Search results for: “edinburgh”

  • Ultimele zile în Edinburgh

    După ce am văzut în Fringe câteva spectacole pe care cu siguranță o să le țin minte, am decis să îmi petrec restul timpului cunoscând oameni noi, de la băieții care conduc o ricşă și cu care descopăr că am prieteni comuni în România, la studenți români și regizori sau actori de peste mări și țări.

    IMG_6812
    Am urcat ieri cu o mână de oameni din ăștia noi nouți pe Arthur Seat, un vulcan mititel (251m) care delimiteaza orașul și de pe care se vede TOT. Toată seara se califică ușor printre cele mai frumoase amintiri pe care le-am strâns până acum.

    IMG_6723IMG_6751

    Acesta este un guest post by Adi Bulboacă, aflat, pentru câteva zile, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Mai multe imagini şi poveşti, la Adi pe site şi pe Facebook.

  • A treia și a patra seară la Edinburgh. Lucy Roslyn Hunt

    Când am juns în Edinburgh, prietenii care erau deja aici mi-au povestit, pe rând, despre un one woman show cum nu au mai văzut. Am luat în considerare recomandarea și am început să caut (prin 2800 de spectacole!!!) ce vreau să văd.

    Vreo două zile mai târziu văd un afiș (The State vs John Hayes) și zic ,,aș vrea să văd asta”. Prietenii mei îmi spun că ea este Lucy despre care îmi vorbesc de două zile așa că fug și îmi iau bilet. Textul este scris de ea, iar performance-ul se bazeaza pe sinceritate, pe forță și mai ales pe vulnerabilitate.

    În concluzie, aseară m-am întors să o văd din nou. Îi promisesem deja că mă întorc pentru câteva fotografii și m-a primit ca pe un prieten.

    Lucy

    Între cele două reprezentații nu am vrut să văd nimic nou. Am bătut orașul la pas.

    IMG_6161

    Acesta este un guest post by Adi Bulboacă, aflat, zilele acestea, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Mai multe imagini şi poveşti, la Adi pe site şi pe Facebook.

  • Veşti bune de la Edinburgh

    M-am dus să văd spectacolul în care joacă Vasile Flutur: The Island of Doctor Moreau – regia John McEneny, Piper Theatre, New York.  Se întâmpla la prânz. Nu o să intru în detalii, dar trebuie să zic că a avut un ritm absolut special… mă mir când a avut publicul timp să respire.

    Și acum să trec la subiect. Spectacolul a luat ieri un Bobby Award, care vine împreună cu 5 stele din 5 lângă recenzia revistei oficiale a festivalului, Broadway Baby, şi cu descrieri ca utterly captivating, spellbinding, choreographed to perfection.
    (more…)

  • Prima seară în Edinburgh

    Aşa cum am zis aseară pe facebook, anul ăsta (şi sper că “începând de anul ăsta”), Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume, va fi prezent aici, printre rânduri, cu un jurnal foto ţinut de Adi Bulboacă, unul dintre cei mai talentaţi şi pasionaţi fotografi de teatru de pe plaiurile mioritice, care se află, pentru o săptămână, la frumosul Festival. Ocazie cu care blogul meu a căpătat primul său colaborator cu cont de autor!

    O să vă mai povestesc despre minunatul Edinburgh, fringe şi festival, zilele viitoare. Deocamdată vă las cu prima corespondenţă de la Adi Bulboacă.

    (more…)

  • FITS 2017. Baryshnikov: Art is a disease

    L-am văzut prima dată ieri seară, la Vertigo. Eram deja așezată pe locul meu când a venit. ???Uite-l pe Mikhail Baryshnikov???, s-a șoptit undeva în spate.
    Sunt sigură că avea un loc rezervat în primul rând, dar a preferat să stea mai sus, pe la mijlocul sălii. Modest, rezervat, ca oricare dintre ceilalți spectatori.
    M-am gândit ce emoții ar trebui să aibă cei de la Vertigo dacă ar afla că e Baryshnikov în sală. Și pe urmă am uitat de el, spectacolul a fost foarte bun. Am mai aruncat o privire în direcția lui doar la sfârșit,  să-i văd reacția. Era în picioare, aplaudând. Ca toți ceilalți spectatori. Și, la fel ca toți ceilalți, și-a așteptat cuminte rândul la ieșit din sală. Nici un tratament special.
    (more…)

  • FITS 2014: Povestea continuă!

    Cred că ăsta e primul comunicat de presă pe care îl public pe blog, ca o excepție, și asta pentru că Adrian Tibu, PR-ul de la TNRS & FITS, a însumat foarte bine oferta festivalului pentru următoarele trei zile. Mai mult, poate așa o să înțelegeți de ce toată lumea vrea să vadă tot (!!!), și, mai ales dacă vă uitați cu atenție la orele de începere, o să înțelegeți că a vedea tot este, practic, imposibil! Iată, deci, ce ni se pregătește și din ce trebuie să alegem! Că nu e ușor deloc!

    ***

    Programul celei de-a XXI-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu continuă în următoarele trei zile (10 – 11 – 12 iunie) cu o agendă ce face o cronică fascinantă asupra umanității și a particularităților omului modern.

    Sezonul polonez din cele trei zile îi aduce pe scena de la Sibiu pe regizorii Jan Klata, cu spectacolul „Spre Damasc / To Damascus??? după Sebastian Majewski (marți, ora 18:00, la Teatrul Național Radu Stanca Sibiu), Jarosław Staniek, cu spectacolul „Eroii lui Julian Tuwim / Tu-Wim??? de Arkadiusz Wójcik (marți, ora 23:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor – intrarea C) și Krystian Lupa, cu spectacolul „Frați vitregi / Siblings??? de Thomas Bernhard (miercuri, ora 20:00, la Teatrul Național Radu Stanca Sibiu).

    afis
    (more…)

  • TIFF 2014, jurnal de festival (VI): Oameni faini

    Sunt aici doar de câteva zile (și câteva ediții, fie!) și chiar dacă nimic din ceea ce mi se întâmplă nu e rutină, fost nevoie să-mi impun o oarecare disciplină a experienței de la TIFF, fiindcă totul e atât de dens și de mișto încât trebuie să găsesc o soluție de echilibru între a trăi și a povesti despre experiențele faine de aici.

    Ieri, însă, mi-am luat o jumătate de zi pentru încărcat cu atmosferă festivalieră în afara sălilor de cinema (pe lângă faptul că am asistat la repetițiile de la Amor Amores). În cadru organizat, totuși, în Piața Unirii însorită, pe terasă, la o limonadă cu fructul pasiunii și povești cu Adi Bulboacă, unul dintre fotografii oficiali ai festivalului, și pe care îl regăsiți și printre rânduri cu imagini de la Edinburgh, anul trecut.
    (more…)

  • Atenţie! Skakespeare la bord!

    Îmi place mult ideea celor de la Easyjet de promovare a teatrului şi a pieselor lui Shakespeare dar şi faptul că se străduiesc ca ziua de 23 aprilie să devină, oficial, Ziua Shakespeare, acum, când se împlinesc 450 de ani de la moartea dramaturgului. Prin urmare, au găsit cel mai în vârstă domn (91 de ani) care se numeşte William Shakespeare, au vopsit un avion cu portretul celebrului scriitor şi vor organiza spectacole de teatru în aeroporturi dar şi o reprezentaţie specială a piesei Romeo şi Julieta chiar la bordul cursei lor către Verona – cât de drăguţ e asta?!

    Mai mult, promovează semnarea unei petiţii prin care 23 aprilie să devină Ziua Shakespeare, considerând că la aşa moştenire culturală se cuvine măcar o zi dedicată. Spre uimirea mea, în câteva zile, de când au pus petiţia online, nu sunt decât 555 de semnături. Cam puţine… Ei au nevoie de 10.000 pentru ca guvernul să ia in considerare petiţia şi să publice un răspuns oficial (de endorsare sau… nu!) şi 100.000 de semnături pentru ca iniţiativa să intre în dezbatere parlamentară.
    (more…)

  • Medalie de aur pentru cultura românească!

    Cred că v-am mai spus, când am scris despre spectacol, că producţia TNRS-ului, Călătoriile lui Gulliver este invitată, în acest an, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Alături de alte nume prestigioase (da, TNRS şi Purcărete sunt nume foarte respectate afară!), spectacolul de la Sibiu se află pe lista foarte scurtă a celor selecţionate la Edinburgh.

    Credit foto: Mihaela Mihai | FITS 2012

    De asemenea, producţia face parte din programul oficial al Olimpiadei Culturale de la Londra alături de alte şase spectacole selectate de la Edinburgh pentru a contribui la agenda de evenimente a Festivalului Londra 2012, cea mai mare sărbătoare culturală din istoria mişcării olimpice şi paralimpice. Fondatorii proiectului explică că Olimpiada Culturală de la Londra aduce o selecţie a celor mai reprezentativi artişti ai momentului pentru a inspira creativitatea în toate formele sale, dar mai ales între oameni (sursa)

    Iată ce spune Constantin Chiriac, Directorul TNRS, despre acest spectacol: “Seria de exerciţii scenice coordonate de regizorul Silviu Purcărete îşi propune o abordare inedită a romanului lui Swift în care fantezia se împleteşte cu o aspră satiră politică. Având ca suport o partitură originală semnată de compozitorul irlandez Shaun Davey, creatorul suitei muzicale pentru „Vocile din Cimitirul Vesel???, producţia reuneşte aspecte sociale şi culturale ale lumii din jurul nostru explorând teme ca visul, călătoria, exilul, emigrarea, singurătatea şi apartenenţa (…)

    Credit foto: Sebastian Marcovici | FITS 2012

    Foarte puţină lume a citit această carte (…) şi de aceea credem că ştim ce este Gulliver, povestea extraordinară cu nişte pitici şi un uriaş, însă în momentul în care te apuci să citeşti tot, inclusiv ultima parte, constaţi nu numai că nu este un text dramatic, dar că este unul dintre cele mai morbide şi sinistre lucruri scrise vreodată… una dintre cele mai teribile, mai negre viziuni asupra fiinţei omeneşti”

    Abia aştept să citesc recenziile spectacolului în presa internaţională. După Faust, jucat în acelaşi Festival, au fost aproximativ 200 de articole, reportaje, interviuri şamd, toate elogioase! Într-o perioadă în care politicienii au făcut praf imaginea României, iată că teatru are şansa de a-i mai reda un pic de demnitate. Sunt mândră, cu adevărat mândră, de performanţa colegilor mei sibieni, şi cred că la fel ar trebui să fim toţi! În lumea teatrului, lista scurtă de la Edinburgh e aşa, un fel de medalie de aur :)

    Credit foto: Mihaela Marin | FITS 2012

  • Cineva trebuie să lege şireturile elitelor…?

    Fact 1. Săptămâna trecută l-am întrebat pe Jonathan Mills, directorul celui mai mare festival de teatru din lume, cum crede că oamenii care consumă cancan pe pâine ar putea fi atraşi spre genul de cultură promovat la Edinburgh. Adică, na, la conferinţa de presă de la care tocmai ieşise s-a vorbit despre o super montare a My Fair Lady şi despre Călătoriile lui Gulliver, şi, dacă stau bine să mă gândesc, nici Undeva la Palilula, de exemplu, nu a avut succes la public şi a fost greu de digerat chiar şi pentru unii critici…

    Mills s-a uitat la mine uşor siderat, fiindcă răspunsul la întrebarea mea e(ra) evident şi cred că-şi imagina că ştiu ce o să spună: E foarte simplu. Prin educaţie. Şi a dezvoltat puţin.

    N-am nici un dubiu că ăsta e răspunsul… în Scoţia, acolo unde JMills organizează impresionantul său eveniment care are o tradiţie de aproape şapte decenii. Dar la noi? L-am întrebat dacă a auzit de Becali – auzise! – şi cum poţi să combaţi, prin cultură, un asemenea model facil. Spune-le că dacă au doar asta sunt, de fapt, foarte foarte săraci. Mda.

    Fact 2. La TIFF Lounge, miercuri, Constantin Chiriac vorbea despre variantele în care Clujul ar putea deveni Capitală Culturală Europeană. Prin lateralul cortului unde avea loc discuţia, în Piaţa Unirii, s-a scurs, extrem de zgomotos, o parte din galeria U Cluj. Cei din galerie s-au uitat în cort, au observat, de bună seamă, că acolo are loc o discuţie, un eveniment, evident legat de TIFF, şi au început să strige încă şi mai abitir cântecele de galerie. Aproape că ne-au acoperit.

    Fact 3. La o discuţie avută la micul dejun, s-a pus problema culturalizării maselor, aducerii celor mulţi spre alte experienţe, vezi Vertigo şi teatrul de stradă la FITS, ca o alternativă la consumul de  mondenităţi, TV şi alte lucruri facile care ocupă mintea dar nu o mobilează. Eu cred în ideea asta, cred că se pot oferi alternative, dar am primit următoarele contraargumente: Nu dai mărgăritare porcilorCineva trebuie să ne lege şireturile şi De ce ţi-ai învăţa calul engleză? Astea nu-s, de fapt, contraargumente, ci doar un alt aspect al problemei. Aparent, elitele nu vor să împartă, elitele vor să rămâna elite, speciale, deosebite, singulare. Şi mi s-a părut dezolant, trist şi oribil.

    Fact 4. În fine, azi dimineaţă într-un newsletter de la ceva site de ştiri am citit următorul titlu: De teama ca vor pica, putini elevi s-au inscris la bacalaureat. Tanarul Claudiu Iager din Timisoara e ferm: Nu ma duc la Bac, vreau sa fac bani. Oare dacă-i explic – eu sau oricine – lui Claudiu (sau altora ca el) că a avea bani nu te face bogat ar înţelege şi ar învăţa pentr BAC?!

    ***

    Înţeleg că ţara te vrea prost, şi de aia mass-media promovează modele ca Becali şi alţii ca el, d-aia avem politicieni cvasiagramaţi pe care, chiar dacă îi amendăm şi de care, unii, facem mişto, nu dispar din peisaj. Dar a cui e vina, nu a celor care acceptă(m) toate astea?!


Notice: ob_end_flush(): Failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/printrer/public_html/wp-includes/functions.php on line 5471