Când eram copil visam constant la momentele în care o să fiu mare. Chiar și mai târziu, în adolescență, cu speranța că odată și-odată voi scăpa de interdicțiile părinților și voi fi eu cea care o să ia decizii pentru mine.

Azi, datorită revenirii în țară a unuia dintre foștii colegi de liceu, ne-am reunit vreo zece din clasă la o bere și povești. Pe unii nu i-am mai văzut de [dați-mi voie să fiu nițel cochetă și să nu spun câți] ani, de alții mai știam câte un detaliu-două, de pe FB sau de la alți colegi. Oricum, a fost o bucurie!

Astăzi, pe la prânz, doi tineri au intrat în redacția Charlie Hebdo, o publicație de satiră din Franța, și au tras cu Kalashnikovul în oamenii de acolo. Întâmplător sau nu, era chiar momentul ședinței de redacție, deci erau prezenți destul de mulți jurnaliști. Au murit 12 oameni și alți câțiva au fost răniți – unii dintre aceștia se află în stare critică.

La Charlie Hebdo amenințările erau la ordinea zilei, iar în 2011 a avut loc și un atac care a devastat sediul publicației dar nu s-a soldat cu răniți. Editorul, Stéphane Charbonnier, chiar avea asigurată paza permanentă a poliției; cei doi polițiști care-i asigurau protecția au murit și ei în atacul de azi.  

E greu după Sărbători. Revenirea la programul normal de somn și la cel de birou sunt complicate. Eu încă nu pot adormi înainte de ora 2 trecute, ceea ce înseamnă că nici cu trezitul matinal nu stau prea grozav. Și peste toate astea, plus că în ianuarie, zic unii, e Blue Monday, adică cea mai tristă zi din an, trebuie desfăcut și, dacă e natural, aruncat bradul de Crăciun.

Eu am avut în ghiveci, un brad mic și care trebuie să mai stea o vreme la mine în balcon până poate fi replantat la moșie că, deh, e cam înghețat pământul și complicat cu sapa, așa că anul ăsta n-am a face cu acțiunea dezolantă a bradului uscat aruncat în spatele blocului. Dar nu e musai să fie așa!

E drăguț în primele zile dintr-un nou an, senzația aia că totul o să fie mai bine, ca pe vremuri, la școală, când începeai un caiet nou: câteva zile măcar trăiai cu speranța că o să reușești să-l păstrezi curat, fără măzgăleli, pagini rupte și ștersături. Mie încă-mi place să încep caiete noi, atâta doar că se cheama agende și acum chiar sunt mai ordonate decât îmi erau odinioară maculatoarele.

Se termină un an, cu bune și cu rele, un an la finele căruia sper că ați fost mai generoși și v-ați propus să fiți mai buni… de mâine încolo! Știu că ați făcut și primit multe cadouri, doar e sezon, nu se face să nu pui sub brad un pachețel cât de mic pentru fiecare, e ocazia cea mai bună pentru a dărui.

Pe de altă parte, însă, fiecare (se) așteaptă să primească ceva acum, de Sărbători. Dar după?

Aproape tradițional printre rânduri, iată predicțiile celui mai neserios horoscop al anului 2015, cu totul și cu totul inventate. Eu nu m-aș baza pe ele, sinceră să fiu, dar parcă poți să știi ce-o urma?

Oricum, una peste alta, 2015 e un an de la care am așteptări destul de mici, adică doar să fie o idee mai bun decât ăsta care se termină acum, fiindcă ăsta a fost cel mai oribil an dintre toți anii, iar faptul că se termină cât de cât decent nu-l scuză!

Dar să vedem ce se pregătește pentru fiecare în acest an care, în horoscopul chinezesc, va să fie al cornutelor. De parcă boii și vacile n-ar fi destul de norocoși oricum!

E trist când artiștii pe care i-ai ascultat de când te știi se duc. Azi, Joe Cocker, cel a cărui voce mi-a interpretat de multe ori gândurile și mi-a alinat adesea tristețile.
M-am gândit nițel care mi-ar fi cântecul meu favorit din repertoriul lui, dar n-am putut alege doar unul, ci trei, și chiar și pe astea cu ceva greutate! Și am mai postat câteva citate din niște interviuri, așa, de reamintire.

După ce un studiu făcut la o universitate din Chicago a arătat că o cantitate potrivită de alcool ar putea ajuta la găsirea unor soluții mai creative pentru diverse probleme, niște băieți isteți de la CP+B Copenhaga s-au gândit ce s-au gândit și au scos pe piață o bere care se cheamă chiar așa: The Problem Solver.

Sunt câțiva ani – deja! – de când tot mă duc drumurile profesionale prin Sibiu și, între timp, am adunat prieteni acolo, locuri favorite în oraș, opriri obligatorii. Dar, dacă nu punem la socoteală un început de martie teribil de înghețat, iarna nu prea am ajuns pe-acolo. Mi-am făcut timp acum, la început de decembrie, ca să vizitez Christmas Market-ul sibian. Și prietenii. En, fin, o parte, căci, din păcate, n-a fost vreme de toți – pentru asta mi-ar trebui un ???turneu„ mai lung de două zile!

Azi premierul a postat pe pagina sa prost gestionată de FB scrisoarea trimisă către rectoratul Universității București prin care își anunță decizia de a renunța la titlul de doctor în drept. După numărul de shares și după comentarii, îmi pare că e o gălușcă aproape înghițită, blabla, uite că recunoaște plagiatul, blabla uite că face ceva onorabil.

Nu, nu recunoaște nici un plagiat, iar gestul, acum, e doar o mișcare de spălare a imaginii și atât. Să citim un pic printre rânduri, da?