Azi am fost offline o mare parte din zi, așa că am aflat destul de târziu gluma zilei: Carrefour a invitat la brief pentru pitch 84 de agenții (sau câte au fost, zeci, oricum!).

Fierbere mare, miștouri, indignări, revolte. Toate, după. Oricum o dai, să chemi 84 de agenții într-o sală de conferințe a unui hotel ca să le explici ce vrei de la ele pentru pitch, e un eveniment demn de împărțit pungi cu floricele în audiență!

Partea bună e că am aflat răspunsul la întrebarea ???Câte agenții chemate în pitch sunt prea multe????: 84. Partea proastă e că au existat pitchuri în care au fost chemate 10-12 agenții și nimeni n-a părut să se supere ori să protesteze, chiar dacă și numărul ăsta e nepermis de mare!

Clientul e fricos! Agenția nu e creativă! Publicul e needucat! Oamenii sunt slab pregătiți! N-avem buget! Presa e pe moarte! Bloggerii scriu doar pe bani! Nu ești în target! – voi nu v-ați săturat să tot auziți/spuneți lucrurile astea?! Nu că ar fi departe de adevăr (sau de generalizare), dar cine ar trebui să le schimbe, cine ar trebui să rupă cercul vicios, acest carusel în care se învârt protagoniștii eforturilor de comunicare?

Fred Cook nu pare un CEO obișnuit. E relaxat, deși conduce un grup de comunicare cu birouri în multe țări, și e parte dintr-o profesie în care zilnic apare ceva neprevăzut, ceva urgent. Sigur, experiența extinsă de viață și de lucru în agenție își spune cuvântul: are încredere în echipa lui și în faptul că, orice s-ar întâmpla, există o rezolvare.

A avut numeroase joburi, de la portar până la vânzător într-un magazin de pielărie, în Italia, a văzut lumea, a predat engleză, a lucrat pe un vapor și a condus acasă șoferi prea beți ca s-o mai poată face singuri. La 36 de ani, a luat câteva cursuri de PR și a încercat să găsească un job, dar cum asta nu s-a întâmplat, a început să lucreze ca un freelancer, promovând prieteni și mici afaceri. În câteva luni a reușit să aibă o listă de clienți suficient de impresionantă și a primit un job la Edelman: Account Mannager pentru KFC. Șase luni mai târziu, era sunat de un headhunter și recrutat pentru o agenție mică, Berkhemer and Kline, care a fost cumpărată de Golin (pe atunci și Harris) la scurtă vreme.

Așa și-a început Fred Cook drumul spre cea mai înaltă poziție globală la Golin.

Cred că sunt vreo doi ani de când țin în sertar un proiect în a cărui implementare chiar se întâmplă să cred, pe principiul lasă pe mâine ce nu e urgent azi. Și, cumva, ???azi??? e mereu ceva urgent, ceva care are prioritate. Așa că proiectul meu e încă în sertar. După cum se vede treaba, probabil că până la finele anului o să-l scot de-acolo și o să-i dau viața. Dar nu despre mine sau proiect vreau să scriu, ci despre curajul de a-ți întoarce viața pe dos ca să-ți urmezi visul.

Și despre un om care a reușit asta.

Fac parte din categoria celor care preferă să fotografieze infinit mai mult decât să fie fotografiați. Nu știu să pozez, nu mă amuză chestia asta, iar cele mai multe fotografii cu mine care mi se par acceptabile sunt făcute fără ca eu să știu. Îmi place, în schimb, să fac poze!

Prin urmare, moda selfie nu m-a prins prea tare… deși am observat, totuși, că din ce-și face omul cu mâna lui ar putea rezulta o poză mai reușită decât a altora. Mă rog, sunt si modestă! Argumentul suprem, însă, e că poți să-ți faci câte selfie-uri din astea vrei tu si să alegi sau să nu alegi nici măcar una, iar restul imaginilor caraghioase cu tine să fie șterse din memoria telefonului ca și cum n-ar fi existat niciodată!

Știți fragmentul ăla din Alchimistul, cel pe care-l citează toată lumea fiindcă pare înțelept? Ăsta: ???Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău???. Ei bine, în afară de cazul în care suferiți – fatal! – de fatalitate, uitați de el! Universul are treburi mai importante de făcut decât să conspire la planurile voastre. În schimb, dacă le vreți împlinite, soluția e să conspirați singuri la îndeplinirea visului vostru!
Cam cum a făcut Nina!

Din ’99 încoace, revista americană TIME face un Top 100 Cei mai influenți oameni, clasament împărțit în cinci categorii: Titans, Pioneer, Artistis, Leaders, Icons. Astăzi a apărut ediția din acest an și, spre plăcuta mea surprindere, Nadia Comăneci este unul dintre cei invitați să scrie laudatio pentru una dintre laureatele acestui an: balerina Misty Copeland.

A trecut prima zi de aprilie, aia dedicată păcălelilor, așa că ce zic acolo, sus, în titlu, e cât se poate de real. Atâta doar, că, deși directorii de marketing din zece companii mari de pe la noi se schimbă, se schimbă între ei, treaba asta are loc în cadru organizat și durează doar o zi.

Pe scurt, echipa de la Biz a mai venit c-o idee trăznită, respectiv aceea de a provoca zece directori de marketing să conducă, pentru o zi, departamentul de marketing al unei alte companii.

Fierbe-n clocote opinia publică referitor la controalele ANAF-ului care a amendat și închis pentru 30 de zile multe locuri în care există casă de marcat, în cea mai mare parte restaurante, baruri. Cafenele și scandaluri, vorba cântecului!

Cel mai des se rostește sau scrie cuvântul ???Abuz!??? când vine vorba de controalele cu pricina, mai ales că e vorba și de greșeli cu sume mici, de câțiva lei.

Se discută mult zilele astea despre legislația împotriva fumatului și mă gândeam aseară că e, de fapt, o legislație împotriva fumătorilor! În realitate, singura campanie anti-fumat de care pot să-mi amintesc e aia cu Mihaela Rădulescu care întreba lumea de pe niște afise cât blocul dacă fumatul e singura plăcere și care, în cel mai bun caz, ca fumător, putea să te ducă cu gândul la ???tigara de după???. Make sex not smoke! Meh…

Dar , dincolo de interzicerea fumatului în diverse locuri, prin alte țări calul se sare cu un avânt pe care eu nu reușesc să mi-l explic logic. Vorbesc despre pachetele generice.