Nu cred că e cineva căruia nu i-ar plăcea să trăiască o viață de cinci stele, la propriu, să fie inspector de hoteluri de cinci stele. Ia! Se ridică vreo mână? E cineva acolo care ar refuza tratament regal la cele mai bune hoteluri din lume, iar jobul său ar fi să verfice fiecare detaliu, cât de mic, de la temperature supei și a șampaniei până la existența sau consistența stratului de praf din locuri ascunse cum ar fi rama tablourilor din camera.

Să treci pe-acasă doar așa, ca să schimbi valiza și pe urmă să pleci către următorul hotel, către următoarea destinație. E? Nu v-ar plăcea?

Probabil unul dintre cele mai așteptate evenimente de la Comedy Cluj în acest an, spectacolul de teatru-dans al celor de la Kamea Dance Company din Israel a umplut aseară (minunata!) sală a Teatrului Național din Cluj-Napoca spre bucuria mea – știți că sunt fan declarat al acestei forme de expresie artistică iar israelienii sunt buni, frate! Probabil cei mai buni!

Iar înainte de spectacol am avut ocazia să cunosc o parte din trupa de dansatori și pe Tamir Ginz, coregraful, motorul și sufletul acestei companii.

Anual, în România, aproximativ 10.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer la sân. Scrisă, așa, negru pe alb, într-o propoziție, nu pare cine știe ce dar dacă priviți dincolo de statistici, vă puteți lesne imagina că sunt 10.000 de povești de viață și, da, și de moarte. Pentru că adesea ne pasă de job, casă, copii, prieteni, iubit, familie și de toate celelalte înainte să ne aducem aminte că nu suntem nici invincibile și nici, vai!, nemuritoare!

Să urmărim un film scurt în sensul ăsta, unul care sper să vă facă să zâmbiți nițel dar să vă și pună pe gânduri:

La fiecare festival, am o zi în care iau pauză de la filmele lungi ca să văd calupurile de scurtmetraje. La Comedy de anul ăsta, ieri a fost ziua de scurtmetraje, prin urmare am fost și la calupul de studențești dar și la cel cu filmele din competiție. Și-am văzut bun, bun de tot!

Anul acesta, comunicarea de la Comedy Cluj a făcut un upgrade în persoana neobositului Cătălin Anchidin, om de comunicare specializat pe industria filmului. Împreună cu Ilinca Belciu, cu care face o echipă imbatabilă, Cătălin a lucrat la vizibilitatea festivalului în acest an și se vede: mai multe apariții în presă, pagina de FB e activă dar are și fire roșii de comunicare, iar acum sute de clujeni vor fi nevoiți să-și schimbe actele de identitate odată cu modificarea adreselor, respectiv schimbarea a cinci nume de străzi și piețe centrale ale orașului.

Charlie Chaplin, Stan și Bran, Buster Keaton, Monty Python și Pantera Roz se regăsesc pe Harta Comedy Cluj, un proiect educațional ce promovează eroii comediei din toate timpurile.

Ieri, după conferința de presă de la Q.E.D. am fugit să văd un film franțuzesc, Josephine, fiindcă mi-a plăcut ideea unei fete zapacite cu un motan pe nume Brad Pitt. O comedie destul de ușoară pe care am urmărit-o până la capăt fără să mă plictisesc.

Din pricina răcelii, am ratat cu brio ambele avanpremiere ale filmului Q.E.D. la București, așa că m-am bucurat peste poate când l-am văzut în programul Comedy CLuj. Răceală sau nu, aici nu am alt program decât festivalul, așa că de data asta nu mai aveam cum să-l ratez.

L-am văzut aseară, la cinematograful Florin Piersic, într-o sală plină, în ciuda meciului de fotbal România-Ungaria care se juca pe la aceeași oră. Și mi-a plăcut foarte mult.

Asta din titlu e o vorbă pe care o avea și probabil încă o are unul din managerii cu care am lucrat în presă. Zicea asta când eu sau colegul de la Marketing ceream bugete pentru vreo campanie. Că, na, oricâta creativitate ai în traista cu care te prezinți de-acasă, niște buget, acolo, tot iți trebuie ca să faci o campanie. Sigur, provocarea de a face lucruri memorabile cu buget mic e cel mai bun exercițiu pentru antrenarea creativității. Fiindcă, nu-i așa, cu bani poate oricine!

La asta mă gândeam ieri, la workshopul susținut n cadrul Comedy Cluj, de Liviu Neagoe, creativul șef de la Good Hands, o companie care se ocupă de crearea vizualurilor pentru promovare de film: trailere și postere.

Ieri a început cea de a șasea ediție a festivalului Comedy Cluj, cel mai mare festival de (film de) comedie din Europa, motiv suficient pentru a mă afla în frumosul oraș pentru zece zile cu vreme bună, sau cel puțin așa se anunță, și filme la fel de bune.

Pelicula care a deschis evenimentul se numește Hector în căutarea fericirii și nu m-aș fi putut gândi la ceva mai potrivit pentru o primă proiecție într-un festival ce-și propune să aducă în fața publicului nu doar umor ci și bună dispoziție. Genul ăla de stare, știți voi, când ieși de la un film și viața ți se pare mișto, chiar dacă ai o pârdalnică de răceală care nu mai trece naibiului odată!!!

Nesimțirea și mojicia din politica autohtonă ating și depășesc, zilele astea, orice limită a bunul simț. Prin urmare, pe mine, pentru că îmi pasă,  mă apucă dracii în mod corespunzător și îmi vine să scriu numai despre cât de ticăloși sunt unii dintre actorii de pe scena politică autohtonă. N-o să fac asta, totuși, pentru că prefer să păstrez un ton optimist cu subiecte care să ne facă mai degrabă să zâmbim ori măcar, vorba aia, un cântec vesel să cântăm!  Prin urmare, azi ceva de zâmbit. Larg!