La nouă luni nu e chiar uşor să te deprinzi cu apa, îmi imaginez, dar să te mai şi scufunzi! Totuşi, când ai o mamă devotată care vrea să te înveţe să te descurci în viaţă, e foarte posibil să te ia bine de ceafă şi să te tragă după ea în apă. Probabil n-o să-ţi placă la început şi o să înjuri natura care nu ţi-a oferit una bucată iaht şi una bucată submarin dar mama ştie cel mai bine!, iar când o să începi să faci tumbe prin apă o să vezi ce bine îţi prind lecţiile ei.

În mai puţin de doi ani am ajuns de trei ori la Circul de Stat, cel pe care toată lumea îl ştie drept Circul Globus şi care locuieşte în aceeaşi clădire în care l-am întâlnit prima dată, când eram copil, pe Aleea Circului, iar asta e mai mult decât am fost în copilărie!

Prima dată am fost cu cei de la Cirque du Soleil (cât de tare e să rămână super trupa de la Saltimbanco cu gura căscată de ce au văzut în arena de la Globus, ha?!), a doua oară am “corupt” şi alţi bloggeri, fiindcă îmi plăcuse mie atât de tare, iar a treia oară, la finele săptămânii trecute, fiindcă deja am încredere că instituţia din Aleea Circului nu mă va dezamăgi. Tot cu bloggeri, că am auzit undeva că cică bloggerilor le place circul! :D

Îmi place cafeaua. Beau o singură cană pe zi, dimineaţa, dar mi se pare că fără momentele alea de dezmeticire aromată nu m-aş putea repune în funcţiune, darămite să produc ceva, o idee cât de mică. Îmi place să simt în mână greutatea cănii, aroma cafelei fierbinţi şi gustul amărui, să am măcar cinci minute de linişte înainte ca ziua s-o ia din loc.

Marţi, însă, am băut două cafele: pe cea de dimineaţă şi, mai apoi, un latte… cu stropi de culoare, după cum vă povestesc mai jos!

Pe Aylin Cadîr am cunoscut-o la un spectacol pus în scenă de Chris Simion la Godot. Nu juca în el, dar venise să-l vadă, mi se pare că era chiar premieră. Purta ochelari şi codiţe de fetiţă cuminte şi întâi n-am ştiut de unde mi se pare cunoscută figura ei dar apoi mi-am amintit de o trupă de fete şi un serial la Pro.

Ei, da, aşa veste mai da! Studiourile Pixar au anunţat o continuare la Finding Nemo, una dintre cele mai îndrăgite animaţii! Nu cred că ştiu vreun copil mic sau mare căruia să nu-i fi placut mult acest film premiat cu Oscar!

Filmul se va numi Finding Dory şi se va concentra pe peştoaica albastră, zăpăcită şi haioasă, “interpretată” de Ellen DeGeneres, iar lansarea sa e plănuită pentru 25 noiembrie 2015.  Deci, da, mai avem un pic de aşteptat dar sunt convinsă că o să merite! Până la urmă, Dory e cel mai iubit caracter animat… cel puţin pe FB: are aproape 25 de milioane de fani!

Guest post by Domnul Sony.
(adică eu, motanul!)

Dacă voi credeaţi că mă cheamă Domnul Sony aşa, de amorul artei, vă înşelaţi. Întâi pentru că sunt cam sonat – OK, putem să trecem peste asta? Mulţumesc! – şi pe urmă pentru că, la momentul când am ajuns aici, nu era nimic “de firmă” prin apartament, aşa că am fost desemnat eu să fiu “de firmă”. Mă rog, de fapt mai erau nişte haine şi nişte pantofi, dar asta e o altă poveste. Şi combina. Şi televizorul. Şi frigiderul. Detalii!

Oricum ar fi, am rămas motanul brand al casei, unicul şi singurul, de altfel, şi de aceea mă bucur că pot să vă anunţ, ok, cu o zi întârziere, că Sony a lansat Animalia, o serie de produse destinate animalelor de casă, pets, cum ni se mai spune, doar că noi nu poluăm decât fonic. Uneori. Rar. Aproape deloc!

Bag seama că a devenit cool să te declari sapiosexual, tot văd definiţia asta plimbată pe Facebook şi pe bloguri. Bănuiesc că celor care-şi aplică eticheta cu pricina li se pare foarte tare să se laude cu asta dar mie mi se pare amuzant fiindcă mă gândesc că, pentru o persoană cu un IQ mic, orice tantălău îndeplineşte condiţiile de inteligenţă superioară!

Dar iată un contraexemplu, ca să zic aşa: Angela Merkel. E deşteaptă, nu cred că se îndoieşte nimeni de asta. Şi cam câţi sapiosexuali din ăştia declaraţi sunteţi tentaţi să-i cântaţi serenade?

Aham! Deci despre ce vorbim aici?!

Sapiosexual ăsta e o chestie inventată de şi pentru cei care vor să se laude că sunt profunzi şi, la o adică, sunt nişte inteligenţi atraşi (doar) de alţi inteligenţi, pe principiul “da, mă, arată beton, dar să ştii că nu asta m-a atras în primul rând ci inteligenţa”. Da, sunt sigură că în clubul în care v-aţi cunoscut inteligenţa aia se vedea de la o poştă!

Aparent, nu am scris destul de des despre cum te adresezi, ca agenţie, unui blogger, mai ales dacă ţi-ai făcut lecţiile şi ai intrat pe blogul lui şi ai văzut că bloggerul ăla face, ştie şi scrie una-alta despre relaţii publice. Nu că nu s-ar cuveni să acorzi tuturor aceeaşi atenţie! Sau neatenţie, în cazul ăsta. O, la naiba, neatenţie am zis? Mai bine citiţi “lipsă de consideraţie”! Faţă de adrisant, de agenţia pentru care lucrezi şi, da, şi faţă de clientul în numele căruia trimiţi o invitaţie!

The Croods e o animaţie foarte simpatică dar, dincolo de o poveste haioasă, poate fi şi o lecţie despre ieşirea din zona de confort. Una pentru adulţi, desigur, dar asta fără să strice distracţia celor mici care vor fi cu siguranţă seduşi de familia aiurită, de intrusul Guy, dar şi de animalele din preajma lor – Belt rulz!

Şi, la o adică, sunt câteva faze în film care pot deveni lecţii şi pentru ei, cum ar fi să nu te joci cu focul că o să arzi savana şi că nu orice pisică supra dimensionată care pare că vrea să te mănânce e rea!

Cu toţii consumăm produse care nu sunt neapărat sănătoase. Legumele şi fructele sunt stropite cu te miri ce substanţe, carnea e injectată cu antibiotice, lactatele… abia s-a potolit cel mai recent scandal, iar unele produse bio, eco şi mai ştiu eu cum sunt aşa doar pe etichetă.

Dincolo de asta, aerul pe care-l respirăm prin oraşe nu e nici el de cea mai bună calitate. Volumul muzicii pe care o ascultăm prin cluburi sau în căşti e, adesea, destul de tare ca să dăuneze auzului. Statul cu ochii în laptop, telefon, tabletă şi alte device-uri nu e nici ăsta sănătos. Stresul la birou, orele petrecute peste program, nervii de la administraţia financiară sunt, de asemenea chestii care dăunează. Plus: ţigări, sucuri, dulciuri, junk food şi alcool! Şi să nu uităm de oamenii toxici! Şi totuşi practicăm chestiile astea. Toţi, într-o măsură mai mică sau mai mare.