Oricine a auzit, în copilărie, un “Tineretul din ziua de azi!” rostit pe un ton îmbufnat, cel mai adesea de vreo tanti prea împrietenită cu murăturile. Zâmbesc atunci când îmi amintesc neastâmpărările generaţiei mele, mai ales dacă le compar cu haosul de azi… Iată! Păcătuiesc şi eu prin a mă uita dojenitor spre tineret şi prin generalizare. Dar ieri, aici, la Toamna Orădeană, am dat un pic în mintea copiilor!

Ce sunt părinţii lui, cu ce se ocupă?

Ştiţi întrebarea asta? Am auzit-o, unii dintre noi, de la părinţii noştri, când mergeam la o petrecere, când venea să ne ia vreun băiat de-acasă ori când voiam să invităm o prietenă acasă. Mă revoltam adesea, fiindcă mi se părea nedrept să judeci pe cineva în funcţie de asta. Încă mi se pare, deşi am înţeles, în timp, că educaţia primită în cei şapte ani de acasă e foarte importantă pentru dezvoltarea ulterioară.

Marţi, înainte de spectacolul “Love Stories“, am stat un pic la poveşti cu trei din cei patru actori din spectacol. Mai mult cu Maia. Da, Maia Morgenstern. Înaltă, dreaptă, volubilă, deferentă, politicoasă, aprinsă, cu gesturi largi şi gesturi mici, cu schimbări de ritm, Maia îşi joacă, pe scena vieţii, propriile roluri. de femeie, actriţă, manager de instituţie artistică. Şi, cum se zice, are sala! Am luat notiţe:

Nu ştiu cum sunt alţii, dar mie îmi place să ofer mai mult decât îmi place să mi se ceară. De exemplu, am două vecine, babele “mele“, amândouă pensionare. Una a fost asistentă medicală, are o pensie decentă, ia chirie pe un garaj din alt cartier şi cred că şi-a vândut şi casa, primind nişte bani în rate, că are  plasmă, aer condiţionat, se vopseşte şi se coafează frecvent. Când mă prinde, mereu vrea ceva de la mine şi mereu se plânge de ceva, dar se plânge de mărunţişuri şi e răutăcioasă. Are 80 şi ceva de ani, e pe picioare, se descurcă!

Cealaltă babă (pun cu italice ca să ştiţi că nu zic cu răutate, aşa le alint eu, babele mele) e săracă tare.

Nu prea cred în horoscop, alinierea planetelor sau soartă, pe sistem “aşa i-a fost scris!”, ci mai degrabă într-un design personal, ale cărui linii le poate trasa oricare dintre noi, chiar şi inconştient uneori. Mă rog, asta dacă nu punem la socoteală felul în care am ajuns eu să fac jobul ăsta de comunicator. Privind în urma, cred că acolo chiar ar putea fi vorba de o aliniere planetară… dar asta e altă poveste! Acum vorbim despre soartă sau, mai bine zis, despre Fortuna! O, Fortuna, velut Luna, statu variabilis,… Ascultaţi:

În caz că nu ştiaţi, la Tarom există cam 15% însoţitori de bord bărbaţi. Restul, de bună seamă, sunt doamne şi domnişoare. Asta am aflat azi, zburând spre Oradea, o premieră atât în ceea ce priveşte destinaţia mea aeriană şi faptul că am dat de un domn însoţitor de bord, cât şi prin faptul că a fost cam primul (meu) zbor intern fără zduncinături. Mă rog, mai puţin la aterizare… deşi e bine şi aşa, mai apăsat, parcă simt că mi s-a pus la loc o vertebră cervicală! Iar bagajele mele au ieşit primele, tan ta na!

Oradea mă aştepta… Haide, mă! Cum să mă aştepte Oradea taman pe mine? Mă aştepta Nebuloasa, care e timişoreancă via Sibiu, împrumutată acum de oraşul cu toamnă festivalieră. Şi mă mai aştepta “boy”-ul de la hotel: cum am tras maşina, cum a apărut! Am scăpat şi de completat fişa aia, ştiţi voi, că aveau datele mele în sistem – am mai stat aici, acu’ vreo 10 ani sau aşa ceva! Doar am semnat şi am primit cardul de acces în cameră!

Din care (cameră) se vede aşa:

Pentru că Festivalul Toamna Orădeană a început deja, chiar dacă eu nu sunt încă acolo (abia luni o să ajung), nu înseamnă că nu am ce să spune, de la faţa locului. Abia aştept să vă aduc şi eu poveşti de la festival, alături de Cosmote, partenerul printrerânduri pentru acest eveniment, însă, până atunci, m-a ajutat Alina Gâdoiu, căreia îi şi mulţumesc foarte tare pentru guest-post-ul ei! Mie mi-a plăcut mult cum a scris, şi sper să vă placă şi vouă! Lectură plăcută!

Luni seară am fost la o întâlnire cu noua generaţie de comunicatori, studenţi sau absolvenţi ai unor facultăţi de comunicare. Evenimentul a fost organizat de echipa a doua de la Internship 2.0., proiectul lui Sorin Tudor, şi i-a mai inclus ca vorbitori, alături de mine, pe Andreea Burlacu, Cristi Dorombach, Cristian Manafu, Alex Mihăileanu, Ovidiu Militaru, Dan Petre, Cosmin Pojoranu şi Andrei Roşca.

Admit că părerea mea despre generaţiile viitoare de comunicatori nu e fix cea mai bună din lume şi, deşi bazată pe interacţiuni personale şi profesionale, dar şi pe întâlniri cu mai mulţi studenţi ori masteranzi la comunicare, e subiectivă. Zic asta ca să ştiţi că aveam un soi de prejudecată şi, din păcate, e cam tot acolo. Cu toate astea, îmi dau seama că poate îi judec pe aceşti tineri cu prea multă asprime, aştept ca ei să ştie lucruri pe care nu le-au învăţat fiindcă poate nu le-au fost predate, ca un fel de circumstanţă atenuantă.

(cam trist să zici că educaţia e o circumstanţă atenunantă a tinerilor de azi, nu?)

Olimpiada de la Londra ne-a ţinut aproape de televizoare mai bine de două săptămâni. Ne-am încurajat favoriţii, am scrâşnit din dinţi când sutimile în minus i-au descalificat ori aruncat în afara podiumurilor pe sportivii români, am lăcrimat, de bucurie sau de tristeţe, am strigat, am sperat şi, când a fost cazul, am fost mândri că steagul românesc s-a aflat deasupra altor steaguri!

Că e bun sau nu acest loc 27 în clasamentul general al medaliilor nu vreau să discut. Sigur că putem mai mult – Ungaria cum poate?! – dar, în condiţiile de subfinanţare de care se “bucură” sportul românesc, e un rezultat decent al sportivilor. Dar noi, cei de acasă? Ce rezultat avem?

Poate că vom mai comenta un pic unele fotografii – spectaculoase, fără îndoială – de la Jocurile Olimpice, poate că vom comenta sumele primite de olimpicii români de la stat ca prime pentru performanţele lor, vom mai aplauda odată sponsorii COSR (am povestit de ei – 1, 2, 3, 4 – măcar atâta lucru să fac şi eu drept mulţumire) pentru că s-au implicat şi apoi… oare vom uita această patimă olimpică sau ne vom aminti, oare, că cei de la COSR încearcă să schimbe legislaţia şi vom încerca să-i ajutăm?

Vom merge, oare, în tribunele stadioanelor să susţinem şi altceva decât fotbal prin contribuţiile noastre de plătitori de bilete, vom face mai mult sport, vom organiza acţiuni de strângere de fonduri (de fonduri, da, nu de mâini!) pentru cluburile sportive în care se face pregătirea următoarei generaţii (poate) de olimpici? Vom încerca, în următorii patru ani, să nu uităm de sportivii care, mai ieri, ne ţineau cu sufletul la gură şi cu pumnii strânşi  în faţa televizoarelor, vom încerca să ne interesăm mai des de soarta lor, de pregătirea lor, de ce putem face – în afara celor două săptămâni olimpice – pentru ca ei să reuşească performanţe mai bune şi noi, inevitabil, să ne bucurăm mai mult?!

Admiraţia tăcută nu e suficientă iar uitarea nu e, în nici un caz, măsura respectului pe care ar trebui să-l purtăm acestor sportivi – nu doar atunci când concurează ci, mai ales, atunci când muncesc până la epuizare pentru performanţele lor.

Din punctul meu de vedere, asta ar trebui să fie, pentru noi, toţi cei de-acasă, lecţia acestor Jocuri Olimpice. Lecţia în care învăţăm să ne susţinem sportivii şi performanţa olimpică mai des decât odată la patru ani, comod, din fotolii. Nu pot decât să sper că nu sunt singura care a învăţat-o.

Eh, şi se termină şi Jocurile Olimpice din 2012 – urmează cele Paralimpice, sper că echipele româneşti să se bucure de cel puţin la fel de multă susţinere cât au avut cele care îşi iau, în acestă seară, “La revedere” de la Londra. Ultima dintre companiile care sunt sponsori oficiali ai Comitetului Olimpic şi Sportiv Român cu care am stat de vorbă despre această implicare este GDF Suez. Interesant este că la nivelul Grupului GDF SUEZ nu există un parteneriat global cu Comitetul Internaţional Olimpic, colaborarea cu Comitetul Olimpic şi Sportiv fiind una locală şi că acest parteneriat – o să vedeţi – e cu bătaie lungă, nu doar o oportunitate de promovare cât sunt reflectoarele pe sport.

Fără alte introduceri, aşadar, vă redau exact răspunsul celor de la GDF la întrebările mele, aceleaşi pentru toţi sponsorii: de ce acest parteneriat, cum se desfăşoară şi cum îl comunicaţi. Şi, fireşte, mulţumirile mele pentru că au ales să susţină perfomanţa olimpică a României şi, de ce nu?, bucuria adusă de sportivi nouă, celor care le-am ţinut pumnii pentru medalii!

În septembrie 2010 GDF SUEZ Energy România a încheiat un parteneriat cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. Structura parteneriatului are la bază două componente: susţinerea sportivilor de performanţă incluşi în programul Pol România şi evenimente dedicate publicului larg din dorinţa de a face să renască mândria românilor faţă de valorile olimpice şi de a promova practicarea sportului de masă.

Am ales să susţinem Comitetul Olimpic şi Sportiv Român din dorinţa de a sprijini excelenţa şi performanţa în sportul românesc dar şi de a încuraja practicarea sportului de către un număr din ce în ce mai mare de români, sportul ca mişcare în general şi nu neapărat la nivel de performanţă. Pentru a avea din  nou elite în domeniul sportului românesc trebuie să formăm baza de selecţie din care să se facă recrutarea pentru nivelul de performanţă. În plus, valorile brandului GDF SUEZ sunt apropiate de cele din domeniul sportului : Angajament, Îndrăzneală, Coeziune, Exigenţă.

În anul 2011, evenimentele Caravana olimpică GDF SUEZ, derulate în Craiova, Ploieşti şi Bucureşti au reunit numeroşi participanţi, iubitori ai sportului. În cadrul acestor evenimente au fost organizate activităţi sportive precum handbal, badminton, tenis de masă, tenis de câmp, streetball, volei şi competiţii de cros pe tranşe de vârstă. Alături de participanţi au fost prezente nume sonore din sportul românesc precum Violeta Beclea (vicecampioană olimpică atletism), Doina Melinte (campioană olimpică atletism), Cristiana Cojocaru (medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice), Natalia Andrei (campioană europeană atletism), Otilia Bădescu (campioană europeană la tenis de masă), Ionela Tîrlea (vicecampioană olimpică atletism), Leonard Doroftei (medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice box), Anamaria Tămîrjan (medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice gimnastică artistică), Ionela Tîrlea (vicecampioană olimpică atletism), Corina Ungureanu (campioană mondială la gimnastică artistică) dar şi membri ai loturilor naţionale şi olimpice de pe plan local, activând în diverse sporturi.

Câştigătorii competiţiilor au primit premii iar pentru participanţii atelierelor de sport a fost organizată o tombolă cu premii constând în articole sportive.

În preajma evenimentului anului 2012, Jocurile Olimpice de la Londra, GDF SUEZ Energy România împreună cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român lansează campania de promovare a echipei olimpice a României ,,Energie pentru performanţă’’. Sandra Izbaşa (gimnastică artistică), Andreea Ogrzeanu (atletism 100m), Nicoleta Grasu (aruncare disc), Flavius Koczi (gimnastică artistică), Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu (canotaj) sunt vedetele acestei campanii.

Campania de comunicare se va desfăşura astfel:

–          9 iulie  – 12 august – campanie online pe site-urile Hotnews, Yahoo (News, Mail&Messenger) şi Facebook.

–          23 iulie -12 august – campanie TV pe canalele de televiziune TVR1 şi TVR2.

Din partea GDF Suez România mi-a răspuns – şi îi mulţumesc (şi) pe această cale – Ramona Sărărescu, Project Manager Comunicare :)