociaţi cu maşina despre care v-am povestit azi, fie că-i ziceţi Noul Beetle sau Broscuţă sau cum vreţi voi! Până joi :)

Pentru inspiraţie, beetle.com şi veenue.com, dar campania de promovare e impresionantă (take The Journey) aşa că o să găsiţi idei şi pe twitter ori facebook.

Roblogfest e un fel de concurs de like-uri, la unele categorii, şi unul jurizat, la altele. Anul ăsta s-a câştigat şi cu 109 voturi (categoria Site-uri), ceea ce… well, e cam puţin, ca să nu zic foarte puţin. Apropo, juriu format numai din domni. Păi se poate aşa ceva?!

N-am priceput dupa care criteriu, la Bloguri politice, deşi locurile 1 şi 2 aveau acelaşi punctaj, un blog a fost pe primul loc şi un altul pe locul secund. Probabil a fost în ordine alfabetică – un criteriu extrem de bun când vine vorba de judecat bloguri, nu?! Bine, nu că asta ar fi dăunat hăhăielii de după, vezi #sutufacts şi update-ul de la Costin.

Cel mai popular blog e unul de care n-auzise nimeni, dacă e să mă iau după comentariile de pe Twitter, Facebook şi cele live. Probabil că geoge minus damian punct ro şi-a dorit mai mult victoria, ce să mai zici?! Bravo lui, până la urmă! Treaba asta e valabilă pentru cei mai mulţi dintre câştigătorii de la nejurizate. Abia la locurile doi şi trei sunt bloguri de care ştiu sau pe care chiar le citesc. Nu mă pricep, e clar!

Totuşi, parcă a fost ceva mai bine decât anul trecut.

Party. Super Şuie, ca de obicei, “din difuzoare până-n sânge”. Andrei “Spada” Roşca avea un tricoul roşu, Claudia Tocilă nu mai e blondă, Andrei Cismaru a fost premiat ca Andrei Crivăţ, spre deosebire de Andrei Dobra aka Maka Albanezul, care a fost premiat ca el însuşi. Gabriel Oană aka Gaben a împărţit nişte balonaşe înscripţionate cu pălincă, iar Bogdan Epure aka Nihasa a stricat unul pe sticla de bere! BitDefender a împărţit, de asemenea, balonaşe, doar că erau în nişte cutii mici.

Alex Ciucă aka Hoinaru ştia mult mai mulţi oameni decât mine, Julius Constantinescu era căzut din pat (cf propriei declaraţii), Adi Ciubotaru a participat prin neprezentare. Costin Cocioabă a luat premiul 1 (pentru Orlando Nicoară), Anca Bundaru era în vervă, Andreea Burlacu era în mini, iar Cristina Chipurici aka Pyuric era în adidaşi… Mă rog, de fapt, nu m-am uitat, dar aş pune pariu că aşa a fost! :)

După Party a fost (şi mai) mişto, că un grup exclusivist (!!!unununuDOI!!!) s-a reunit cu nişte hohote de râs, pe  terasa “La 2 picături de ploaie”, pentru un guguloi de papanaş, salată de ceapă şi limonadă plus alte mizilicuri! Se zvoneşte că evenimentul ar fi fost transmis pe Antena DOI!!!, dar cum nimeni nu se uită la acest post, l-aţi ratat, cu siguranţă! După asta, un grup încă şi mai restrâns s-a retras unde-i era locul, adică… la Expirat! Dar asta nu (mai) are nici o legătură cu Blogfest :D

Câştigătorii, în caz că vreţi să vă edificaţi în legătură cu tonul meu uşor ironic. Şi gata, că am o uşoară durere de cap, iar vânzătoarea de covoare de la Târgu Mureş nu vindea aspirine. Păcat de toată tevatura.

PS Totuşi, cine erau toţi oamenii ăia de la party?!

Nu prea sunt ordonată, poftim, recunosc! Asta ar fi partea rea. Partea şi mai rea e că dezordinea îmi înhibă creativitatea şi concentrarea, aşa că, vreau nu vreau, dacă fac dezordine, musai să remediez! Şi repede!

Weekendul ăsta e dedicat, însă, reorganizării casei, aşa, de primăvară, cu spălat de geamuri, cu rearanjat detalii, cu aruncat de nu s-a purtat (nici) iarna trecută, cu pus rafturi noi… În fine, ce să mai zic: revoluţie! Ca să fiu sinceră, eu aş fi mutat şi ceva mobilă, dar faptul că oricum tre’ să zugrăvesc vara asta m-a oprit – asta ca să vă faceţi o idee despre cât avânt am avut!

Şi cu toate că am muncit toată ziua, cu muzică cu tot a fost chiar ok şi… vesel! Mă rog, până mi-am despicat buricul unui deget, atunci n-a fost prea vesel, dar asta s-a întâmplat acum, seara, deci nu se pune! Mâine urmează revoluţia şifonierelor – nici nu vreau să mă gândesc, asta chiar e o chestie care nu-mi place!

Dar ideea de primenit casa, geamuri strălucitoare, aer curat, nou, e bună, e foarte… #obiceiurisănătoase-ish! Din când în când se cere, pentru minte, inimă şi literatură – parte din rafturile noi sunt pentru cărţile primite şi cumpărate în ultima vreme! Şi e bine, e bună o zi din asta în care faci chestii fizice şi nu te mai gândeşti la proiecte, idei şi bugete! Fiindcă, suprinzător s au poate că nu prea, exact când nu te gândeşti la ele, ideile (bune) apar!  :D

Şi cântecelul de seară, fără legătură cu ce e mai sus, alta decât ce-a cântat Narcis Ianău la Românii au talent în seara asta, Scarborough Fair, adică, şi care mi-a adus aminte cât îmi place I am a rock şi că nu-l mai ascultasem de ceva vreme! :) Enjoy!

Încă e dezastru prin casă, însă prefer să mă gândesc la asta ca la un preview al armoniei ce va să vină! :))

Văzut aseară, în avanpremieră, Toată lumea din familia noastră – mulţumesc, Cristina Bazavan pentru invitaţie! – în ciuda faptului că îmi era teribil de somn şi-a trebuit să beau a doua cafea într-o zi, lucru care mi se întâmplă extrem, da’ extrem de rar! Anyway! Toată lumea din familia noastră tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sînt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pămînt – am citat din (auto)prezentarea filmului. Film românesc, apropo!

Regizorul şi co-scenaristul, Radu Jude, propune un soi de comedie neagră dar care pe mine nu m-a sedus plenar, poate pentru că-mi era somn, sau poate pentru că mi s-a blocat mintea la nişte momente şi scene care mi s-au părut uşor neverosimile. Motivul principal pentru care vă recomand să vedeţi acest film, însă, e jocul actoricesc foarte ok! Dincolo de distribuţia unor artişti cu multă priză la public: Stela, Arşinel şi Tamara Buciuceanu Botez (Coca, şi minunată, ca de obicei!), îi vedeţi pe Şerban Pavlu (Marius), Mihaela Sîrbu (Otilia), Gabriel Spahiu (Aurel) şi o foarte plăcută surpriză, Sofia Nicolaescu în rolul fetiţei Sofia, care joacă foarte natural şi dezinvolt, aşa cum unii maturi nu sunt în stare s-o facă!

Pe scurt, Marius e divorţat de Otilia, care locuieşte împreună cu mama ei, Coca, cu fiica celor doi, Sofia, şi cu iubitul, contabilul Aurel (exact!). Marius vine s-o ia pe Sofia pentru a petrece împreună weekendul legal la care are dreptul după divorţ, iar Otilia nu vrea să-i dea copilul, după ce Marius are o altercaţie cuAurel. Marius ia foc, înjură, face urât, Otilia cheamă poliţia, Marius o ia razna, îi leagă pe cei doi iubiţi şi, în general, are o reacţie care e cam exagerată şi pe care au am găsit-o cam greu de explicat… clinic.

Din acest motiv, am rugat o amică psiholog să spună cum ajungi în asemenea situaţii, cum faci să NU ajungi şi cum protejezi un copil de conflictele dintre părinţi. Iată, aşadar, ce mi-a spus Roxana Scutaru, psihologul de serviciu!

Răspund pozitiv, de cele mai multe ori, invitaţiilor la evenimentele BIZ, pentru că sunt bune şi pentru că mi-e dragă de fiecare dată revederea cu minunaţii oameni care fac parte din echipa BIZ, în frunte cu neobosita Marta Uşurelu, aşa că iată-mă-s la PR & The Web, cu urechile ciulite si atenţia (aproape) neştirbită!

Prima sesiune se desfăşoară sub semnul Creativităţii şi energiei: Puterea poveştilor, iar primul vorbitor e o surpriză plăcută la un eveniment despre comunicare,  respectiv violonistul Alexandru Tomescu. Alexandru vorbeşte despre Puterea implicării şi pare destul de emoţionat.

Există un milion de moduri de a comunica şi fiecare trebuie să-l găsească pe cel care se potriveşte cel mai bine personalităţii sale (…) Toţi suntem artişti în ceea ce facem şi fiecare artist trebuie să-şi găsească acea cale a lui, unică şi personală (…) Eu doar cânt la vioară, altfel sunt un tip obişnuit, mă duc să cumpăr pâine (…) M-am urcat pe scena Ateneului în converşi fără ciorapi şi fără ciorapi, cu pantaloni albi şi un tricou cu Beethoven – ce să port?! Eu chiar sunt fanul lui! (…) – Mişto, Alexandru Tomescu şi îmi place că şi vorbeşte frumos, nu doar cântă cu pasiune! GG!

Next, Cristi Lupşa, editor Decât o Revistă, sau DOR, cu o prezentare intitulată

Poveştile sunt o formă extraordinar de evoluţionară şi de importantă. Poveştile crează apartenenţă: avem o poveste comună şi asta ne face să fim acolo, împreună. Dacă vrei să vinzi, să iei oamenii cu tine, e mult mai folositoare o poveste. Spueţi poveşti, pentru că spunem poveşti ca să putem trăi.

Urmează acum Crenguţa Roşu de la DC Communication, despre Noua definiţie în PR. Îmi place Crenguţa, o să fiu atentă, mai ales că are o prezentare care se leagă cumva de muzică: Armonia în comunicare!

Cred că ne-am concentrat atât de mult asupra notelor, am văzut web-ul dezvoltându-se şi ne-am bucurat că se pot face lucruri noi, dar asta înseamnă, într-un limbaj muzical, dacă vreţi, că ne-am concentrat pe note: Facebook, Twitter, Youtube, Digg şi tot aşa. Aşa că noi ar trebui să fim un fel de armonizatori ai acestor note şi a comunicării.

Ceea ce facem noi este un proces serios de analiza, aşezare, comunicare şi, uneori, poate să fie destul de plictisitor, dar jobul nostru nu e depre glamour, este despre armonie şi armonizare.

Discutăm un pic şi despre oua definiţie a PR-ului, aşa cum le-a rezultat celor de la PRSA – găsiţi detalii aici. Dirijorul este nu clientul ci clientul clientului!

Urmează Eliza Rogalski, CEO Tempo Group: Dincolo de publicitate, o abordare neaşteptată pentru un om de comunicare şi PR :) Later update: gasiţi prezentarea ei aici.

Reputaţia este ce pui pe masă, ce spui despre asta şi despre tine şi ce spun alţii despre tine. Când avem răspunsuri nu mai suntem creativi.

Cele mai credibile surse de informaţii: familia (+19), prietenii (+16), forumurile şi experţii (+14) versus spoturi TV (2) sau filmele de pe Youtube (-14) şi comentariile de pe bloguri (-10) – da, cu minus, adică mai mulţi consumatori au spus că nu au încredere în mediul respectiv.

Şapte din zece români devin surse de informaţii pentru cei din jrul lor. Cinci din zece sunt conectori sociali, doi din zece sunt conector digitali şi 3 din zece cumpără şi nu comentează deloc despre produsul cumpărat sau experienţă.

Avem o problemă! Măsurăm meseria noastră cu nişte tehnici depăşite. Poate necesare, dar insuficiente. Ar trebui să li se adauge Net promoter score şi Trust score. 7/10 persoane care comentează despre un brand spun lucruri pozitive, dar noi nu-i lăsăm să spună, de multe ori, pentru că celor din boardurile companiilor le teamă de ceilaţi trei!

Vreau studiul asta!

Concluzia: mintea umana indexează conţinut, nu forme. Noi investim idei şi bugete în surse de credibilitate pentru consumatori, facem mai puţin webvertising şi mai mult webvocacy, stabilim şi urmărim KPI de impact asupra credibilităţii.

Foarte tare: AICI e un test de webvocacy, iar Eliza spune că pentru fiecare problemă identificată, R-G oferă o oră de consultanţă! Faceţi testul, vedeţi pe unde sunteţi ok şi pe unde nu, şi căutaţi-i.

Urmează Mirela Tudorache-Secan, Marketing Director, Blue Air – “comunicarea, între creativitate şi limitele agenţiei de PR”.

Orice idee ar avea o agenţie, e nevoie de buget. În contextul în care noi ne poziţionăm ca low-cost, trebuie să fim atenţi la orice cost. Avem aceleaşi costuri ca alte companii aeriene, doar că noi încercăm să păstrăm costurile mici, ala că tăiem de unde se poate, adică, de exemplu, de la marketing sau PR. Rectific un pic: nu e buget de marketing zero, oferim bilete, de exemplu, oferim servicii de transport (în barter)

Atenţie: Mirela încurajează pe cei prezenţi ă vină cu idei, pentru că Blue Air sunt deschişi la colaborări!

Urmează partea a doua a conferinţei intitulată “Hard skills” în comunicarea online (după pauza de cafea cu delicioşii de la Starbucks: cafea şi prăjitură cu scorţişoară, mere si stafide, fff bun!)

Prima vorbitoare e Oana Bulexa, Client Service la The Practice, care o să vorbească despre “Media Relations în era noilor tehnologii sau despre Media Relations 2.0”

Oricât de mult am încerca să ne reinventăm ca agenţii, Media Relations rămâne în core-ul activităţii noastre: Nimic nu se pierde, totul se transformă.

“Cine dă primul ştirea?” în era digitală schimbă lucrurile şi crează nevoia de a mări viteza pentru jurnalişti dar şi pentru comunicatori.

Oana citează un studiu realizat luna trecută cu peste 70 de jurnalişti din UK, studiu care arată că aceştia folosesc social media şi blogurile în munca lor, cam 2,6 canale de social media pentru a se informa. Twitter – cel mai bun canal de social media pentru jurnalişti. DAR, stimaţi cetitori, acolo 86% din jurnalişti au un cont ACTIV de twitter şi 76% au cont de LinkedIn! Câţi la noi?!  (întrebare retorică, desigur!)

Oana continuă cu câteva exemple de situaţii în care comunicatorii sau clieţii nu s-au adaptat acestei noi paradigme de comunicare via Media Relations, iar concluziile sunt: contemporaneitate şi empatie.

Next: Vasile Alboiu, Creative Director la Senior Interactive: “Cum îţi alegi canalul de comunicare online potrivit”, cu un studiu de caz despre FIVE. Da, guma de mestecat. Şi unul despre Orange, proiectul “Scrie pe cer”. Uhm…

Urmează Andrei Roşca de la Spada care, cf programului, ar trebui să aibă o prezentare intitulată: “Social Media, o durere de cap 7/24. Cum îţi faci un plan de campanie în acest mediu exploziv”. Cel puţin teoretic! :) Dar ne spune că, de fapt, o să vorbească despre (alt) subiect drag lui: el însuşi! Şi despre judo şi despre fericire. Şi strategie :)

Dupa Andrei vine Adrian Pavelescu, Direct Marketing Managerul de la Mercury 360 Communications, care o să vorbească despre Tehnologii noi care îţi pot aduce relevanţă şi memorabilitate în comunicare.

(suntem în întârziere un pic, dar e ok, a fost o sesiune mai antrena(n)tă)

Atena Chiper, Managing Partner, Digital Talk, o să vorbească despre Brand Ambassadors/Endorsers + Brand = Success. Cum alegem endorserii şi cum îi implicăm în campaniile de social media”.

Identifică clar valorile brandului, crează o imagine puternică brandului, cunoaşte-ţi targetul: nevoi, aspiraţii, sunt primii paşi, printre alţii. Study case: Ford Focus, lansarea din 2011. Şi, da, aş fi avut două întrebări, dar a venit pauza şi-am fugit ca Cenusăreasa la miezul nopţii că am treabă. Pantofii au rezistat! :))

Concluziile, apropo de ce au zis vorbitorii, le trageţi singurei, eu am doar câteva observaţii: 1. Bravo, BIZ, pentru eveniment (idee, organizare, speakeri!) şi 2., cea mai importantă observaţie, despre şi pentru oamenii de comunicare, inclusiv, sau mai ales cei prezenţi azi la PR and the Web!

Este inadmisibil ca, în anul 2012, la o conferinţă care tratează problema PR & The Web să fie atât de puţine mesaje pe canalul dedicat de pe Twitter! Absolut inadmisibil! În contextul ăsta Oana Bulexa vorbea limbi străine cu noile canale de Media Relations amintind, printre altele, şi Twitterul. Lasă că nu sunt jurnalişti pe-acolo, dar nu sunt nici comunicatori, după cum am văzut azi la conferinţă! Şi, atunci, stimaţi PRi, dacă voi nu folosiţi canalul ăsta, cum mama viselor vreţi să-l vindeţi clientului?! Jenant. Jenant şi trist!

Şi încă două chestii: conferinţele nu sunt evenimente de consultanţă personalizată în public! Pentru consultanţă, noi, comunicatorii, luăm bani, aşa e business-ul, pantofiorii costă! Voi nu ştiţi, noi vă spunem, voi plătiţi, noi facem! Nu mai puneţi, dragi clienţi, întrebări despre “Cum să facă brandul meu Cutare chestie?” la conferinţe! Iar cealaltă observaţie, un of general de-al meu la evenimente de genul ăsta: când puneţi o întrebare, spuneţi cine, ce şi de unde sunteţi! Ajută la fluidizarea dialogului şi la bunul mers al unei societăţi care încearcă, săraca, să-şi păstreze minţile şi bunul simţ! Sau, mă rog, să le (re)găsească! (nu-mi vine să cred că trebuie să spun, din nou, lucrurile astea!)

All în one, însă, PR & The Web e cu plus. Să se mai facă, spun! :)

Mâine începe, la Sibiu şi Braşov, partea a doua a proiectului Bloggeri la schimb, după o idee de Alina de la TVdece şi Oltea de la Nebuloasa, şi cu sprijinul Siemens. Pentru că îmi place ideea, dar şi pentru că-mi place că (încă) un proiect de, pentru şi cu bloggeri îşi găseşte sprijinul unei companii, şi aş vrea să văd cât mai multe asemenea, redau mai jos interviul cu Dan Sâmtimbreanu, Corporate Communications Manager Siemens, să spună şi el partea lui de poveste, după ce Alina şi Oltea, cele două iniţiatoare ale Bloggeri la schimb, au făcut-o deja, în acest interviu. 

Ce anume din propunerea celor doua initiatoare ale proiectului bloggeri la schimb a atras Siemens? 

Dan: Am lucrat cu Oltea Zambori in Siemens Race-ul de anul trecut. Ne-a placut tare mult de ea si de atitudinea ei asa ca nu ne-a fost greu sa ne decidem sa sprijinim acest proiect. In plus Siemens are in strategia sa de comunicare delimitarea de stigmatul telefoanelor mobile si electrocasnicelor iar deschiderea portilor noastre pentru un contact direct cu lumea noastra ni se pare o tactica potrivita. Faptul ca la Cluj avem un numar important de angajati si multe proiecte de referinta a contat de asemenea destul de mult. De asemenea brandul Siemens este legat istoric de Timisoara prin multe inovatii implementate inca din anul 1905 prin urmare si locatiile propuse de initiatoare ne-au atras.

Care sunt beneficiile pentru brand in proiectul asta, asa cum le vedeti voi, si care au fost ideile principale, sa le zicem, pe care Siemens a dorit sa le comunice in cadrul acestui proiect  

Dan: La fel cum spuneam si mai sus vrem ca brandul Siemens sa fie perceput ca un brand de excelenta tehnica, de inovatie si de responsabilitate si sa indepartam un pic asocierea cu produsele BtC, cu care am tinut capetele de afis atatia ani. Majoritatea angajatilor Siemens raman cu gura cascata in primele zile de la angajare cand afla cat de prezent este Siemens in viata de zi cu zi si de multitudinea domeniilor de activitate. Am facut acum trei ani un studiu de imagine printre publicul larg, media, clienti existenti si am observat ca amprenta produselor BtC inca este acolo. Ne-am reorientat strategia si am facut un blog de tehnologie hitechpedia.ro unde am incercat sa explicam tehnologia si inovatia pe intelesul fiecaruia. Apoi am demarat mai multe proiecte de comunicare interna si externa cu o componenta importanta de social media. Cand am refacut studiul anul trecut am observat ca am imbunatatit perceptia publicului larg deci rezultatele au inceput sa se simta. Suntem convinsi ca un rol important a fost jucat de social media in atingerea acestor rezultate.

3. Dupa Siemens Race, un alt proiect cu ecouri in social media, Bloggeri la schimb. Devine o obisnuinta, nu? :)  

Dan: As putea spune ca a devenit deja. Intreaga comunitate de comunicatori Siemens din toata lumea a fost nevoita sa isi reformuleze strategiile si sa includa si acest univers intre target-urile lor. Exista campanii care se axeaza strict pe social media altele care folosesc acest canal doar pentru a intari mesajele campaniilor traditionale. Premiile castigate la safrsitul anului trecut la Romanian PR Award si la European Excellence Awards si cele pe care speram ca le vom castiga anul acesta, ne ajuta sa ne pastram entuziasmul si sa facem lucruri inovatoare si din punct de vedere comunicare cu grupurile noastre tinta.

4. Cat de greu e sa faci un proiect pe social media cu Siemens? Ce anume va seduce la acest canal de comunicare?  

Dan: Este destul de dificil. Orice companie multinationala are procese greoaie si stricte de aprobare iar libertatea oferita de social media ar putea sa sperie orice manager de top. Insa noi am vazut si potentialul enorm si pot sa spun ca ne seduce legitimitatea mesajelor din acest univers. In schimb exista si reversul medaliei pentru ca trebuie sa te pregatesti foarte bine inainte sa deschizi usa catre social media. Odata intrat in hora trebuie sa poti sa nu te opresti si acest lucru presupune si alocarea unor resurse deloc de neglijat.

5. Ca om de comunicare, cat e de greu sa convingi managementul unei companii ca Siemens sa aiba curajul de a comunica prin social media si de a accepta bloggeri in “maruntaiele??? business-ului?  

Dan: Depinde foarte mult de relatia cu Top Management-ul. Daca te simt ca esti pregatit si sigur pe tine probabil ca nu e greu sa ii convingi. Insa sunt tari in care daca incerci sa vorbesti de social media ti se spune ca visezi cai verzi pe pereti sau tari in care se ignora complet aceast canal si se ajunge la un dezastru mediatic cum a fost criza din China cu un blogger care spargea cu barosul usile frigiderelor. Cred ca trebuie sa seduci intai management-ul, sa il aduci pe ei in acest univers, sa experimenteze si apoi sa le propui sa faca un salt de credinta.

6. Care au fost cele mai grele intrebari adresate de bloggeri în cadrul primei etape? 

Dan: Nu au fost intrebari grele ci mai degraba provocatoare. Ne-a placut foarte mult ca si-au dat interesul si ca puneau intrebari pe parcursul discutiilor. Intrebarile au fost mai degraba simple pentru noi in care eram rugati sa explicam intr-un limbaj pe intelesul fiecaruia termeni precum slice, RMN, CT, dispatcher, disjunctor, statie de pompare si asa mai departe.

7. Mai faceti si alte nazbatii social media anul asta? :)  

Facem! In curand o sa anuntam detalii despre editia 2012 a Siemens Race unde ne-am propus mai multe decat am facut in editia trecuta. In plus vom avea o componenta importanta de social media si pentru un alt proiect adresat universitatilor, dar nu vreau sa dezvalui prea multe. Şi, desigur, începe Bloggeri la schimb, etapa Sibiu – Brasov!

Etapa a doua a proiectului are, de asemenea, o distribuţie de excepţie şi puteti urmari aventurile lor pe site, pe bloguri, pe twitter şi pe facebook!

Bloggeri la schimb este un eveniment TVdece şi Nebuloasa în colaborare cu Siemens România şi susţinut de: Hotel Levoslav, Supporter Pub and Grill, Vintage Pub, Hotel Ambient, Autonom Rent-a-car şi Compania de online.

Când se lansează un nou model al unei maşini cu multă şi simpatică istorie în portbagaj, oricum ar fi, că e vorba de o maşină, te gandeşti că ar trebui să faci un eveniment mai degrabă pe placul domnilor. Tot ce se poate, nu zic nu, dar Premium PR şi Porsche InterAuto au fost de altă părere când a venit vorba de Noul Beetle şi uite-aşa am primit o invitaţie la balul unui prinţ german!

“Trebuie să-mi iau, deci, rochie de bal şi să scot tiara din safe-ul de la bancă?”, am întrebat-o, mai în glumă, mai în serios, pe Sorana, regina de la Premium PR. Foarte serioasă, ea mi-a zis că se impune fustă de bal, dar de tiară să nu-mi fac probleme! Măi să fie! Deja eram foarte curioasă! Şi avea dreptate, uite câte tiare:

Duminică m-am prezentat la portiera dovleacului fermecat, vrăjind prinţese care mai de care cu bagheta mea “magică”, una din aia de jucărie pe care o răpisem cu o seară înainte de la un domn: dîng! Cu dovleacul am ajuns la palatul Porsche Nord, unde am intrat într-o altă lume, pregătită minuţios pentru a fi pe placul oricărei prinţese! Ne aşteptau make-up artişti (Alina Brăilescu & Co), porţelanuri fine de la Wagner (chiar colecţia Poveşti cu zăpadă – v-am spus că detaliile au făcut diferenţa), condurii cei mai frumoşi de la Dan Coma şi, nu în ultimul rând, fandacsiiileeeeeee! Adică nişte pălării cordeluţă absolut delicioase şi răvăşitoare, o mulţime de modele şi idei din care, parol de prinţesă, era foarte foarte foarte greu să alegi – vezi foto de mai sus!

Pe lângă toate astea, un bar cu fresh-uri şi cafele bune, sub nasul prinţeselor, prajituri mmmmm!, brioşe cu răvaşe, mere fermecate, multe concursuri în urma cărora prinţesele norocoase au pleacat acasă cu diverse trofee, tartine minuscule pe pat de miez de pâine, fără coajă, să nu tuşească prinţesele şi, din când în când, spre hazul nostru, domnii de la Obligo, o trupă de teatru care face, bine!, improvizaţie. Portretişti de soi la curte au fost Cristi Şuţu şi Radu Bădoiu de la Foto Union, super inspirată alegere, pentru că, vezi bine, prinţesele bloggeriţe nu sunt deloc crispate când vine vorba de pozat pentru ei… şi nici ei pentru/cu ele! :)

Şi, în fine, PRINŢUL! Prinţul e Noul Beetle, mai mare, mai mândru şi mai frmos, păstrând, însă, liniile clasice ale modelului care a făcut deliciul multor generaţii de aproape şapte decenii încoace! Dar, despre prinţul german, într-un post separat, că sunt multe de spus, acum vorbim despre evenimentul #ziuaminunilor, şi chiar vorbim, pentru că i-am luat un scurt interviu Soranei Savu, regina de la Premium PR, artizanii acestei întâmplări de poveste pe care ţin să-i felicit pentru idee şi execuţia flawless!

1. Masinile sunt jucarii mai ales pentru baieti, asa ca lansarea unui nou model ar trebui sa presupuna ca sunt si baieti invitati. Nu, insa, si la #ziuaminunilor. Cum asa? Care a fost… brieful clientului? Se pozitioneaza Beetle ca “masina de fete”? Nu de alta, dar are si motorizare cu 200 bidivii putere, am vazut eu!

Sorana: Of, prejudecatile! E adevarat ca Noul Beetle e un print cat se poate de macho, noua lui conformatie te duce cu gandul la Porsche, dar asta nu inseamna ca fetele nu-l pot aprecia. Nu degeaba prima cerere a printeselor, dupa ce am dezvelit Printul Broscuta in showroom a fost sa ridicam capota, sa se uite la motor! Evenimentul nostru a fost o poveste pe dos, pentru printesele din zilele noastre, care apreciaza o caleasca nu numai pentru carozzerie, dar si pentru numarul de cai putere care o urnesc din loc. It’s a boy – printul nostru, dar cum e si simbolul Flower Power, e ultimul care sa se tina de discriminari :)

2. Evenimentul a presupus o gramada de parteneriate cu branduri princess like si un scenariu fără cusur! Cat a durat pregatirea acestui eveniment si cati oameni din agentie (si de la client) s-au ocupat de asta?

Sorana: Nucleul a fost format din cinci oameni – trei de la noi, doi de la client. Cristina Popovici si Amelia Rusu de la Porsche Inter Auto au fost mai mult decat partenere de discutie, au raspuns imediat la ideea evenimentului si au plusat cu sare, piper, condimente, la fiecare intalnire. Toate discutiile de brainstorming au fost o mare distractie, inclusiv cele din agentie. Intalnirile de organizare s-au intins pe mai bine de o luna, dar ideile de baza s-au adunat in cateva ore, intr-o singura intalnire. Doamna Dana Cortina, Director General la Porsche Inter Auto (vezi ca scriu Doamna cu D mare nu pentru ca e la inceput de propozitie) ne-a dat unda verde cu tot si, la final de eveniment, ea a deschis sampania pentru toate printesele.

Echipa noastra a fost la vedere – PrintzeSonia Nalba, Cristina Carp si nici eu nu m-am putut abtine. La eveniment l-am avut pe post de Print Fermecator si pe Ionut Tecuceanu, care in blogosfera nu mai are nevoie de prezentare
(n.a. True Story, n-are, d’aia nici nu pun poză cu el ci cu Sonia! Care, Sonia, a fost premiată de Premium cu un iPad pentru isprava ei profesională – Bravooooo!)

3. Cum ati ales celelalte branduri incluse in eveniment si care au fost reactiile lor la propunere? A lipsit cineva?

Sorana: Am ales brandurile in asa fel incat sa se integreze fara gres in povestile pe care voiam sa le evocam. Eram asa de incantate de firul evenimentului, incat cred ca am reusit sa-i molipsim si pe partenerii nostri si toti au inteles imediat si au raspuns peste asteptari. N-a lipsit nimeni de la apel. Stiu ca suna ca din carte, dar asa s-a intamplat – echipa de makeup a venit, fara sa ne mai spuna, in formula extinsa, ca sa ne putem incadra in timp si sa putem sa ne rasfatam toate cu un machiaj profesionist. Ana si Irina Wagner au umplut showroom-ul de culoare cu portelanurile lor superbe, Ana petrecandu-si multa vreme la mise-en-scene, sambata seara, cand lumea, de obicei, nu munceşte.

Doamna Doina Levintza si domnul Dan Coma ne-au lasat sa ne alegem piesele de décor pe care le-am dorit din atelierul lor, inclusiv ghetutele istorice si masuta cu picioare in cizme de bronz, care este o piesa unica si foarte veche si foarte grea.

Nu in ultimul rand, Cosmina Nicolescu – care a fost o recomandare din partea clientului si care scrie niste mail-uri cum n-ati mai citit – a acceptat rolul de Mad Hatter in povestea noastra si a plusat la premiile acordate, in afara scenariului. Si trupa Obligo, printii fermecatori care au tinut in priza evenimentul, tot o idee a clientului a fost, iar cand i-am cunoscut si i-am vazut pe YouTube si pe scena am inteles si noi imediat de ce. Si ne-am mai prins ca avem un client pe masura, capabil sa inteleaga un joc si sa-l joace alaturi de noi oriunde ne-ar duce muzica. Tu chiar ai poze cu un domn de la Privileg Catering care insuruba cu rabdare ravasele noastre in briose inainte de eveniment – (chiar aşa e, am! iat-o!)

Cristian Sutu si Radu Badoiu au fost partenerii evidenti pentru un eveniment “de blogosfera???, au fost si gazde si invitati, si bloggeri si fotografi si cred ca s-au distrat si ei toata duminica. Nu mai sunt asa de sigura ca s-au distrat duminica noaptea, cand au avut de prelucrat sutele de poze pe care le-au facut in timpul evenimentului, si pe care toate printesele le asteptau cu maxima nerabdare :)

(din nou, are dreptate! Cei doi au trimis peste 600 de imagini de la eveniment şi toate sunt faine, deci pot doar să-mi imaginez câte au făcut dacă au ales atât de multe bune!)

4. E clar ca Noul Beetle a fost in centrul atentiei…Si totusi nu ne’a facut nimeni capul calendar cu simpatica masina si beneficiile ei! Is less becoming more in PR? :))

Sorana: Parerea mea – nu de ieri, de azi – e ca oamenii trebuie lasati sa experimenteze si sa-si traga singuri concluziile. O concluzie care iti apartine e o concluzie pe care o sustii, convingator, mai departe, cu propriile tale argumente. Daca e una servita sau si mai rau, fortata, e una pe care abia o inghiti tu, cu suspiciune, daramite s-o mai si transmiti. Nu neaparat “less is more??? ci “ce tie nu-ti place altuia nu face??? e deviza.

5. A venit multa lume, dar au fost si bloggerite care au lipsit. E un risc in a organiza evenimente duminica?

Sorana: Este, cu siguranta, un risc, dar ne-am zis “daca-i bal, bal sa fie???. 1 Aprilie pica duminica, conceptul se invartea prea mult in jurul acestei date, in plus aceasta era ziua in care tot showroom-ul ne statea la dispozitie fara interferente, si ne-am gandit ca toate participantele se vor distra si ca va merita efortul. Nu mi-am permis in 12 ani de PR sa chem pe nimeni la un eveniment de lucru duminica, nu era sa incep sa fac asta acum :)

6. In fine, ce’a zis printul dupa ce s’a terminat #ziuaminunilor?! I’a placut de/cu noi? :))

Sorana: Printul, alaturi de “comitetul de organizare??? e intr-o continua incantare de duminica incoace – primim impresii si de la oameni care au participat si care n-au participat, energia pozitiva generata de Broscutza e incredibila. Am realizat ce ne-am dorit – un eveniment care sa trezeasca din nou magia modelului Beetle – intr-o noua perspectiva, intr-o ipostaza auto-ironica, asa cum i-a stat bine masinii asteia de cand se stie ea!

Carmen şi Prinţul cu care a plecat acasă. La ea!

Asta e, dragilor, istoria “secretă” a unui eveniment minunat, ca la carte! Şi, că veni vorba de carte, mâine am pentru voi, Te Beetle Book, o operă de artă la capitolul execuţie, exact aşa cum ar trebui să aibă orice brand care se respectă! Până atunci, uitaţi-vă şi jucaţi-vă pe site!

În caz că nu ştiţi ce-i aia, poftim:

An enjoyable disorder characterized by feelings of excitement, anticipation, high hopes, recent memories of interludes, giddiness, and physical overstimulation which occur simultaneously when experiencing a new love. These feelings take over without warning, usually at odd times (such as at a check-out line), with or without the partner present, and make it difficult to concentrate on anything but romance. They interfere with work and safe driving, but should be experienced at least once in every person’s lifetime.

Pentru o mai bună exemplificare, priviţi  clipul de mai jos! Pe mine mă binedispune de fiecare dată! Bocănilă rulz!

laaa laaa laaaaaaaa :)))))

Duminica trecută mi-am petrecut-o la Feteşti cu o parte din comunitatea romilor de acolo, într-o vizită organizată de Active Watch ca parte a promovării proiectului Profesionişti Romi (în domeniul medical), proiect care, citez de pe site, urmăreşte susţinerea accesului tinerilor romi la educaţie academică în domeniul medical şi combaterea abordărilor stereotipe cu privire la dezinteresul persoanelor de etnie romă pentru educaţie şi practicarea de profesii care necesită un înalt grad de calificare.

Cu toate că încerc să-mi educ toleranţa, la fel ca majoritatea românilor sufăr de prejudecăţi în ceea ce priveşte populaţia de etnie romă. Nu e ca şi cum aş eticheta orice persoană de etnie romă cu care interacţionez ca fiind “rea”, însă, din nefericire, experienţele de până acum sunt mai degrabă de natură să nu încurajeze genul ăsta de interacţiune.

La Feteşti am vizitat trei gospodării ale unor familii de etnie romă, ne-am plimbat pe strada Romilor şi, în fine, am asistat la un moment artistic susţinut de copii din aceeaşi etnie, elevi la Şcoala “Mihai Viteazul”, o scenetă foarte drăguţă şi bine interpretată şi dansuri ţigăneşti! Şi am cunoscut trei tineri ţigani (ei zic ţigani şi n-au o problemă cu asta) cu facultate şi masterate!

Toţi cei cu care am vorbit ne-au spus că nu au cine ştie ce probleme în comunitate, copiii merg la şcoală şi nu sunt trataţi diferit faţă de alţi copii, au prieteni la fel ca oricare copil, indiferent de etnie. Ce nu mi-a plăcut, însă, şi chiar m-a scos un pic din pepeni este această stradă: Strada Romilor. Una pe care locuiesc îndeobşte oameni de etnie că, nu-i aşa?, ce ne-rom s-ar muta pe o stradă cu numele ăsta?

Când l-am întrebat pe viceprimarul localităţii dacă nu i se pare aiurea a dat din umeri: e veche strada, oamenii nu se plâng, ar fi cheltuieli… Dar a dat din umeri şi când l-am întrebat exact câţi romi sunt în localitate, că tocmai ce s-a făcut recensământ! Omul de la Active Watch ştia, oficialul nu. Şi iată, stimaţi cititori, o primă problemă… Autorităţilor nu le pasă de integrarea romilor. Îi preferă adunaţi acolo, pe strada cu pricina, mai uşor de controlat, mai uşor de pus la punct. Oamenii, în schimb, mi-au spus că nu prea le place cum sunt priviţi în ocaziile în care trebuie să-şi arate actul de identitate şi, implicit, adresa.

În definitiv, deşi e ţara plină de proşti nu am auzit de Strada Proştilor, nici măcar în Caracal! Şi nici de strada Curvelor sau a Şchiopilor, a Hipoacuzicilor, ori de Strada Maniacodepresivilor! Voi aţi auzit? V-aţi muta pe o stradă a cărei denumire indică faptul că aparţineţi unei anumite categorii? Eu cred că nu, dar viceprimarul din Feteşti e mai presus de preocupări din astea! Lui i-a plăcut să vină la întâlnirea cu bloggerii şi ziariştii şi să spună că ajută… Cum ajută, nu mi-e clar. Dar aşa ne-a spus. De teamă sau din politeţe, nu a fost contrazis de romii prezenţi, dar uliţa aia nici măcar asfaltată tot Strada Romilor se cheamă!

Şi o chestie de care nu mi-am dat seama până la vizita asta: mulţi dintre romi sunt în cea mai tâmpită situaţie cu putinţă. Dorind să se educe şi renunţând, de bună voie, la cea mai mare parte a tradiţiilor etniei, sunt trataţi, de către alţi ţigani, mai tradiţionali, ca nemaifăcând parte din etnie, ca nişte paria. Inutil să spun că pentru români au in continuare eticheta de “ţigan”, aşa că, deşi integraţi… “teoretic”, nu sunt, de fapt, integraţi nici colo, nici colo, ci împinşi la marginea ambelor lumi, excluşi.

Indiferent cât de educaţi, îmi e clar că nu există o egalitate a şanselor pentru că cei care aleg, dacă nu sunt destul de destupaţi la minte – şi mulţi nu sunt! – vor alege un ten mai deschis la culoare în dauna suspiciunii de a avea un ţigan în echipă. Şi pe undeva nu pot să nu pricep asta, pentru că romii care apar cel mai adesea la TV nu apar în posturi măgulitoare pentru etnie, iar apariţiile astea sunt mai tot timpul legate de niscaiva fapte cu iz penal!

Şi atunci degeaba ne străduim să-i educăm pe ei (şi de ce ar pierde timpul cu educatul dacă oricum nu au aceleaşi şanse la angajare?!) atâta timp cât nu ne educăm pe noi să le acceptăm – atunci şi acolo unde este cazul – bunele intenţii? Oare nu cumva locuim şi noi pe o stradă care se cheamă “Strada Discriminatorilor”?!

Şi, dacă tot nu prea suntem dispuşi să le acordăm un dram de încredere, doar pentru că aparţin unei anumite etnii, atunci de ce ne mai mirăm că cerşesc sau, şi mai rău, fură?! Ultima dată când am verificat supravieţuirea era la baza piramidei lui Maslow, iar nevoile de apartenenţă erau abia pe la mijloc…