Când eram eu mică, cred că aveam vreo cinci ani, tata, care era prieten cu Mihai Costiniu, unul dintre antrenorii emeriţi de înot ai României, m-a dus la bazin, la “23 August”, să învăţ să înot sau măcar să nu cresc cu teama de apă. Nu cred că am învăţat cine ştie ce atunci, pentru că Mihai se ocupa de elevii săi care chiar se antrenau pentru tot felul de competiţii, aşa că eu mă amuzam teribil aruncând colacul în apă şi apoi pe mine în el: pleosc! Îmi plăcea la nebunie!

Şi mai mult, însă, îmi plăcea să mă aducă Mihai acasă, şi asta pentru că avea un Beetle, o maşină verde despre care ştiam că se cheamă Broscuţă, era mică şi caraghioasă, şi era favorita mea între toate maşinile din lume! De fapt, în secret, îmi plăcea Broscuţa mai mult decât îmi plăcea maşina tatei, Iubi, un Trabant, “maşină nemţească nu fiare de la România”, cum mă apăram în faţa răutăţilor colegilor de grădiniţă sau de joacă. Copii răi, ce vreţi!

De-a lungul anilor, într-un fel sau altul, prin muzică, reclame, amici cu Broscuţă, maşina asta şi-a păstrat locul în sufletul şi-n amintirile mele, şi se află în wishlist, atunci când o fi să-mi iau eu o maşină. Până acum, recunosc, era pe locul doi, după Mini, însă odată cu #ziuaminunilor, cred că trece pe primul loc, şi asta pentru că am fost sedusă de noul design dar, mai ales, pentru că am fost sedusă, din nou, de pasiunea, istoria şi bucuria care vin la pachet odată cu Noul Beetle. Flower Power!

Nu mă pricep prea bine la maşini, aşa că ar fi o prostie să mă apuc să vă povestesc de capacităţi cilindrice şi de ampatament ori de farurile cu bi-xenon, însă vă pot spune că designul e modificat, că Broscuţa a pierdut un pic din înălţime, e mai lată şi mai lungă (sau aşa pare!), iar parbrizul să se duce destul de mult spre plafon. Care, plafon, dacă vreţi – şi de ce să nu vreţi?! eu aşa aş vrea! – poate fi dotat cu trapă panoramic glisantă. Na, că v-am zis-o!

Pot, însă, să spun că bordul e aproape neschimbat în ceea ce priveşte designul, şi că parte din elemente sunt asortate cu culoarea maşinii (12 variante, apropo, mie îmi place Denin Blue), că sistemul de sunet are pile la Fender şi că portbagajul e generos.

Şi ştiţi ce-mi mai place foarte mult?! Felul în care se face comunicarea pentru această maşină. Am primit, la evenimentul de săptămâna trecută, cartea-catalog-artisticărie de prezentare a maşinii. E… wow!, mai mult decât ai putea să-ţi doreşti pentru orice brand/client de care te ocupi dacă bugetul (mereu bugetul!) n-ar fi o problemă. E genul de carte pe care o citeşti, o răsfoieşti, o admiri, cu care te joci şi pe care o atingi, pentru că, din loc în loc, vine cu o nouă textură menită să scoată şi mai bine în evidenţă caracterul jucăuş al Broscuţei, fără nici un fel de limite la capitolul creativitate, exceptând, poate, limitarea fizică, a dimensiunii hârtiei. Deşi… :)

Pentru că nu mă îndur să renunţ la exemplarul meu, am rugat frumos şi am primit unul şi pentru voi, cetitorii de printre rânduri, fiindcă mie îmi place tare şi vreau să împart cu voi asta. În schimb, vreau să-mi spuneţi trei cuvinte pe care le asociaţi cu maşina despre care v-am povestit azi, fie că-i ziceţi Noul Beetle sau Broscuţă sau cum vreţi voi! Până joi :)

Pentru inspiraţie, beetle.com şi veenue.com, dar campania de promovare e impresionantă (take The Journey) aşa că o să găsiţi idei şi pe twitter ori facebook.

Răspund pozitiv, de cele mai multe ori, invitaţiilor la evenimentele BIZ, pentru că sunt bune şi pentru că mi-e dragă de fiecare dată revederea cu minunaţii oameni care fac parte din echipa BIZ, în frunte cu neobosita Marta Uşurelu, aşa că iată-mă-s la PR & The Web, cu urechile ciulite si atenţia (aproape) neştirbită!

Prima sesiune se desfăşoară sub semnul Creativităţii şi energiei: Puterea poveştilor, iar primul vorbitor e o surpriză plăcută la un eveniment despre comunicare,  respectiv violonistul Alexandru Tomescu. Alexandru vorbeşte despre Puterea implicării şi pare destul de emoţionat.

Există un milion de moduri de a comunica şi fiecare trebuie să-l găsească pe cel care se potriveşte cel mai bine personalităţii sale (…) Toţi suntem artişti în ceea ce facem şi fiecare artist trebuie să-şi găsească acea cale a lui, unică şi personală (…) Eu doar cânt la vioară, altfel sunt un tip obişnuit, mă duc să cumpăr pâine (…) M-am urcat pe scena Ateneului în converşi fără ciorapi şi fără ciorapi, cu pantaloni albi şi un tricou cu Beethoven – ce să port?! Eu chiar sunt fanul lui! (…) – Mişto, Alexandru Tomescu şi îmi place că şi vorbeşte frumos, nu doar cântă cu pasiune! GG!

Next, Cristi Lupşa, editor Decât o Revistă, sau DOR, cu o prezentare intitulată

Poveştile sunt o formă extraordinar de evoluţionară şi de importantă. Poveştile crează apartenenţă: avem o poveste comună şi asta ne face să fim acolo, împreună. Dacă vrei să vinzi, să iei oamenii cu tine, e mult mai folositoare o poveste. Spueţi poveşti, pentru că spunem poveşti ca să putem trăi.

Urmează acum Crenguţa Roşu de la DC Communication, despre Noua definiţie în PR. Îmi place Crenguţa, o să fiu atentă, mai ales că are o prezentare care se leagă cumva de muzică: Armonia în comunicare!

Cred că ne-am concentrat atât de mult asupra notelor, am văzut web-ul dezvoltându-se şi ne-am bucurat că se pot face lucruri noi, dar asta înseamnă, într-un limbaj muzical, dacă vreţi, că ne-am concentrat pe note: Facebook, Twitter, Youtube, Digg şi tot aşa. Aşa că noi ar trebui să fim un fel de armonizatori ai acestor note şi a comunicării.

Ceea ce facem noi este un proces serios de analiza, aşezare, comunicare şi, uneori, poate să fie destul de plictisitor, dar jobul nostru nu e depre glamour, este despre armonie şi armonizare.

Discutăm un pic şi despre oua definiţie a PR-ului, aşa cum le-a rezultat celor de la PRSA – găsiţi detalii aici. Dirijorul este nu clientul ci clientul clientului!

Urmează Eliza Rogalski, CEO Tempo Group: Dincolo de publicitate, o abordare neaşteptată pentru un om de comunicare şi PR :) Later update: gasiţi prezentarea ei aici.

Reputaţia este ce pui pe masă, ce spui despre asta şi despre tine şi ce spun alţii despre tine. Când avem răspunsuri nu mai suntem creativi.

Cele mai credibile surse de informaţii: familia (+19), prietenii (+16), forumurile şi experţii (+14) versus spoturi TV (2) sau filmele de pe Youtube (-14) şi comentariile de pe bloguri (-10) – da, cu minus, adică mai mulţi consumatori au spus că nu au încredere în mediul respectiv.

Şapte din zece români devin surse de informaţii pentru cei din jrul lor. Cinci din zece sunt conectori sociali, doi din zece sunt conector digitali şi 3 din zece cumpără şi nu comentează deloc despre produsul cumpărat sau experienţă.

Avem o problemă! Măsurăm meseria noastră cu nişte tehnici depăşite. Poate necesare, dar insuficiente. Ar trebui să li se adauge Net promoter score şi Trust score. 7/10 persoane care comentează despre un brand spun lucruri pozitive, dar noi nu-i lăsăm să spună, de multe ori, pentru că celor din boardurile companiilor le teamă de ceilaţi trei!

Vreau studiul asta!

Concluzia: mintea umana indexează conţinut, nu forme. Noi investim idei şi bugete în surse de credibilitate pentru consumatori, facem mai puţin webvertising şi mai mult webvocacy, stabilim şi urmărim KPI de impact asupra credibilităţii.

Foarte tare: AICI e un test de webvocacy, iar Eliza spune că pentru fiecare problemă identificată, R-G oferă o oră de consultanţă! Faceţi testul, vedeţi pe unde sunteţi ok şi pe unde nu, şi căutaţi-i.

Urmează Mirela Tudorache-Secan, Marketing Director, Blue Air – “comunicarea, între creativitate şi limitele agenţiei de PR”.

Orice idee ar avea o agenţie, e nevoie de buget. În contextul în care noi ne poziţionăm ca low-cost, trebuie să fim atenţi la orice cost. Avem aceleaşi costuri ca alte companii aeriene, doar că noi încercăm să păstrăm costurile mici, ala că tăiem de unde se poate, adică, de exemplu, de la marketing sau PR. Rectific un pic: nu e buget de marketing zero, oferim bilete, de exemplu, oferim servicii de transport (în barter)

Atenţie: Mirela încurajează pe cei prezenţi ă vină cu idei, pentru că Blue Air sunt deschişi la colaborări!

Urmează partea a doua a conferinţei intitulată “Hard skills” în comunicarea online (după pauza de cafea cu delicioşii de la Starbucks: cafea şi prăjitură cu scorţişoară, mere si stafide, fff bun!)

Prima vorbitoare e Oana Bulexa, Client Service la The Practice, care o să vorbească despre “Media Relations în era noilor tehnologii sau despre Media Relations 2.0”

Oricât de mult am încerca să ne reinventăm ca agenţii, Media Relations rămâne în core-ul activităţii noastre: Nimic nu se pierde, totul se transformă.

“Cine dă primul ştirea?” în era digitală schimbă lucrurile şi crează nevoia de a mări viteza pentru jurnalişti dar şi pentru comunicatori.

Oana citează un studiu realizat luna trecută cu peste 70 de jurnalişti din UK, studiu care arată că aceştia folosesc social media şi blogurile în munca lor, cam 2,6 canale de social media pentru a se informa. Twitter – cel mai bun canal de social media pentru jurnalişti. DAR, stimaţi cetitori, acolo 86% din jurnalişti au un cont ACTIV de twitter şi 76% au cont de LinkedIn! Câţi la noi?!  (întrebare retorică, desigur!)

Oana continuă cu câteva exemple de situaţii în care comunicatorii sau clieţii nu s-au adaptat acestei noi paradigme de comunicare via Media Relations, iar concluziile sunt: contemporaneitate şi empatie.

Next: Vasile Alboiu, Creative Director la Senior Interactive: “Cum îţi alegi canalul de comunicare online potrivit”, cu un studiu de caz despre FIVE. Da, guma de mestecat. Şi unul despre Orange, proiectul “Scrie pe cer”. Uhm…

Urmează Andrei Roşca de la Spada care, cf programului, ar trebui să aibă o prezentare intitulată: “Social Media, o durere de cap 7/24. Cum îţi faci un plan de campanie în acest mediu exploziv”. Cel puţin teoretic! :) Dar ne spune că, de fapt, o să vorbească despre (alt) subiect drag lui: el însuşi! Şi despre judo şi despre fericire. Şi strategie :)

Dupa Andrei vine Adrian Pavelescu, Direct Marketing Managerul de la Mercury 360 Communications, care o să vorbească despre Tehnologii noi care îţi pot aduce relevanţă şi memorabilitate în comunicare.

(suntem în întârziere un pic, dar e ok, a fost o sesiune mai antrena(n)tă)

Atena Chiper, Managing Partner, Digital Talk, o să vorbească despre Brand Ambassadors/Endorsers + Brand = Success. Cum alegem endorserii şi cum îi implicăm în campaniile de social media”.

Identifică clar valorile brandului, crează o imagine puternică brandului, cunoaşte-ţi targetul: nevoi, aspiraţii, sunt primii paşi, printre alţii. Study case: Ford Focus, lansarea din 2011. Şi, da, aş fi avut două întrebări, dar a venit pauza şi-am fugit ca Cenusăreasa la miezul nopţii că am treabă. Pantofii au rezistat! :))

Concluziile, apropo de ce au zis vorbitorii, le trageţi singurei, eu am doar câteva observaţii: 1. Bravo, BIZ, pentru eveniment (idee, organizare, speakeri!) şi 2., cea mai importantă observaţie, despre şi pentru oamenii de comunicare, inclusiv, sau mai ales cei prezenţi azi la PR and the Web!

Este inadmisibil ca, în anul 2012, la o conferinţă care tratează problema PR & The Web să fie atât de puţine mesaje pe canalul dedicat de pe Twitter! Absolut inadmisibil! În contextul ăsta Oana Bulexa vorbea limbi străine cu noile canale de Media Relations amintind, printre altele, şi Twitterul. Lasă că nu sunt jurnalişti pe-acolo, dar nu sunt nici comunicatori, după cum am văzut azi la conferinţă! Şi, atunci, stimaţi PRi, dacă voi nu folosiţi canalul ăsta, cum mama viselor vreţi să-l vindeţi clientului?! Jenant. Jenant şi trist!

Şi încă două chestii: conferinţele nu sunt evenimente de consultanţă personalizată în public! Pentru consultanţă, noi, comunicatorii, luăm bani, aşa e business-ul, pantofiorii costă! Voi nu ştiţi, noi vă spunem, voi plătiţi, noi facem! Nu mai puneţi, dragi clienţi, întrebări despre “Cum să facă brandul meu Cutare chestie?” la conferinţe! Iar cealaltă observaţie, un of general de-al meu la evenimente de genul ăsta: când puneţi o întrebare, spuneţi cine, ce şi de unde sunteţi! Ajută la fluidizarea dialogului şi la bunul mers al unei societăţi care încearcă, săraca, să-şi păstreze minţile şi bunul simţ! Sau, mă rog, să le (re)găsească! (nu-mi vine să cred că trebuie să spun, din nou, lucrurile astea!)

All în one, însă, PR & The Web e cu plus. Să se mai facă, spun! :)

Mâine începe, la Sibiu şi Braşov, partea a doua a proiectului Bloggeri la schimb, după o idee de Alina de la TVdece şi Oltea de la Nebuloasa, şi cu sprijinul Siemens. Pentru că îmi place ideea, dar şi pentru că-mi place că (încă) un proiect de, pentru şi cu bloggeri îşi găseşte sprijinul unei companii, şi aş vrea să văd cât mai multe asemenea, redau mai jos interviul cu Dan Sâmtimbreanu, Corporate Communications Manager Siemens, să spună şi el partea lui de poveste, după ce Alina şi Oltea, cele două iniţiatoare ale Bloggeri la schimb, au făcut-o deja, în acest interviu. 

Ce anume din propunerea celor doua initiatoare ale proiectului bloggeri la schimb a atras Siemens? 

Dan: Am lucrat cu Oltea Zambori in Siemens Race-ul de anul trecut. Ne-a placut tare mult de ea si de atitudinea ei asa ca nu ne-a fost greu sa ne decidem sa sprijinim acest proiect. In plus Siemens are in strategia sa de comunicare delimitarea de stigmatul telefoanelor mobile si electrocasnicelor iar deschiderea portilor noastre pentru un contact direct cu lumea noastra ni se pare o tactica potrivita. Faptul ca la Cluj avem un numar important de angajati si multe proiecte de referinta a contat de asemenea destul de mult. De asemenea brandul Siemens este legat istoric de Timisoara prin multe inovatii implementate inca din anul 1905 prin urmare si locatiile propuse de initiatoare ne-au atras.

Care sunt beneficiile pentru brand in proiectul asta, asa cum le vedeti voi, si care au fost ideile principale, sa le zicem, pe care Siemens a dorit sa le comunice in cadrul acestui proiect  

Dan: La fel cum spuneam si mai sus vrem ca brandul Siemens sa fie perceput ca un brand de excelenta tehnica, de inovatie si de responsabilitate si sa indepartam un pic asocierea cu produsele BtC, cu care am tinut capetele de afis atatia ani. Majoritatea angajatilor Siemens raman cu gura cascata in primele zile de la angajare cand afla cat de prezent este Siemens in viata de zi cu zi si de multitudinea domeniilor de activitate. Am facut acum trei ani un studiu de imagine printre publicul larg, media, clienti existenti si am observat ca amprenta produselor BtC inca este acolo. Ne-am reorientat strategia si am facut un blog de tehnologie hitechpedia.ro unde am incercat sa explicam tehnologia si inovatia pe intelesul fiecaruia. Apoi am demarat mai multe proiecte de comunicare interna si externa cu o componenta importanta de social media. Cand am refacut studiul anul trecut am observat ca am imbunatatit perceptia publicului larg deci rezultatele au inceput sa se simta. Suntem convinsi ca un rol important a fost jucat de social media in atingerea acestor rezultate.

3. Dupa Siemens Race, un alt proiect cu ecouri in social media, Bloggeri la schimb. Devine o obisnuinta, nu? :)  

Dan: As putea spune ca a devenit deja. Intreaga comunitate de comunicatori Siemens din toata lumea a fost nevoita sa isi reformuleze strategiile si sa includa si acest univers intre target-urile lor. Exista campanii care se axeaza strict pe social media altele care folosesc acest canal doar pentru a intari mesajele campaniilor traditionale. Premiile castigate la safrsitul anului trecut la Romanian PR Award si la European Excellence Awards si cele pe care speram ca le vom castiga anul acesta, ne ajuta sa ne pastram entuziasmul si sa facem lucruri inovatoare si din punct de vedere comunicare cu grupurile noastre tinta.

4. Cat de greu e sa faci un proiect pe social media cu Siemens? Ce anume va seduce la acest canal de comunicare?  

Dan: Este destul de dificil. Orice companie multinationala are procese greoaie si stricte de aprobare iar libertatea oferita de social media ar putea sa sperie orice manager de top. Insa noi am vazut si potentialul enorm si pot sa spun ca ne seduce legitimitatea mesajelor din acest univers. In schimb exista si reversul medaliei pentru ca trebuie sa te pregatesti foarte bine inainte sa deschizi usa catre social media. Odata intrat in hora trebuie sa poti sa nu te opresti si acest lucru presupune si alocarea unor resurse deloc de neglijat.

5. Ca om de comunicare, cat e de greu sa convingi managementul unei companii ca Siemens sa aiba curajul de a comunica prin social media si de a accepta bloggeri in “maruntaiele??? business-ului?  

Dan: Depinde foarte mult de relatia cu Top Management-ul. Daca te simt ca esti pregatit si sigur pe tine probabil ca nu e greu sa ii convingi. Insa sunt tari in care daca incerci sa vorbesti de social media ti se spune ca visezi cai verzi pe pereti sau tari in care se ignora complet aceast canal si se ajunge la un dezastru mediatic cum a fost criza din China cu un blogger care spargea cu barosul usile frigiderelor. Cred ca trebuie sa seduci intai management-ul, sa il aduci pe ei in acest univers, sa experimenteze si apoi sa le propui sa faca un salt de credinta.

6. Care au fost cele mai grele intrebari adresate de bloggeri în cadrul primei etape? 

Dan: Nu au fost intrebari grele ci mai degraba provocatoare. Ne-a placut foarte mult ca si-au dat interesul si ca puneau intrebari pe parcursul discutiilor. Intrebarile au fost mai degraba simple pentru noi in care eram rugati sa explicam intr-un limbaj pe intelesul fiecaruia termeni precum slice, RMN, CT, dispatcher, disjunctor, statie de pompare si asa mai departe.

7. Mai faceti si alte nazbatii social media anul asta? :)  

Facem! In curand o sa anuntam detalii despre editia 2012 a Siemens Race unde ne-am propus mai multe decat am facut in editia trecuta. In plus vom avea o componenta importanta de social media si pentru un alt proiect adresat universitatilor, dar nu vreau sa dezvalui prea multe. Şi, desigur, începe Bloggeri la schimb, etapa Sibiu – Brasov!

Etapa a doua a proiectului are, de asemenea, o distribuţie de excepţie şi puteti urmari aventurile lor pe site, pe bloguri, pe twitter şi pe facebook!

Bloggeri la schimb este un eveniment TVdece şi Nebuloasa în colaborare cu Siemens România şi susţinut de: Hotel Levoslav, Supporter Pub and Grill, Vintage Pub, Hotel Ambient, Autonom Rent-a-car şi Compania de online.

Când se lansează un nou model al unei maşini cu multă şi simpatică istorie în portbagaj, oricum ar fi, că e vorba de o maşină, te gandeşti că ar trebui să faci un eveniment mai degrabă pe placul domnilor. Tot ce se poate, nu zic nu, dar Premium PR şi Porsche InterAuto au fost de altă părere când a venit vorba de Noul Beetle şi uite-aşa am primit o invitaţie la balul unui prinţ german!

“Trebuie să-mi iau, deci, rochie de bal şi să scot tiara din safe-ul de la bancă?”, am întrebat-o, mai în glumă, mai în serios, pe Sorana, regina de la Premium PR. Foarte serioasă, ea mi-a zis că se impune fustă de bal, dar de tiară să nu-mi fac probleme! Măi să fie! Deja eram foarte curioasă! Şi avea dreptate, uite câte tiare:

Duminică m-am prezentat la portiera dovleacului fermecat, vrăjind prinţese care mai de care cu bagheta mea “magică”, una din aia de jucărie pe care o răpisem cu o seară înainte de la un domn: dîng! Cu dovleacul am ajuns la palatul Porsche Nord, unde am intrat într-o altă lume, pregătită minuţios pentru a fi pe placul oricărei prinţese! Ne aşteptau make-up artişti (Alina Brăilescu & Co), porţelanuri fine de la Wagner (chiar colecţia Poveşti cu zăpadă – v-am spus că detaliile au făcut diferenţa), condurii cei mai frumoşi de la Dan Coma şi, nu în ultimul rând, fandacsiiileeeeeee! Adică nişte pălării cordeluţă absolut delicioase şi răvăşitoare, o mulţime de modele şi idei din care, parol de prinţesă, era foarte foarte foarte greu să alegi – vezi foto de mai sus!

Pe lângă toate astea, un bar cu fresh-uri şi cafele bune, sub nasul prinţeselor, prajituri mmmmm!, brioşe cu răvaşe, mere fermecate, multe concursuri în urma cărora prinţesele norocoase au pleacat acasă cu diverse trofee, tartine minuscule pe pat de miez de pâine, fără coajă, să nu tuşească prinţesele şi, din când în când, spre hazul nostru, domnii de la Obligo, o trupă de teatru care face, bine!, improvizaţie. Portretişti de soi la curte au fost Cristi Şuţu şi Radu Bădoiu de la Foto Union, super inspirată alegere, pentru că, vezi bine, prinţesele bloggeriţe nu sunt deloc crispate când vine vorba de pozat pentru ei… şi nici ei pentru/cu ele! :)

Şi, în fine, PRINŢUL! Prinţul e Noul Beetle, mai mare, mai mândru şi mai frmos, păstrând, însă, liniile clasice ale modelului care a făcut deliciul multor generaţii de aproape şapte decenii încoace! Dar, despre prinţul german, într-un post separat, că sunt multe de spus, acum vorbim despre evenimentul #ziuaminunilor, şi chiar vorbim, pentru că i-am luat un scurt interviu Soranei Savu, regina de la Premium PR, artizanii acestei întâmplări de poveste pe care ţin să-i felicit pentru idee şi execuţia flawless!

1. Masinile sunt jucarii mai ales pentru baieti, asa ca lansarea unui nou model ar trebui sa presupuna ca sunt si baieti invitati. Nu, insa, si la #ziuaminunilor. Cum asa? Care a fost… brieful clientului? Se pozitioneaza Beetle ca “masina de fete”? Nu de alta, dar are si motorizare cu 200 bidivii putere, am vazut eu!

Sorana: Of, prejudecatile! E adevarat ca Noul Beetle e un print cat se poate de macho, noua lui conformatie te duce cu gandul la Porsche, dar asta nu inseamna ca fetele nu-l pot aprecia. Nu degeaba prima cerere a printeselor, dupa ce am dezvelit Printul Broscuta in showroom a fost sa ridicam capota, sa se uite la motor! Evenimentul nostru a fost o poveste pe dos, pentru printesele din zilele noastre, care apreciaza o caleasca nu numai pentru carozzerie, dar si pentru numarul de cai putere care o urnesc din loc. It’s a boy – printul nostru, dar cum e si simbolul Flower Power, e ultimul care sa se tina de discriminari :)

2. Evenimentul a presupus o gramada de parteneriate cu branduri princess like si un scenariu fără cusur! Cat a durat pregatirea acestui eveniment si cati oameni din agentie (si de la client) s-au ocupat de asta?

Sorana: Nucleul a fost format din cinci oameni – trei de la noi, doi de la client. Cristina Popovici si Amelia Rusu de la Porsche Inter Auto au fost mai mult decat partenere de discutie, au raspuns imediat la ideea evenimentului si au plusat cu sare, piper, condimente, la fiecare intalnire. Toate discutiile de brainstorming au fost o mare distractie, inclusiv cele din agentie. Intalnirile de organizare s-au intins pe mai bine de o luna, dar ideile de baza s-au adunat in cateva ore, intr-o singura intalnire. Doamna Dana Cortina, Director General la Porsche Inter Auto (vezi ca scriu Doamna cu D mare nu pentru ca e la inceput de propozitie) ne-a dat unda verde cu tot si, la final de eveniment, ea a deschis sampania pentru toate printesele.

Echipa noastra a fost la vedere – PrintzeSonia Nalba, Cristina Carp si nici eu nu m-am putut abtine. La eveniment l-am avut pe post de Print Fermecator si pe Ionut Tecuceanu, care in blogosfera nu mai are nevoie de prezentare
(n.a. True Story, n-are, d’aia nici nu pun poză cu el ci cu Sonia! Care, Sonia, a fost premiată de Premium cu un iPad pentru isprava ei profesională – Bravooooo!)

3. Cum ati ales celelalte branduri incluse in eveniment si care au fost reactiile lor la propunere? A lipsit cineva?

Sorana: Am ales brandurile in asa fel incat sa se integreze fara gres in povestile pe care voiam sa le evocam. Eram asa de incantate de firul evenimentului, incat cred ca am reusit sa-i molipsim si pe partenerii nostri si toti au inteles imediat si au raspuns peste asteptari. N-a lipsit nimeni de la apel. Stiu ca suna ca din carte, dar asa s-a intamplat – echipa de makeup a venit, fara sa ne mai spuna, in formula extinsa, ca sa ne putem incadra in timp si sa putem sa ne rasfatam toate cu un machiaj profesionist. Ana si Irina Wagner au umplut showroom-ul de culoare cu portelanurile lor superbe, Ana petrecandu-si multa vreme la mise-en-scene, sambata seara, cand lumea, de obicei, nu munceşte.

Doamna Doina Levintza si domnul Dan Coma ne-au lasat sa ne alegem piesele de décor pe care le-am dorit din atelierul lor, inclusiv ghetutele istorice si masuta cu picioare in cizme de bronz, care este o piesa unica si foarte veche si foarte grea.

Nu in ultimul rand, Cosmina Nicolescu – care a fost o recomandare din partea clientului si care scrie niste mail-uri cum n-ati mai citit – a acceptat rolul de Mad Hatter in povestea noastra si a plusat la premiile acordate, in afara scenariului. Si trupa Obligo, printii fermecatori care au tinut in priza evenimentul, tot o idee a clientului a fost, iar cand i-am cunoscut si i-am vazut pe YouTube si pe scena am inteles si noi imediat de ce. Si ne-am mai prins ca avem un client pe masura, capabil sa inteleaga un joc si sa-l joace alaturi de noi oriunde ne-ar duce muzica. Tu chiar ai poze cu un domn de la Privileg Catering care insuruba cu rabdare ravasele noastre in briose inainte de eveniment – (chiar aşa e, am! iat-o!)

Cristian Sutu si Radu Badoiu au fost partenerii evidenti pentru un eveniment “de blogosfera???, au fost si gazde si invitati, si bloggeri si fotografi si cred ca s-au distrat si ei toata duminica. Nu mai sunt asa de sigura ca s-au distrat duminica noaptea, cand au avut de prelucrat sutele de poze pe care le-au facut in timpul evenimentului, si pe care toate printesele le asteptau cu maxima nerabdare :)

(din nou, are dreptate! Cei doi au trimis peste 600 de imagini de la eveniment şi toate sunt faine, deci pot doar să-mi imaginez câte au făcut dacă au ales atât de multe bune!)

4. E clar ca Noul Beetle a fost in centrul atentiei…Si totusi nu ne’a facut nimeni capul calendar cu simpatica masina si beneficiile ei! Is less becoming more in PR? :))

Sorana: Parerea mea – nu de ieri, de azi – e ca oamenii trebuie lasati sa experimenteze si sa-si traga singuri concluziile. O concluzie care iti apartine e o concluzie pe care o sustii, convingator, mai departe, cu propriile tale argumente. Daca e una servita sau si mai rau, fortata, e una pe care abia o inghiti tu, cu suspiciune, daramite s-o mai si transmiti. Nu neaparat “less is more??? ci “ce tie nu-ti place altuia nu face??? e deviza.

5. A venit multa lume, dar au fost si bloggerite care au lipsit. E un risc in a organiza evenimente duminica?

Sorana: Este, cu siguranta, un risc, dar ne-am zis “daca-i bal, bal sa fie???. 1 Aprilie pica duminica, conceptul se invartea prea mult in jurul acestei date, in plus aceasta era ziua in care tot showroom-ul ne statea la dispozitie fara interferente, si ne-am gandit ca toate participantele se vor distra si ca va merita efortul. Nu mi-am permis in 12 ani de PR sa chem pe nimeni la un eveniment de lucru duminica, nu era sa incep sa fac asta acum :)

6. In fine, ce’a zis printul dupa ce s’a terminat #ziuaminunilor?! I’a placut de/cu noi? :))

Sorana: Printul, alaturi de “comitetul de organizare??? e intr-o continua incantare de duminica incoace – primim impresii si de la oameni care au participat si care n-au participat, energia pozitiva generata de Broscutza e incredibila. Am realizat ce ne-am dorit – un eveniment care sa trezeasca din nou magia modelului Beetle – intr-o noua perspectiva, intr-o ipostaza auto-ironica, asa cum i-a stat bine masinii asteia de cand se stie ea!

Carmen şi Prinţul cu care a plecat acasă. La ea!

Asta e, dragilor, istoria “secretă” a unui eveniment minunat, ca la carte! Şi, că veni vorba de carte, mâine am pentru voi, Te Beetle Book, o operă de artă la capitolul execuţie, exact aşa cum ar trebui să aibă orice brand care se respectă! Până atunci, uitaţi-vă şi jucaţi-vă pe site!

Bag seama că e al doilea sfârşit de săptămână consecutiv în care zburd pe-afară cu diverse trebi şi evenimente şi nu scriu pe blog şi de-acum ştiu că s-au strâns ceva poveşti şi veşti de dat, experienţe de povestit şi poate chiar niscaiva daruri printre rânduri. Dar să nu anticipăm! Până una-alta, azi vorbim de ciocolatăăăăă!

Sâmbătă, Andreea, pe post de Charlie sau aşa ceva, ne-a băgat pe câţiva în bucătărie… dar nu în orice bucătărie ci în cea de la ChocoWorld, pentru un seminar ciocolăţesc, chestie pe care, iniţial, am vrut s-o refuz pentru că, se ştie, mie nu prea îmi place ciocolata. Am acceptat până la urmă, tentată de ideea de a-mi face eu, cu mânuţele astea două, propria tabletă de ciocolată şi praline cu orice combinaţii poftesc!

Mai mult, după o  scurtă documentare pe net, am aflat că există o mulţime de motive pentru care consumul acestui dulce-amărui e sănătos şi cum pe mine mă preocupă obiceiurile sănătoase… ce să mai!, sâmbătă după prânz m-am dus la Chocoworld Heidi Concept Store din Pantelimon dimpreună cu alţi copii mari, ca să ne facem ucenici întru ciocolăţire!

Din start, vreau să spun că mi se pare foarte mişto ideea celor de la Heidi de a oferi publicului o asemenea experienţă, iar lecţiile astea sunt o experienţă inedită şi pentru copii şi pentru adulţi, pentru că te introduc în lumea de ciocolată, cu informaţii multe şi îţi pun la lucru toate cele cinci simţuri – da, şi auzul, fiindcă nucile caramelizate se crănţănesc!:p

Aşa am aflat istoria boabelor de cafea, de unde vin şi unde se duc, dar şi cum Coasta de Fildeş e cel mai mare exportator la nivel mondial. După ce sunt culese, boabele de cacao se usucă, prăjesc, mărunţesc, în fine, trec printr-o grămadă de aventuri ca să ajungă “masa de cacao” care, la rândul ei se împarte în pudră şi unt/ulei

Ca să iasă ciocolată din treaba asta, se mai adaugă, în variate cantităţi, lapte praf, zahăr, vanilie şi lecitină, iar combinaţiile duc la cele trei tipuri principale de ciocolată: albă, neagră şi cu lapte.

După ce am aflat toate aceste lucruri, ciocolata lichidă s-a turnat pe masa de lucru din granit şi a fost răcită şi plimbată de colo-colo:

după care a fost turnată în forme…

şi apoi decorată cu toate bunătăţile! Fiindcă mi-a fost greu să aleg între cireşe sau portocale confiate, nuci, alune de pădure şi migdale caramelizate, si multe alte fructe şi arome, de la lămâi la sare de Himalaya, boabe de piper roşu sau mentă, am încercat, pe cât posibil ca fiecare pătrăţică din ciocolata mea să aibă o altă combinaţie, motiv pentru care nu e nici pe departe cea mai drăguţă din lume:

Serios, acum!, uitaţi şi voi din câte chestii aveam de ales:

Pralinele, însă, realizate tot după sistemul “cu de toate” arată ceva mai îngrijit:

Sunt umplute cu ciocolată cu rom şi sunt foarte bune! Parol! La fel şi ciocolata cu alune întregi sau pralinele cumpărate din magazinul ChocoWorld, la preţuri de fabrică, başca tabletele pe care le-am găsit la ofertă, 3+1 sau 5+1, numai bune de dăruit via Iepuraş, că tot vine Paştele, iar mama, cel puţin, e maaaare fan ciocolată, deci ştiu c-o să se bucure de “shoppingul” meu!

Alţi colegi de ciocolăţit au făcut figurine iepureşti pe care le-au ornat singuri. De notat: toate figurinele de ciocolată Heidi se ornează manual!

Mai multe detalii despre ce înseamnă, cum se desfăşoară şi cât costă un seminar la ChocoWorld by Heidi, dar şi info interesante despre ciocolată, găsiţi la ei pe site, aici şi cred că ar trebui să încercaţi experienţa asta fiindcă o să placă indiferent dacă sunteţi mari fani ciocolată sau mai degrabă nu prea, aşa, ca mine! Enjoy!

PS Foto by me & Mihai

De când cu campania obiceiurilor sănătoase, am vrut, n-am vrut, am devenit mult mai atentă la aceste aspecte, lucru bun şi pentru voi, cei care citiţi poveştile mele, dar şi pentru subsemnata, fiindcă unele dintre aceste obiceiuri şi învăţături s-au lipit de mine, vorba cântecului, precum marca de scrisoare, şi mă bucur că e aşa!

De exemplu, săptămâna trecută, după PR Forum, dimpreună cu celei trei Andree (Burlacu, Reţea şi Stan), am pornit către Casa RawZ, un restaurant specializat pe… raw!, loc neştiut până atunci de mine şi în care urma să participăm la o… hai să-i spunem introducere mai degrabă decât lansare, o introducere, deci, a gamei EcoBeauty de la Oriflame. Totuşi, acest post e despre mâncare! Aham! Despre mâncare şi nu de orice fel ci aia crudă, adicătelea raw – nice meeting you!

Casa RawZ e un loc fain, aerisit, care-ţi dă, aşa, senzaţia de sufragerie a cuiva mai degrabă decât de restaurant, chiar dacă dispunerea meselor şi scaunelor e de restaurant. Gazda, tot o Andreea, se învârte printre noi, încearcă să răspundă avalanşei de întrebări şi, în acelaşi timp, să aducă bunătăţi pe masă. Primul fel: un soi de bruschete cu felii de dovlecei în loc de pâine şi nişte conopidă “gratinată” peste care am pus din belşug un amestec de nuci şi caju, cred, măcinate mărunt. Bruschetele nu s-au potrivit prea bine gustului meu, dar conopida* aia – un deliciu!

* marinata si deshidratatata cu  fulgi de drojdie inactiva si sare himalaya si ulei de porumb – aşa se face!

Între felurile de mâncare raw, Corina, Community Manager la Oriflame (semn bun, faptul că există, funcţie şi persoană!, în organigrama unei companii atât de mari!), ne-a întrebat pe fiecare cam care sunt preocupările şi acţiunile noastre (am fost cam 12 bloggeriţe) eco, aşa că a trebuit să fac şi eu o dare de seamă, şi aşa am ajuns a concluzia că sunt şi nu prea sunt eco. Adică, ok, compactez toate ambalajele pe care le arunc, închid robinetul când fac duş, folosesc acumulatori, nu baterii, nu arunc chestii pe jos şi mă duc la Let’s Do It :) Mult, puţin, habar n-am, nu m-am gândit niciodată la mine din perspectiva asta, cred că mai degrabă mă preocupă componenta socială a trebii ăsteia, şi în rest fac ce pot la nivel de bun simţ.

Dar să revenim la mâncarea raw! Antreurile au fost urmate de sushi… fishless sushi, cu foaie din aia făcuta din alge, ok, dar conţinutul era diferit, adică fără peşte dar cu legume, toată povestea fiind însoţită de ghimbir murat şi de trei sosuri. A urmat, apoi, nişte salată cu muguri de pin, parcă, pâine raw, absolut delicioasă, şi sosuri: pesto, ceva cu iaurt şi mărar şi încă unul, o pastă de măsline! Iar la final, tort! Tort necopt, în care crema de ciocolată era făcută din cacao crudă asezonată cu pastă de curmale – şi mă opresc la asta cu toate că mie nu-mi place ciocolata, sau poate tocmai de asta, fiindcă această combinaţie avea fix gust de ciocolată! Norocul meu a fost că am primit şi o felie de tort de lămâie cu mac, mult mai pe gustul meu!

Dacă vreţi să aflaţi despre beneficiile acestui tip de dietă, găsiţi mai multe în acest interviu. Casa RawZ este închisă publicului, la fel şi magazinul de produse eco/raw, însă cu programare prealabilă puteţi încerca meniurile, şi chiar vă recomand, că încercarea moarte n-are!

Acu’, revenind la introducere, adică la EcoBeauty by Oriflame, vă spun că se referă la o gamă nouă de produse naturale, dezvoltate în spirit etic şi cu respect faţă de mediul înconjurător, fiind prima gamă de cosmetice certifiată de patru ONG-uri internaţionale din acest domeniu: Fairtrade, Ecocert, The Vegan Society şi FSC. Produsele au minim 95% ingrediente naturale, obţinute din surse regenerabile, şi mi se pare foarte ok că există preocuparea asta in rândul producătorilor de cosmetice. Până şi ambalajele sunt eco, iar comunicatul de presă a venit tipărit pe hârtie din aia specială, reciclată, în care sunt seminţe, şi pe care încă nu mă îndur s-o ud ca să văd ce răsare!

Şi, desigur, un concurs!

Oricum, după ce v-am făcut – sper! – poftă să serviţi măcar o salată dacă nu altfel de specialităţi raw, vă ofer şi produsele din gama EcoBeauty, pe încercate, doamnelor! Tot ce voi să ştiu de la voi, în schimbul unui set compus din cremă de zi, de noapte şi contur ochi, este ce obiceiuri eco aveţi. Nu există răspunsuri corecte, doar exemple de bune practici! Câştigătoarea va fi anunţată miercuri mai pe seară :)

Ecobeauty, gama – detalii mai multe.

Bonne chance!

PS pentru răbdarea nestăvilită de care a dat dovadă suportând vreo 15-20 de fete care vorbeau despre siluete, diete, creme şi alte măşti, se acordă acest PS lui Tudor Dăescu de la FastForwardPR, care n-a avut încotro, de altfel, fiindcă el a fost organizatorul năzbâtiei! :))

UPDATE: Diana Oancea e câştigătoarea, cf “extragerii” de pe twitter :)

Ieri am fost un pic şocată când am văzut pe facebook afişul unui concert care adunase nu mai putin de 47 de sigle! 22 de parteneri media, 22 de sponsori, un “recomandat de”, un “cu sprijinul” şi, o ultimă siglă, cea a organizatorului.

Ca om care a trecut prin toate ipostazele, de sponsor, partener media şi origanizator, şocul e cu atât mai mare cu cât nu pricep care naiba mai pot fi beneficiile parteneriatului într-un asemenea context, între atât de multe alte sigle. Nu e vorbă, organizatorul a făcut o treabă foarte dibace aranjându-le într-o manieră în care se văd cam toate, şi nu-l invidiez deloc pentru dificultăţile de a face slalom prin atâţia parteneri şi tot atâtea orgolii. Şi totuşi… Nu pot să nu mă întreb cum împarţi beneficiile de asociere a imaginii de la un singur concert, cu un band mişto, e drept, însă nu foarte cunoscut publicului românesc, la atâţia parteneri?!

Şi, până să săriţi, nu, nu consider că e vina organizatorului, cu care am şi discutat, de altfel, despre asta. Iar dacă la sponsori sa zicem există o explicaţie rezonabilă (trebuie să mă credeţi pe cuvânt, discuţia cu organizatorul a fost off the record), la partenerii media chiar nu reuşesc să-mi dau seama care e!

Suntem în 2012, oameni buni, PRi şi marketeri de produse media! Se pot face nenumărate proiecte speciale, parteneriatele astea media ar trebui să fie o oportunitate şi pentru cititori (ascultători, privitori) şi pentru produsele pe care le păstoriţi, un prilej de asociere a imaginii (într-un mod vizibil, zic, nu aşa!) şi chiar de făcut nişte bani! Dar, ma rog, vorbind acum din experienţa de organizator de evenimente, ştiu, e greu! Mai bine ne punem sigla pe afiş, primim cinci invitaţii, publicăm ceva din comunicatul de presă la recomandări şi, eventual, facem un inteviu. Dacă e!

(For the win, desigur!)

Altfel, chiar vă recomand să mergeţi să-i ascultaţi pe Nik Bartsch & Ronin. Cântă ceva ce ei numesc zen-jazz, o treabă foarte iscusită, combinaţie între punk, rock acustic şi, fireşte, jazz. Cam aşa:

Ieri am fost la PR Forum, evenimentul Evensys aflat deja la ediţia cu numărul şase, ceea ce, în vremurile noastre crizate, e motiv suplimentar de lăudat Cristi Manafu, nu doar pentru cum s-au desfăşurat lucrurile, dar şi pentru că s-au desfăşurat, în primul rând! Mai mult, pare că sunt câteva branduri cu care colaborarea pe acest proiect a devenit întrucâtva tradiţională, Maguay fiind unul dintre ele, şi asta iar nu e puţin lucru.

Dar sa revenim la evenimentul de ieri şi la… conţinut. Alături de încredere, acesta pare a fi leitmotivul conferinţei de ieri, un deziderat nu chiar nou pentru serviciile de relaţii publice, public affairs, lobby si ce mai prestăm noi, comunicatorii, zilele astea!

Ol’ “new media”, TV şi print! Şi-o paranteză!

Chiar şi-aşa, pe sistem “toate’s vechi şi nouă toate”, comunicarea nu şi-a modificat intenţiile ci doar canalele, li dacă la primul panel discuţia a inclus şi o bună parte de “new” media (în ghilimele, pentru că nu mai e “new” de ceva vreme, deja!), în partea a doua, unde au fot invitaţii străini, treaba asta nu s-a mai repetat. Îmi imaginez că domnii invitaţi, juraţi pe la Cannes Lion, printre altele, n-au ştiut foarte clar unde şi cui vin să vorbească, altfel poate că aş fi văzut mai multă comunicare, ştiţi voi, PR, şi mai puţin advertising în prezentările domniilor lor.

“TV and print” pur şi simplu nu mi se mai par suficiente în 2012, chiar dacă vorbim de ţări în care se face şi presă serioasă, iar printul nu se zbate spasmodic doar pentru a supravieţui, aşa cum se întâmplă la noi.

Apropo de asta, fac o paranteză ca să-i dau dreptate lui Vlad Petreanu care a zis în replică, dar asta e mai puţin important, că e cam iresponsabil să nu te intereseze presa de la noi, (adaug eu) nu atâta timp cât milioane de români consumă aşa ceva, ba chiar cu poftă! Total de acord: una e să nu-ţi placă, şi alta e să nu-ţi pese, iar felul în care sunt “informaţi” românii e parte din ceea ce sunt, ceea ce devin, şi dacă nu iei (şi) asta în considerare, degeaba încerci să faci comunicare. Am închis paranteza şi revin la vorbitorii străinezi.

My “Hip! Hip! Ura!” pentru creativi

Aşa! Deci, cum scriam, “TV and print”, ca variante de diseminare a unui mesaj pur şi simplu nu mi se par suficiente în 2012. De altfel, la finele prezentării domnului la care fac referire aici, am văzut şi coordonatele sale  de contact printre care un număr de fax, dar no twitter, no facebook. Una peste alta, prezentarea care mi-a plăcut cel mai mult din panelul doi (cu regret, însă, că nu am putut s-o văd şi pe a Ioanei Mănoiu, GMP), a aparţinut lui Simon Shaw, arhitect şi director de creaţie la Exposure – o specie managerială care prin agenţiile autohtone de PR nu prea ştiu să existe (insist să mă contraziceţi dacă greşesc!!!) dar care ar trebui să -şi facă loc ca personaj cu mintea nepervertită de excel-uri şi monitorizări! Pe drept cuvânt l-am invidiat atunci când a pomenit de briefing făcut de agenţia de comunicare agenţiei de advertising!

Ah, şi apropo de ce spune Andreea, cineva din sală a întrebat care ar fi soluţiile creative pentru o bancă mică axată pe comunicarea b2b. Speakerul căruia îi fusese adresată întrebarea a fost mult prea politicos să nu răspundă, scurt, şi doar atât: “For that, you’d have to hire us!”. WTF?!

Din nou, creativitate! Şi nişte Portret! Cu de toate! :)

În partea a doua am ales discuţia depre creativitate, cu patru prezentări care mi-au plăcut aproape în egală măsură, fiindcă toţi vorbitorii erau pe bune pasionaţi şi amorezaţi de proiectele prezentate ca studii de caz. Foarte bun, am reţinut, mai în glumă, mai în serios, că şi dacă porneşti de la Fraţii Grimm ori Faust, tot la fotbal, Steaua şi Rapid ajungi! :D

În fine, ultima parte a zilei a fost, pentru mine, rezervată relaţiilor cu bloggerii, un panel condus de Sorana Savu la care am avut plăcerea să particip, alături de cele două doamne de la designist.ro, Elis şi Mădălina, şi de cei doi domni de la Foto Union, Cristian şi Radu, ca oameni care avem bloguri specializate. Am povestit, fiecare, cum am început şi de ce, şi am vorbit despre câteva din planurile pe care le avem cu proiectele noastre online – ei mai site-uri, eu mai blog. În fine,  ca să nu fie nici o conferinţă fără poze cu pisici (sic!, domnu’ Refresh), dar şi pentru că unii fac Portret de femeie, am prezentat şi eu proiectul Portret de motan, coautor printre rânduri, ştiţi voi cine!

După care am plecat la un alt eveniment, dar asta e o altă poveste, mai de blogger, nu de PR. Şi gata! Reiterez mulţumirile către Manafu şi le adaug şi pe cele pentru Sorana Savu, x2, chiar! Salvatore ştie de ce! :)

S-au scris multe posturi despre Social Media Summit Bucureşti, evenimentul Revistei Biz, unul care creşte din ce în ce mai mult la fiecare ediţie, mai ales în termeni de subiecte şi prezentări, iar aceasta recentă ediţie, prima din Capitală, a fost, după parerea mea, cea mai bună de până acum!

De obicei, la fiecare astfel de eveniment, doar o parte din prezentări sunt foarte bune dar, de data asta, îmi e greu să fac o selecţie, pentru că fiecare dintre vorbitori nu doar că a venit cu abordări foarte ok, dar au crescut şi calităţile de speakeri!Au fost, totuşi, două care mi-au plăcut în mod deosebit, nu spun care, vă prindeţi voi din text, dacă e. Nu e musai, oricum, toţi au fost buni!

Mi-a plăcut Bogdana, incisivă ca de obicei, cu o prezentare în care a vorbit despre conţinutul de pe reţelele sociale, în special pe FB, şi a atras atenţia că Social Media nu e şi nici nu trebuie să devină un alt canal tip televiziune. Senzaţional, VEZI AICI prezentarea ei! Iar dacă lucrezi sau vrei sa lucrezi în domeniul ăsta, musai citeşte. Şi gândeşte! Vidra care se roagă la Dumnezeu pentru mâncare pândeşte la fiecare colţ! Şi e periculoasă!

Victor Kapra, riguros ca de obicei, a vorbit mai aplicat pe PR, cu un exemplu concret de comunicat de presă pe care-l primise pe bune, dar care era sinistru conceput şi pe baza căruia a prezentat câteva Aşa NU-uri şi Aşa DA-uri. Concluzia? Treceţi de la monolog la conversaţie!

Dragoş Stanca a continuat ideea Bogdanei cu o prezentare intitulată “Comunicaţi, nu faceţi doar publicitate!”: online nu înseamnă „altă media??? ci „un nou mediu???. Publicitatea online va muri, treptat, şi va fi înlocuită de comunicare eficientă de brand. Brand nu înseamnă doar produs, înseamnă stare, persoană, univers de valori. Copiii digitali nu seamănă cu noi, cei trecuţi de 25 de ani. Dacă nu comunicaţi în limba lor, n-o să le vindeţi. Nimic. #truestory, din nou, pentru cine are urechi de auzit!

(apropo, nu pricep de ce unii încă folosesc new media când se referă la online. Oameni buni! Nu mai e new de ceva vreme, deja!)

A urmat Marko Njavro, Director Marketing Bergenbier SA, despre provocările marketingului digital. Pe scurt: try, learn, move forward! GG! Alex Negrea a vorbit, aşa cum ne aşteptam, despre facebook, dar aducând în discuţie ideea de concept editorial pe pagina de brand. Ce e de reţinut? Creştere naturală şi conţinut premium.

A fost apoi rândul lui Mugur Pătraşcu (La mulţi ani!, că e ziua lui azi!) pe care nu cred că l-am mai auzit la prezentări dar pe care aş vrea ca organizatorii de astfel de evenimente să-l ia în calcul, fiindcă mi-a plăcut mult şi ce-a zis şi cum a zis şi de aia redau aici toate notiţele pe care mi le-am luat în timpul prezentării lui:

Mugur Pătraşcu, şeful de la iLeo: We Come A Long Way

2006 – experimente
2007 – ar trebui să ia bloggerii bani?
2008 – primele campanii importante, primii lideri
2009 – liste, campanii mari, monitorizare
2010 – democratizarea SM, atât din perspectiva celor care au adoptat acest canal cât şi din perspectiva clienţilor
2011 – anul facebook şi au apărut alte două agenţii digital
2012 – facebook rămâne, bloggerii încep să aibă iniţiative proprii, the M-lister.

Profesionalizarea Social Media: pareneriat între bloggeri şi branduri. Cum e azi?
Hit & Run (coooooreeect!) – ai scris, ai terminat, next! Şi nu e ok!
Toată lumea face de toate (face, scrie…)
Totul se face în acelaşi fel …
De către aceleaşi persoane…
Care au cam uitat cine sunt cu adevărat.

Ce trebuie?
Să înţelegem comunicarea de brand, clienţii, acţionarii etc, asumarea responsabilităţilor, angajament faţă de brand şi campanie, nu toată lumea trebuie să scrie despre orice.

Profesionistul SM Partner: îi place, identfică şi lucrează cu/pentru 2-3 branduri, full time. Lucrează împreună cu agenţia, planul de branding al clientului, definesc strategia SM împreună, e parte din procesul de comunicare, primeşte „performance bonus???, înţelege bine brandul…

This is a soul business (abia aici aş fi întrebat dacă pentru agenţii sau pentru bloggeri, dar a sunat de recreaţie!)

Partea a doua a debutat cu Vlad Petreanu şi cu al său speech care a făcut furori. Totuşi, am impresia că Vlad a fost poate o idee prea subtil, paralela pişcotar Michelangelo/Van Gogh nefiind doar ca să se simtă unii şi alţii (mai) bine cu ei înşişi!!! Apoi a spus câteva lucuri despre conţinut, după cum urmează: 1. Nu există o formulă simplă de a scrie poveşti: trebuie să citeşti un mormănoi de cărţi vreme de vreo 30 de ani şi după aia, da, poate e mai simplu. 2. Lăsaţi producătorul de conţinut să decidă asupra poveştii pe care o livrează pentru brandul vostru.

Răzvan Baciu a vorbit despre ROI din conţinut video şi cineva a făcut un video cu asta, aşa că poftiţi de vedeţi şi singurei, iar Cristi Manafu a vorbit despre Pinterest, o chestie cu care, din lipsă acută de timp, n-am ajuns să mă împrietenesc. Încă! Tot Cristi a lansat o nouă modă, respectiv poze cu bebeluşi a la Anne Geddes în prezentări. Vechea modă era lansată de Costin şi era cu pisici! Awwww!

A urmat Georgiana Gheorghe de la Danone, momentul sponsorului! :) Georgiana povesteşte despre faptul că Danone a susţinut iniţiativele Social Media Summit încă de acum un an, dar şi proiecte ale bloggerilor, cum a fost Transalpina.
Trei campanii de promovare a brandurilor în blogosferă: Tu alegi, BlogJuan (de la care vedem şi un studiu de caz) şi Obiceiuri sănătoase – se ştieeeeee! :)) Şi calendarul cu Super Fete, care a fost o combinaţie!
Offline: Women on Web şi vizita la fabrica Danone.

Gabriela Lungu, Managing Partner The Practice, The elephant in the (board)room: clienţii ştiu avantajele Social Media! Nouă, însă, ne-a luat ani buni să convingem clienţii să intre în SM, cu unii încă n-am reuşit, pentru că le e frică de acest mediu, iar asta se întâmplă deoarece sunt conştienţi că nu sunt perfecţi şi le e teamă că în social media ar fi mai aspru taxaţi pentru orice greşeală, cât de mică.
Canale proprii, SM Team, Tracking, Plan de reacţie – gândiţi-vă să bifaţi lucrurile astea când intraţi în SM, şi când zic „bifat??? mă refer (şi) la asumare! Bonus advice de la Gabi: criza în SM e când ajunge în mainstream!

După asta a vorbit Marius Tudosiei de la Băcănia Veche care a transformat pasiunea pentru gătit şi preocuparea de hrană sănătoasă într-un business, unul a cărui dezvoltare s-a făcut şi cu ajutorul prietenilor de pe facebook, unii de a căror părere Marius a ţinut cont chiar şi când a luat decizii de business. Winner! Şi ne-a adus şi cornuleţe… la care am fi ajuns cu mult mai repede dacă domnul Refresh nu s-ar fi pus în calea noastră cu prezentarea studiului BR 2011, da, chiar ăla care vorbeşte despre cei 450.000 de euro cheltuiţi cu bloggerii autohtoni anul trecut, cifră despre care, apropo, eu cred că e mai mică decât în realitate. Mai multe despre studiu aici şi, dacă aveţi chef să vă spuneţi cuvântul, cred că încă se poate, aici!

După asta a fost pauza de masă şi am părăsit clădirea, iar la întoarcere am mai stat un pic la nişte poveşti cu câteva persoane, aşa că n-am prins începutul, însă tot am reţinut că facebook o sa introducă, în loc de sau pe lângă like: vreau, am folosit, am cumpărat. Apropo, foarte mişto prezentarea Adinei Vlad de la Unlock, o găsiţi aici – este una dintre acelea în care se dau xemple Aşa NU cu nume!

Până la urmă am făcut o trecere în revistă a vorbitorilor, chiar dacă nu asta intenţionam. Cumva, ceea ce s-a spus la SMS Bucureşti m-a făcut să scriu textul cu Blogging in the wind. Dincolo de concluzii, însă, voiam neapărat să fie scris aici, negru pe alb şi printre rânduri, Bravo, Marta & Co, reconfirm admiraţia şi respectul pentru toată munca pe care o faceţi cu, în şi pentru Social Media de la noi. Şi nu numai! Chapeau bas!

Îmi place martie, luna în care femeile sunt şi se simt un pic mai alintate decât de obicei: ieri am primit flori şi mărţişoare, azi la fel, şi îmi place să văd, pe stradă, că doamnele şi domnişoarele sunt, parcă, mai vesele, mai încrezătoare, mai zâmbitoare! Obiceiuri sănătoase, nu? :)

Totuşi, oricât de faine şi vesele pretexte ar avea domnii să ne alinte, în fiecare primăvară şi nu numai, motivele supreme de mulţumire sunt tot în interiorul fiecăreia dintre noi, atunci când ne simţim sigure pe noi, când ne autorespectăm, iar lucrul ăsta fără o îngrijire constantă a stării de sănătate nu se poate, indiferent dacă vorbim de minte, zâmbet sau trup.

A fost o iarnă nesuferită, încă mai avem zăpadă pe străzi iar azi dimineaţă citeam că vântul iar o să-şi facă de cap, un context în care, ştiţi prea bine, florile şi mărţisoarele, oricât de drăguţe, nu ne ajută prea tare! Tocmai de aceea, prietenii de la Clinica Medas, au decis să ofere, mai mult decât o floare, un buchet de oferte speciale pentru Luna Femeii.

Mai concret, până pe 10 aprilie, puteţi suna la Medas (021 9232 sau *9232) pentru a beneficia de super reduceri la dermatologie cosmetică, de exemplu, peeling şi epilare cu laser, pentru ca pielea să fie perfect pregătită pentru razele soarelui ce va să vină… cu căldură cu tot! Nici reducerea la jumătate a preţului pentru o consultaţie cu un profesor universitar, specialist în nutriţie, nu sună rău, nu?, fiindcă nu mai e mult până scăpăm de cojoace, iar lipsa verdeţurile din dieta de iarnă se cam vede… Ei, nu e grav, ştiu, doar pe ici, pe colo! Dar n-ar fi drăguţ (şi sănătos!) să scăpăm de surplusuri… şi încă la ofertă!?

Pentru că e Luna Femeii şi suntem mai alintate decât suntem de obicei, avem şi mai multe motive să zâmbim, aşa că o consultaţie stomatologică gratuită şi un tratament de albire profesională cu 50% reducere se prind, de asemenea, în buchetul de oferte Medas din Luna femeii. În acelaşi buchet se află şi un program de relaxare şi detoxifiere care include terapii anti-îmbătrânire & anti-stress şi reflexoterapie, toate la jumătate de preţ! Ar vrea şi domnii aşa ceva, dar nu e pentru ei, sîc!

De asemenea, Medas oferă reduceri substanţiale pentru mamografii (50%) iar Medas Feminis a pus la cale un pachet special de 150 de lei (67% reducere) ce include un consult ginecologic, ecografie şi examen Babeş Papanicolau, toate acestea pentru ca să vă puteţi bucura fără griji de primăvară! Nu cred că e cazul să vă spun că astea-s chestii obligatorii pentru orice femeie care se respectă, sper, şi nici care e incidenţa cancerului la sân ori a celui de col uterin, sau faptul că orice neregulă depistată la timp vă poate salva viaţa!

Aşa că profitaţi de această ofertă Medas (twitter, facebook) care ţine, cum spuneam, până în 10 aprilie. Eu am de gând să încerc măcar partea cu reflexoterapia şi să văd şi un nutriţionist, şi o să vă povestesc ce şi cum a fost. Iar pentru voi, cititori şi cititoare de printre rânduri, am un prim concurs prin care puteţi câştiga o consultaţie gratuită, la alegere, la oricare dintre specialităţile pe care le are Clinica Medas. De la alergologie la psihoterapie, de la pediatrie la geriatrie, pentru orice problemă de sănătate nu vă lasă în pace, puteţi găsi un medic specialist la Medas.

Pentru a câştiga această consultaţie, gratuită pentru unul din voi, aş vrea să-mi spuneţi regula pe care v-aţi impus-o şi pe care o respectaţi, indiferent de circumstanţe, pentru a vă păstra sănătatea, până marţi, 6 martie, la ora 18. Eu am mai multe, dar câteva dintre ele ar fi că beau în fiecare zi minim 2l de apă, cel puţin o zi pe săptămână mănânc numai fructe, legume şi seminţe, preferabil crude, îmi fac cel puţin de două ori pe an un set complet de analize şi… încerc să mă enervez cât mai puţin! Mă rog, la ultima dintre reguli încă mai am de lucrat! :))