Jared Leto a fost favoritul meu pentru rol secundar şi a câştigat. Iată şi Q&A-ul din culise, după ce a primit Oscarul!

I would like to thank Robin Baum, my publicist. Robin Baum, Robin Baum, please a little of applause for Robin Baum who I forgot to thank and has been so amazing, wonderful and made this ride so incredible. Robin, are you listening? Thank you so much. I love you, and I appreciate you. You’re the best. And you’re beautiful.

Does anybody want to try it out for size? (se referă la statuetă) You can. If anybody wants to fondle. Here. Pass it around, but if you have swine flu, please don’t touch. I think this is the first, the first person to ever give their Oscar away for an orgy in the press room. My god. Anyway. So, sorry.

Vestea recentă că de-acum există şi PRbeta – agenţie nu m-a surprins foarte tare, întâi pentru că Oltea şi Cristina făceau, oricum, PR pe cont propriu, fiecare, şi pe urmă pentru că aflasem cu ceva timp în urmă că se pregăteşte ceva!
Mie îmi place că sunt atente la detalii şi că se completează foarte bine. În plus, au luat-o în echipă şi pe Alexandra Palconi. Mno, până şi muschetarii erau trei! :)

Le-am luat un pic la întrebări pe cele două co-fondatoare ca să aflăm ce au planuri au cu proiectul ăsta. În primul rând, însă, emailul meu către ele a început, ca să ştiţi!, cu felicitări. Pentru că merită!

Ştiam cine e Violeta Luca, dar mi-a atras atenţia mai ales prin două decizii neaşteptate, cea cu devansarea Black Friday, care mi s-a părut curajoasă dar şi foarte mişto, şi cea în urma căreia a ales să schimbe câteva sute de oameni în Flanco pentru că, aparent, le-a cerut “imposibilul”: să fie amabili cu clienţii, să zâmbească, să nu stea cu spatele, să nu mestece gumă.

Am cunoscut-o anul trecut la Zilele BIZ (mersi, Marta!) şi mi-a plăcut şi discursul ei de-atunci. O chestie, de altfel, de mare bun simţ: spune-le clar ce aştepţi de la ei oamenilor cu care lucrezi. Dar oferă şi un sistem. I-am spus atunci că aş vrea să facem un interviu, unul pe care, din pricină de Black Friday şi perioadă a Sărbătorilor, l-am amânat pentru ianuarie. Acum, însă, e gata, aşa că fără alte introduceri, vă urez lectură plăcută a interviului cu Violeta Luca, CEO Flanco!
(Şi mulţumesc, Violeta, pentru răgazul acordat întrebărilor mele!)

Săptămâna trecută am fost la premiera “Zi că-ţi place!”, o docuficţiune dramatică, dacă pot să zic aşa! Docuficţiune adică imagini document cu ultima confruntare televizată a candidaţilor la preşedinţie din anul 2000 îmbinate cu ficţiune, interpretată, fireşte, de mai mulţi actori. Unii chiar cunoscuţi – îi vedeţi pe afiş.

Chiar dacă n-aş putea spune că realizarea părţii de ficţiune nu merita ceva mai mult buget şi, prin urmare, o variantă îmbunătăţită, pe mine m-a entuziasmat textul de la care a plecat regizorul şi realizatorul (Cornel Mihalache): o piesă semnată  de dramaturgul Valentin Nicolau.  Acelaşi Valentin Nicolau care a fost şi PDG al Televiziunii Române în chiar perioada confruntării care apare şi în film şi pe care l-am şi întrebat una-alta, după cum se poate citi mai jos, iar el a fost aşa de amabil încât mi-a şi răspuns! :)

Chiar în timp ce scriu aceste rânduri a început înregistrarea pentru prima din Zilele BIZ 2013, cea dedicată Antreprenoriatului, şi sper că sunteţi acolo sau în drum spre, în orice caz, fiindcă vorbitorii sunt aleşi cu grijă – ca, de altfel, în fiecare dintre cele cinci zile ale evenimentului. Mai mult, azi o să aflăm (mai mult voi, că eu ştiu deja, dar încă nu am voie să spun!) care este topul antreprenorilor români.

Dar nu despre antreprenoriat am vrut să vorbesc cu Marta Uşurelu de data asta, ci despre inovaţie, fiindcă revista pe care o conduce a pus accent pe inovaţie anul acesta, parcă mai mult decât în alţi ani. Şi pe bună dreptate, aş zice, pentru că ideile şi curajul de a le duce mai departe, dincolo de prejudecăţi, bugete şi alte oprelişti sunt, dincolo de utilitatea lor, un exemplu de curaj într-un peisaj în care, de câţiva ani – deja! – cei mai mulţi preferă să nu-şi asume riscuri. Iar cei care vor vorbi în ziua de Inovaţie, departe de a reinventa apa caldă, au fost un pic mai atenţi la ce se întâmplă în jur, au avut idei pe care le-au şi transformat în realitate. Idei care fac bani, nu doar idei premiate!

Pentru că octombrie este luna în care au (re)început cursurile în facultăţi şi, prin urmare, un nou stol de tineri comunicatori se va îndrepta spre piaţă în căutarea unui job în domeniul pentru care s-au pregătit teoretic. Şi pentru că socoteala din bancă nu se potriveşte aproape deloc cu cea din biroul de consultant ori specialist în comunicare. Şi pentru că încă am întâlnit tineri care se prezintă Ionescu Ionel, nu ştiu să pună o întrebare dar se cred buricul pământului doar pentru că au terminat o facultate cu perspective mişto.

Pentru toate astea, dar nu numai, am făcut această serie al cărei ultim episod îl are ca protagonist pe Tudor Dăescu, Managing Partner la People – mulţam, Tudor, pentru răspunsuri!

Ritmul ultimelor zile, cu bătut Londra la pas de dimineaţa până seara, dar şi cu publicat unul-două articole pe zi, a fost suficient de epuizant pentru ca azi, revenită în ţară, să-mi doresc doar să dorm. În loc de asta m-am trezit frumuşel de dimineaţă şi, de atunci, am făcut pauză doar preţ de o scurtă vizită şi pentru prepararea cafelei cu numărul doi. Şi mâine e la fel, vineri, de asemenea. Iar în weekend trebuie să citesc mult ca să recuperez lectura pentru premiul Augustin Frăţilă.

Cu toate astea, tot ce-mi doresc, e un somn cât cuprinde. Aş putea, doar sunt freelancer, recuperez mâine. Dar nu merge aşa, există o autodisciplină impusă care trebuie respectată. Fiindcă, da, e mult mai simplu să dormi decât să n-o faci, e mai simplu să asişti decât să te implici, e mai simplu să aştepţi decât să meriţi. Dar nici una dintre aceste atitudini n-o să vă asigure, dragi studenţi, jobul la care (doar) visaţi!

Azi vedem ce sfaturi are pentru voi Iulia Tănase, Managing Partner la IMAGE PR – mulţumesc tare mult, Iulia, pentru răspunsuri! Citiţi şi procesaţi pentru că, aşa cum spune (nu numai) ea, un bun practician NU trebuie să se limiteze niciodată doar la ce știe, la cum ştie.

Ai muncit, ai intrat la Comunicare, crezi că de-acum viața ta e aranjată, un post de PR undeva, salariu bun, condiții mișto de lucru, carte de vizită drăguță și invidia prietenilor care au ales meserii mai puțin cool. Nu știi acum, că ești abia la început, dar ca să ajungi la cartea de vizită de invidiat, vor mai trece mulți ani, mulți ani în care o să trebuiască să muncești, să muncești pe bune, adică, să te implici, nu doar să te limitezi la a sta și a aștepta ca lucrurile să se întâmple. Fiindcă acum, dacă doar mergi la școală, iei notițe cu minte în altă parte și-ți exersezi semnătura de șef de agenție de PR pe marginea cursului, nu se cheamă că muncești pentru visul tău.

În episodul 7 al seriei cu sfaturi și resurse pentru studenții la comunicare, personajul principal e Ioana Mănoiu, Managing Partner la GMP PR, și vorbește exact despre cum socoteala de acasă NU se potrivește cu cea din târg – mulțumesc, Ioana, pentru răgazul de a răspunde la întrebări! :)

Ieri dimineață ziceai la Londra vine măcar o apocalipsă, ceva. Cerul negru și ploaia hotărâtă nu lăsau loc de optimism pentru cineva care are mai puțin de patru zile să se plimbe pe-aici. Totuși, trebuie c-am făcut și fapte bune în viața asta, de vreme ce, până să termin de băut a doua cafea, era soare și frumos, taman la timp pentru o plimbare prin Kensington Gardens și Hyde Park spre Royal Albert Hall și Natural Science Museum – unul dintre locurile aflate pe lista foarte scurtă de must see, pentru că vineri taman s-a deschis expoziția Wildlife Photographer of The Year.

Și după ce am văzut cele mai bune 100 fotografii cu sălbăticiuni și locuri atît de uluitoare încât nici imaginația nu le poate desena la fel de perfect cum poate natura am avut și ultra bafta de a ajunge față în față cu doi dintre finaliști, Per-Gunnar Otsby și Andrew Walmsey.

Când lucrezi în relații publice nu prea poți să dispari când ai tu chef, să închizi telefonul și basta! Sau poate că poți, nu știu, eu am preferat să nu încerc, fiindcă, dacă apare vreo problemă, e mult mai ușor s-o rezolvi la început. Și pentru că informațiile ce pot fi relevante pentru oricare dintre clienții tăi nu bat la ușă să te întrebe când ai chef de ele.

Așa că, deși mi-am luat lumea în cap câteva zile, sunt de găsit, totuși, iar serialul cu resurse și sfaturi pentru studenții la comunicare continuă, așa cum am promis, cu Tereza Tranaka, Managing Partner, Oxygen PR – mulțumesc frumos pentru răspunsuri, Tereza!