Primăvara bucureşteană la Toamna Orădeană!

În caz că nu ştiaţi, la Tarom există cam 15% însoţitori de bord bărbaţi. Restul, de bună seamă, sunt doamne şi domnişoare. Asta am aflat azi, zburând spre Oradea, o premieră atât în ceea ce priveşte destinaţia mea aeriană şi faptul că am dat de un domn însoţitor de bord, cât şi prin faptul că a fost cam primul (meu) zbor intern fără zduncinături. Mă rog, mai puţin la aterizare… deşi e bine şi aşa, mai apăsat, parcă simt că mi s-a pus la loc o vertebră cervicală! Iar bagajele mele au ieşit primele, tan ta na!

Oradea mă aştepta… Haide, mă! Cum să mă aştepte Oradea taman pe mine? Mă aştepta Nebuloasa, care e timişoreancă via Sibiu, împrumutată acum de oraşul cu toamnă festivalieră. Şi mă mai aştepta “boy”-ul de la hotel: cum am tras maşina, cum a apărut! Am scăpat şi de completat fişa aia, ştiţi voi, că aveau datele mele în sistem – am mai stat aici, acu’ vreo 10 ani sau aşa ceva! Doar am semnat şi am primit cardul de acces în cameră!

Din care (cameră) se vede aşa:

(poza e făcută cu un Samsung Galaxy 3, primit în teste de la Cosmote, partenerul printrerânduri  întru relatări orădeano-tomnatice, şi ar arăta încă şi mai grozav dacă n-aş fi tremurat eu niţel, de emotie că-s căţărată pe balustrada balconului, cam sus!)

Despachetatul a luat, culmea, mai mult decât activitatea opusă, nu mi-e clar de ce, dar cu toate aranjate şi puse la un loc, am mai avut vreme doar să mă uit un pic pe mapa de presă, badge, o hartă a oraşului şi pe… tabloul meu de supereroină! Am tablou de supereroină, da, dar o să discutăm separat despre supereroi! Oricum, a fost rapidă dezmeticirea, că în nici două ceasuri de când călcam pământul orădean, eram deja la Casa de Cultură, pregătită să văd Carmina Burana pusă în scenă de Gigi Căciuleanu.

De fapt, chiar despre asta am să încep să scriu, foarte curând, că aşa e viaţa festivalieră, deh! Multe de văzut şi multe de scris!Ah! Asta mă aştepta pe noptieră:

ăăăăă… titlul e autoironic, da?

_________________