Aseara a avut loc Gala de închidere a Festivalului Comedy Cluj, ediția a V-a, cu un premiu de excelență oferit Oanei și lui Amza Pellea, cu un cineconcert Serge Gainsbourg, pe care încă regret că l-am ratat și, desigur, cu premiile care au răsplătit cel mai bun film, regizor, actori – ca de obicei, o misie complicată pentru juriu.

Chiar după primul film vizionat în cadrul competiției – dar nu despre el! – am stat de vorbă cu Ksenia Koltsova, membră a juriului Comedy Cluj 2013, dar și un om cu 11 ani de experiență în organizarea de festivaluri pentru copii și tineri.
Ksenia a venit din Rusia, iar festivalul pe care l-a inițiat cum doi ani, și pe care îl conduce acum, Colours Of Life, se adresează publicului format din tineri care nu au ajuns încă la vârsta majoratului.

Dragi cititori, privitori, trecători, iată că am ajuns şi la episodul cu numărul 5 din serialul cu sfaturi şi resurse pentru studenţii de la comunicare. Pentru că socoteala din bancă nu se potiveşte cu cea din agenţie, am rugat mai mulţi managerii de agenţii de PR din România să spună cum devine treaba cu teoria şi practica şi cum se rupe cercul vicios al lipsei de experienţă care nu-ţi permite să te angajezi pentru că… n-ai experienţă!

Ieri am văzut o invitaţie care n-ar fi trebuit să ajungă niciodată la presă aşa cum a ajuns şi mi-am amintit o poveste de-acum doi ani, cred, în care o tânără absolventă de comunicare care nu făcea diferenţa între generare de articole şi plata unor advertoriale, argumentul suprem fiind că “aşa a învăţat la facultate”.  Mă îndoiesc că aşa a învăţat însă n-am nici un dubiu că în practică există o diferenţa fundamentală între a genera şi a plăti.

De asta cred că e important ca studenţii la comunicare să ţină cont de sfaturile şi resursele oferite de practicieni. În episodul de astăzi, invitată este Imola Zoltan, Managing Partner la McCann PR – mulţumesc frumos, Imola, pentru răspunsuri! (şi colegei Melania!)! :)

Atâta timp cât practicianul de PR face legătura între organizaţie şi publicul său, împărţit pe categorii – asta deja e teorie! – într-un mod din care să beneficieze ambele entităţi, e perfect. Detaliile acestui demers sunt, însă, nenumărate şi cam orice pas greşit poate duce la o criză, una pentru care teoria nu te pregăteşte niciodată aşa cum o poate face practica.
Mai mult, nu ştiu să existe vreun manual de crativitate în PR şi comunicare. Reţetele succesului sunt unice pentru fiecare succes în parte, iar campaniile copiate nu vor avea niciodată acelaşi efect, aşa că e nevoie să nu te blazezi dacă vrei o carieră în PR.  Stiţi voi: Stay hungy! Altfel, aş adăuga, o să muriţi de foame! :)

O carieră frumoasă în PR au Oana Bulexa şi Monica Jitariuc, cele două Managing Director de la The Practice şi protagonistele episodului 4 din serialul cu sfaturi şi resurse pentru studenţii la comunicare – multumesc mult pentru răspunsuri, doamnelor! :)
Ca şi până acum, vă recomand să citiţi cu atenţie aceste sfaturi şi recomandări. Nu vă vor garanta jobul mult visat în PR, dar, cu siguranţă, vă vor oferi o perspectivă suplimentară celei din manualul de comunicare!

Fac relaţii publice şi comunicare de 11 ani dar nu am terminat vreo facultate de profil. Am încercat, acum câţiva ani, am şi intrat la SNSPA, dar la unul din examene o colegă a întrebat-o în şoaptă pe vecina de bancă dacă s-au se scrie legat sau nu în nu mai ştiu ce propoziţie. Am râs, am terminat sesiunea aia şi nu m-am mai întors. Până acum, nu regret decizia. Dar caut să mă perfecţionez în fiecare zi!

Azi am mai văzut nu ştiu ce promo la nişte cursuri de succes în care celor interesaţi li se spunea “trimite-ţi un CV”. Am văzut nenumărate greşeli de scriere şi de gramatică la oameni care, chipurile, fac PR, iar ăsta e un lucru care mă scoate din minţi, alături de faimosul “Lasă, mă, că merge şi aşa!”.

Din păcate, unora le merge. Dar, dragi viitori specialişti în comunicare, dacă nu vreţi să vă râdă lumea pe la colţuri, ar fi ideal să vă perfecţionaţi scrierea şi citirea. Despre alte lucruri de perfecţionat, citiţi în serialul pe care îl public zilele astea. Astăzi, episodul 3, cu Hortensia Năstase, Managing Partner la Golin Harris România – mulţumesc mult, Ho, pentru răspunsuri!

Cu toate că toamna e ca vara, cel puțin în aceste zile de octombrie cu soare și peste 20 de grade Celsius, vacanța s-a terminat, iar studenții au început deja să învețe materia care, cel puțin teoretic (!), îi formează ca viitori profesioniști în domeniile alese. Și nu știu alții cum sunt, dar cum interesul meu e să avem studenți la comunicare cât mai bine pregătiți, am rugat mai mulți manageri de agenții de relații publice și comunicare, să răspundă câtorva întrebări legate de pregătirea în acest domeniu.

Demersul meu este inspirat, parțial, de faptul că așteptările studenților în ceea ce privește munca în PR au, adesea, mult mai mult sclipici decât există în realitate, dar și de faptul că mi s-a întâmplat, în mai multe rânduri, să am ocazia de a sta de vorbă cu studenți sau absolvenți de comunicare și să constat că socoteala din bancă nu prea se potrivește cu cea din practică.

Începe așadar, un nou serial printre rânduri, unul al cărui conținut sper să fie util pentru studenții care se pregătesc să devină comunicatori. Invitata de astăzi este Sorana Savu, Senior Partner la Premium Communication – mulțumesc frumos pentru răspunsuri, Sorana! 

Dincolo de Plai şi alte chestii curente, luna septembrie mi-a adus bucuria de a întâlni 16 oameni speciali cu care am stat de vorbă – cu unii chiar mult – despre ce înseamnă să ai curajul de a face. Curajul şi, uneori, chiar o aparentă nesăbuinţă, căci riscurile, chiar şi cele asumate, există, mai ales când ieşi din rând.

Îi veţi putea (re) descoperi şi voi, pentru că unele dintre gândurile lor au fost incluse, sub formă de interviu, în bookletul realizat împreună cu Evensys şi Vodafone pentru ediţia din acest an a Webstock, iar de astăzi interviurile sunt disponibile online, şi pentru cei care nu au fost la eveniment şi, deci, nu au primit cărticica.

Înainte de a citi, însă, cele 15 interviuri, aş vrea să vă spun câte ceva în plus despre ei. Nu am pretenţia unui context, însă m-au inspirat, ca grup, mai mult decât… mult! Şi cum printul are rigori stricte de spaţiu, iar mie mi se pare că nu e destul, vedeţi mai jos! :)

Bună! Sunt eu, Domnul Sony, motanul!
Am deja câteva articole guestpostate aici, printre rânduri, unele s-au bucurat de un relativ succes, aşa că am prins curaj şi am realizat un interviu în premieră, o discuţie extrem de drăguţă cu exponentul unei noi specii, una descoperită recent de o agenţie de comunicare din România!!!

Este vorba de suriCATul de birou, un pisic accesoriu, dar nu precum găina Iuliei Albu, că ăsta micu’ e deştept şi nu s-ar face nimeni de râs cu el, şi mai şi vorbeşte, după cum o să citiţi voi mai jos! Şi, pe deasupra, nici nu e câine!

Sub cupola de la Romexpo era destul de întuneric ieri după amiază, dar pe măsură ce coboram spre scena Alegria, m-am surprins emoţionată că aveam să intru, din nou, în culisele Cirque du Soleil. Undeva, la înălţime, se repetă pentru numărul de acrobaţie aeriană. Câţiva artişti sunt la 15 metri de pământ, fac prize şi salturi.

Deodată se aude un zgomot asurzitor, ca un tunet. Unul dintre acrobaţi sărise în plasa de sub ei. Însă, pentru ca talcul de pe palmele lor să nu se aşeze pe scenă, lipită de plasă, sub ea, e un plastic imens care face zgomotul cu pricina. Ai senzaţia că se rupe cupola. “Îi doare când fac asta?”, o întreabă cineva din grupul de jurnalişti pe Vanessa, PR-ul Alegria. “Nu. Câtuşi de puţin. Şi o să vă obişnuiţi cu zgomotul în câteva minute. Cred.. “, adaugă zâmbind.

Nici o legătură între ceea ce face Uta Plate și metodica pedagogului de școală nouă imaginat de Caragiale, dar cum teatru la teatru trage și educația cu educație se face… de ce nu?!

Uta Plate este, într-o traducere aproximativă, pedagog cultural și lucrează la cel mai mare teatru din Berlin, Schaubühne, iar la Ideo Ideis a venit să facă un training cu trainerii. Mi se pare fascinantă munca ei, așa că am stat un pic la povești într ultima ei seară în România. Citiți și vă bucurați că în lumea civilizată se poate. Și, cu puțină muncă, mai multă, de fapt, sunt convinsă, într-o zi o să se poată și la noi.

Până când n-oi zice altceva, blogosfera din Cluj rămâne favorita mea. Întâi pentru că sunt acolo nişte oameni care mi-au devenit foarte dragi, şi pe urmă că mi se pare că se poate vorbi pe bune de o blogosferă clujeană, cu plusuri şi minusuri, ca în orice sumă de individualităţi, fireşte, dar care poate funcţiona la unison când şi dacă trebuie. Sau cel puţin aşa se vede de aici, din miticime :)

Taman de-aia, chiar dacă nu pot participa la fiecare eveniment la Cluj, încerc sa le susţin iniţiativele. De data asta, #clujcitybreak, patru zile în care mai mulţi bloggeri* de frunce vor merge în frumosul oraş ca să-i admire culorile, ca să vadă că şi vara poate fi ca în alte anotimpuri, chiar dacă zecile de mii de studenţi au plecat la casele lor şi oraşul poate părea cumva amorţit din pricina asta. Să vadă şi, desigur, să povestească.

I-am luat un pic la înrebări pe organizatorii 2.0., adică pe domnul Crivăţ I şi pe doamna Florica, jumătatea TVdece. Florica pe numele de scenă, dar Alina pe numele de buletin. Domnul TVdece, de asemenea parte din organizare, se înţelege, este Răzvan Dragoş aka Zicu. Şi e de acord cu ce spune Alina.

După cum urmează: