Ne cunoaștem fie printr-o recomandare, fie ne vedem întâmplător, aiurea, și îmi place de tine. Și vreau să te cred. Și vom avea o primă expriență care, dacă e frumoasă, o să fie urmată și de altele. Și așa se clădește încrederea. Ne petrecem timpul împreună, tu îmi povestești ce mai faci, îmi zici că suntem frumoși împreună, prietenii ne invidiază relația, ajung să-ți cunosc familia și prietenii, împărtășim aceleași valori.
Ești alături de mine și la bine și la greu, îmi faci mici cadouri, surprize plăcute, simt că relația noastră contează pentru tine. Și anii trec și într-o zi te prind cum tragi cu coada ochiului spre alții, ba chiar începi să ai texte special concepute pentru le a atrage lor atenția și văd cum începi să uiți de mine, cum promisiunile tale încep să nu mai fie respectate mereu, cum a început să fie din ce în ce mai dificil să dau de tine la telefon sau pe mail și ți-ai restricționat pagina de FB în așa fel încât eu nu mai pot posta acolo.