Guest-post by Maxine Jazz.
Noi, pisicile, suntem niște persoane foarte politicoase și amabile. Știu asta pentru că eu sunt excepția care confirmă regula. Sigur, acuma sunt un pui, mă rog, adolescentă, la cele aproximativ șapte luni ale mele, dar încă nu am devenit politicoasă ori amabilă. Sau ascultătoare. Sau cuminte. Cel puțin dacă e să mă iau după ea.
Dar mie îmi place să mă joc. Tot timpul. Cu orice. Și să mă cațăr. Și să dărâm chestii. Și să fur. Brichete. Și pixuri. Și, mai ales, șoricelul cu care se joacă ea la mașinăria asta cu taste.
Șoricelul ăsta al ei (de ce are ea un șoricel dacă nu e pisică, ha?) e foarte mic și drăguț. Înainte a avut unul mai mare, albastru, care avea și fir legat de mașinărie și niște luminițe. Mamă ce-l mai pândeam, doar că firul ăla mă cam încurca. După aia a avut unul mai mic, argintiu, tot cu fir da’ fără luminițe. Și de ăsta am tras până era să dau jos mașinăria cu taste, până s-a enervat și m-a pârât pe Facebook.
Și atunci a primit cel mai mic și mai drăguț șoricel (cred că e și genial, că e de la Genius), doar o idee mai mare decât una dintre labele mele, practic, e cel mai mic șoricel fără fir cu infraroșu din lume! Și e mai ușor, să nu se mai accidenteze când îl bușește pisica – o pisică, zic așa, în general, nu eu! Eu nu bușesc nimic! În schimb, săptămâna trecută l-am furat și l-am pitit. Am râs pe înfundate cât l-a tot căutat, plină de nervi, și mă tot întreba unde e și eu mă făceam că nu aud, că nu înțeleg. I-am arătat unde e, după două zile, fiindcă îmi era milă de ea, revenise la șoricelul cu luminițe și se plângea că nu e ergonomic și se dădea c-o cremă care nu-mi plăcea mie c-o durea mâna.
Acuma păzește mouse-ul (ha! credeați că nu știu cum se zice, nu?) ăla de zici că e vreo chestie prețioasă și îl ia cu ea dacă pleacă din sufragerie, ca să nu-l mai fur. De parcă eu aș fi fraieră să fac aceeași prostie ispravă de două ori!
În fine, ideea e că am discutat și am primit doi șoricei din ăștia pentru pisicile voastre, să se joace și ele. Dacă nu aveți pisici, e ok, puteți voi. Nu sunt chiar la fel la fel ci chiar mai simpatici, deși au un nume ciudățel: NX 6510. Cum poți să strigi pe cineva așa prin casă?! Au buton de închis-deschis, o chestie pe care o lipești pe mașinărie și pui mouse-ul acolo, să nu cadă, bașca viață lungă și un dizain simpatic.
Ăștia sunt, și avem de dat unul alb și unul negru. În schimb, vreau să ne spuneți o ispravă de pisică și mai năzdrăvană decât mine când am pitit șoricelul, ca să vadă ea că nu sunt eu ceamaireapisică de pe lumea asta. Bine? Până vineri, 21 noiembrie, mai pe seară, așa, să zicem la ora 18, cred că aveți vreme să vă gândiți și eu vă dau câte un șoricel la fiecare câștigător. E bine?
Update: Laura si Silvia au castigat fiecare cate un soricel genial de la Genius. Dar eu va multumesc tuturor, cred ca s-a convins acuma ca n-am cum să fiu eu cea mai neascultătoare pisică de pe lume! Mai ne mai jucăm curând! :)
Crede-ma,Maxine Este un ingeras pe langa Oscar al meu,pe care il recuperez doar de pe bara de la perdeaua de dus,il adun de pe biblioteca,il pescuiesc de sub pat de unde apare cu cate o bucata de carton roasa dintr-o cutie,iil fugaresc sa-i scot din gura o bucata de papuc-din cel tip Crocs-asta ii place lui cel mai mult.Ah…si mai urla la usa de la intrare de zici ca-l jupoaie cineva de viu ca sa-i dai drumul pe holul blocului sa faca o plimbarica…si traznaile ar putea contiuna…asa ca lasa frumusetea in pace ca e cuminte foc…a..si sa nu uit,prefera apa doar filtrata la cana de la care trage capacul apoi o impinge pana o da jos de pe dulap,apoi lipaie prin toata balta fericit,porecvla lui a devenit Oscar the Terminator
Ti-am zis draga mea Maxinne ca trebuie sa faceti un miau party de “furacioase”. Noa mea ti-ar fi un excelent complice.
Adora sa ascunda lucrusoare, ce la casti de telefon, la soseste.
Pe langa asta, ca sa afle stapana ta ca esti chiar cumintica, afla ca lui Noa ii place sa se catare pe perdea, PANA SUS. O lasi jos, o gasesti sus. Ii explic ca nu-i copac si o face pe copacul cu mine… Si-i mai place sa ne puna la pamant si scaunele de birou. In semn de protest ma gandesc eu.
Oricum draga mea, sunteti adorabile… cand dormiti!
Cum la asemenea provocare nu mă pot abține, Maxine fă cunoștință cu Cho-Cho, pisica 70% vegetariană. Stă la munte, la Durău și mănâncă aproape integral legume. Nu vrea să audă de pește și lactate, doar de pui din când în când. Și tocmai ce-a trecut perioada ei preferată din an: vremea de ardei copți.
Te-ai prins, ăsta-i alimentul ei preferat. Din lume. Din Univers. Și dacă stăpâna nu-i dă atunci când coace câte-un kil, două, fură. Și dacă stăpâna nu coace, sigur vreun vecin o face. Și atunci, doar atunci, e cea mai nesimțită pisică din zonă. Imaginează-ți că vin vecinii și-i spun maică-tii că le-ai furat vreo 5 ardei copți direct de pe grătar.
S-au dus și ei la baie ca oamenii și atunci bestia neagră a atacat. Și-a cordit, fără rușine, de la vreo 4 familii, că nu discriminează. Ba mai mult, nici nu fuge cu toți. Ascunde vreo doi, iar pe restul îi halește direct în fața grătarului, vorba aia, mai proaspăt nu se poate.
Așadar, poți toarce liniștită. Nu poți tu să ascunzi mai multe lucruri decât kilogramele de ardei pe care le fură Cho din vecini. De propria-i casă nu vorbim, n-are sens. E stăpână peste orice legumă și toată lumea știe asta.
Draga Maxine, eu o sa spun 2 povesti scurte, amandoua cu pisici si soricei. Prima poveste ii apartine lui Figaro, motanul meu batran si intelept (eh, nu e chiar asa de batran… are 8 ani). Specialitatea lui e… somnul! Doarme oriunde, oricum. Dar prefera locurile care miros “a mine”. Sau (pe) obiectele care imi apartin.
Intr-o zi am plecat pe la 7 am de acasa (f dubios pt o persoana non-matinala, asa ca mine), spre dezamagirea lui care dorea sa mai zaboveasca in pat, langa mine. Am revenit pe la 23:00 acasa. Dupa gudurerile de rigoare, m-am pus si eu sa lucrez putin la masinaria cu taste. Figaro “hop” pe taburetul lui preferat, pozitionat langa canapeaua unde stateam. Eu dau sa fac “click-click”, mouse-ul ia-l de unde nu-i. M-am invartit nitel sa ma uit dupa el, dar am abandonat rapid cautarea, fiind obosita. Oricum, sunt obisnuita sa lucrez cu touch-ul de la laptop. Ba pot chiar si MineCraft sa joc cu el, asa ca…
Din cand in cand, observ eu, imi sare scroll-ul. Ba mi se schimba si tab-ul! Nu inteleg… am fantome in casa?! Mi s-a busit touch-ul de la laptop? Am vedenii?… Dupa cateva minute de haos digital, imi dau seama ca toate acestea se intampla cand Figaro se mai strange putin sau mai tresare in somn… Bag mana sub el si ce sa vezi? Mouse-ul meu. Il carase pe taburetul lui, in absenta mea, si acum dormea pe el. :)
Altheea s-a folosit de mouse pentru a ma pedepsi saptamanile trecute ca am ignorat-o. Ea se considera o Prezenta Regala si faptul ca eu am avut mult de invatat si am ignorat-o a fost vazut cu ochi deloc dulci-pisicesti. Ca atare, iata-ma pe mine intr-o noapte in fata testului grila pe care il aveam de dat. Completez o serie de intrebari, le las pe cele mai grele la urma pentru a mai verifica prin notite. Altheea se gudura pe langa canapea, cere atentie. O imping si imi vad de notite. La un moment dat sare pe masa si… CLICK. Eu tip sa plece, ma reped la mouse. Dar ea, calma, tacticoasa si in acelasi timp rapida… CLICK inca o data. Apasa pe butonul mouse-ului. Pe ala stang. De doua ori. Ironia sortii? Eram la finalul formularului, ca atare Miss Altheea a indeplinit cu succes operatiunea de “submission”. Fara raspunsurile la 5 intrebari… Asa, sa ma invat minte. :) Am fost destul de nervoasa.
Suri a noastra care acum are 7 luni isi dorea foarte mult sa intre in sifonierul sotului meu si sa se catere pe tricourile de pe umerase. Sifonierul era de panza , cu fermoar. Intr o zi cand am ajuns acasa am descoperit ca s a agatat de sifonier pana s a rupt un pic dupa care a tras cu gherutele si dintii si a facut o gaura prin care a intrat . Rezultatul : 2 tricouri victime, am cumparat sifonier nou si niste tuburi in care se joaca fericita acum
Cujo. 6 luni. Rasă europeană. Mascul. Moacă de tănănău. Până acum (deci 6 luni din care 4 cu noi, da?) avem așa:
– furat brichete (as we speak)
– furat și demontat brichete pentru a se juca cu cele mai mici părți
– furat pixuri
– furat supă de linte (lipăit din farfurie fără permisiune, firește)
– furat cartofi prăjiți
– furat couscous
– furat mărar
– furat șosete. Dar niciodată pereche. Doar una.
– furat pasta de dinți
– furat burete de vase, făcut bucăți micimici prin toată casa
– furat indispensabili, ascunși bine și scos la lumină când numai oportun nu era
– furat, rupt, fărâmițat, mestecat și decorat prin casă cu hârtie igienică
– furat cercei, mărgele, inele etc. A învățat să deschidă cutia în care erau depozitate aceste obiecte mici și drăguțe și zornăitoare.
– furat ochelari. De vedere.
– furat câte o monedă pe care o regăsește cu drag când ți-e lumea mai dragă (noaptea) și o freacă de parchet întru disperarea vecinilor și trezirea noastră
– furat căței de usturoi
– furat mucuri de țigară
Cea mai ispravă dintre toate: furat, într-un moment de disperare cauzat de vreo ceartă din motivele de mai sus, propriul său… căcuț. Pe care l-a întins din baie în hol (e ok, n-are nicio boală, nu-l supără nimic, am verificat, doar că așa s-a răzbunat el).
Așadar, Maxine, dă-i lista de mai sus și sigur vei crește imediat în ochii ei ca ceea ce ești tu, de fapt, și anume o pisică tare cuminte.
El este #PantyDieselBlack (https://www.facebook.com/219801921431344/photos/pcb.735149456563252/735149146563283/?type=1&theater), un pitic inocent si cumintel ca toate sufletele care nu-si cunosc puterea, inca. Imi e stapan de aproape 3 luni, el mie, nu eu lui.
Nu prea am ce sa-i “reclam”, nu fura brichete si nici pixuri, doar scoate din grauntele din castron, le invarte pe gresie ca doar e foarte amuzant! si apoi le indeasa sub presul de langa frigider. Sfarama orice “minge” din hartie in bucatele si altfel, mananca, doarme si se joaca toata ziua, nu neaparat in ordinea asta! Mananca degetele mici de la picioare “de-sosetate” si orice cusatura de pe blugi sau maneci, roade firele de laptop si incarcatoarele de telefon, ca un dulau ce nu este. Atat! In rest, o dragalasenie de pisoi, garantez! :)