Câteva zile lipsesc şi eu şi social media trepidează cu scandaluri! Nici nu plecasem bine la mare, c-a apărut discuţia despre The Wall şi problema bloggerilor care primesc invitaţii şi scriu că n-a fost bine sau nu scriu deloc şi de ce sponsorul le-a dat unora invitaţii şi, presupun, deşi n-am văzut să se spună asta explicit, altora nu.

Până când n-oi zice altceva, blogosfera din Cluj rămâne favorita mea. Întâi pentru că sunt acolo nişte oameni care mi-au devenit foarte dragi, şi pe urmă că mi se pare că se poate vorbi pe bune de o blogosferă clujeană, cu plusuri şi minusuri, ca în orice sumă de individualităţi, fireşte, dar care poate funcţiona la unison când şi dacă trebuie. Sau cel puţin aşa se vede de aici, din miticime :)

Taman de-aia, chiar dacă nu pot participa la fiecare eveniment la Cluj, încerc sa le susţin iniţiativele. De data asta, #clujcitybreak, patru zile în care mai mulţi bloggeri* de frunce vor merge în frumosul oraş ca să-i admire culorile, ca să vadă că şi vara poate fi ca în alte anotimpuri, chiar dacă zecile de mii de studenţi au plecat la casele lor şi oraşul poate părea cumva amorţit din pricina asta. Să vadă şi, desigur, să povestească.

I-am luat un pic la înrebări pe organizatorii 2.0., adică pe domnul Crivăţ I şi pe doamna Florica, jumătatea TVdece. Florica pe numele de scenă, dar Alina pe numele de buletin. Domnul TVdece, de asemenea parte din organizare, se înţelege, este Răzvan Dragoş aka Zicu. Şi e de acord cu ce spune Alina.

După cum urmează:

E prima dată, cred, când nu scriu patru zile pe blog şi, admit, nu sunt mândră de mine! Nici măcar nu-mi caut scuze – aş putea chiar să găsesc unele, dar n-o fac, fiindcă, deşi a fost mereu acolo un pitic care-mi zicea “Nici azi n-ai scris”, Timişoara Brands Tour a fost aşa de intens şi de fain încât vocea piticului să nu se audă prea tare. Sau prea des!

Ziua asta de 30 ianuarie are pentru mine semnificaţii aparte. Acum trei ani, Diana ne scria şi ne cerea, nouă, celorlalte zâne,  ajutorul pentru Daniel. Ştiţi ce a urmat, o campanie fără precedent a cărei amploare nu a fost egalată, cel puţin până acum, banii necesari au fost strânşi şi, chiar dacă, doi ani şi jumătate mai târziu, finalul a venit, totuşi, răgazul oferit unui tată de a-şi cunoaşte copilul, şi viceversa, e nepreţuit, iar “mulţumesc” mi se pare, în asemenea context, un cuvânt sărac.

Ziua a treia din tabăra de Social Media de la Pârâul Rece a adus în discuţie unul dintre cele mai interesante subiecte de la aceată ediţie: brandingul personal. Patru vorbitori de soi au pus problema pe… ecranul destinat prezentărilor, primul fiind Ştefan Liuţe de la Storience, care a avut o sesiune mai degrabă introductivă dar foarte bine documentată şi argumentată intitulată “Evangheliştii”:

Ziua a doua din tabăra de social media de la Pârâul Rece ne-a găsitun picobosiţi dar nerăbdători să demarăm discuţiile despre starea SM în 2012, viitorul, aşteptările şi aprecierile bloggerilor, dar şi proiectele şi proiecţiile agenţiilor şi companiilor.

Mă aşteptam, ca să fiu onestă, la nişte lucruri un pic mai bine structurate, la mai multe gânduri despre planurile de viitor, la mai multe propuneri despre ce am putea să facem pentru ca lucrurile să fie mai bine făcute, mai profi, cu rezultate mai bune şi creativitate.

De ieri, după cum v-am mai spus, sunt la Pârâul Rece, pentru ediţia cu numărul 4 a Social Media Camp by Biz. Noi îi zicem SMS, că e fie Summer, fie Snow, şi ne place, pe de-o parte pentru că ne întâlnim, bloggeri cu clienţi şi cu agenţii, şi pe de altă parte pentru că izolarea (în grup) ne impune cumva să discutăm diverse chestii legate de… industria asta (e mult spus “industrie”, însă, aşa cum remarca cineva ieri, e mai degrabă o nişă) şi, desigur, să ne şi distrăm.

Prima zi a început cu autoprezentările şi aşteptările fiecăruia, poate mai timide decât mă aşteptam. Dar timiditatea n-a durat mult, pentu că primul vorbitor a fost Chinezu, care n-a menajat pe nimeni şi care, deşi, în general, abundă de optimism, acum a vorbit despre partea goală a paharului, cu câte trei exemple concrete pentru fiecare categorie de “actori” împlicată în Social Media.

Bagajul e gata. Pobabil iar am mai multe chestii decât o să folosesc, dar mai bine să fiu sigură decât să-mi pară rău, ştiţi vorba aia! Cele mai importante, însă, ramân gândurile cu care plec către această a patra ediţie de Biz SMS Camp, unele de bine, pe bune, altele…. să le zicem, în lipsa altui termen mai bun, optimiste.

Mi-ar plăcea nişte discuţii mai puţin piaristice şi mai mult oneste. Blogosfera are nişte probleme pe care dacă nu şi le rezolvă curând, o să fie tardiv şi, deci, inutil, să le mai rezolve. 2013 n-are motive să se anunţe un an prea simpatic, bugetele nu vor creşte, ba dimpotrivă, dacă pot spune asta, iar televiziunea rămâne principalul canal de livrare mesaje către consumatori. Sigur, blogurile transmit – sau ar trebui să transmită! – mesaje personale, îmbogăţite cu experienţa celui care scrie pentru cel care citeşte. Nu mai văd asta atât de des pe cât mi-ar plăcea, după cum nu mai văd nici bucuria de a scrie. Nu generalizez, ştiu, citesc în continare bloguri bine scrise. Dar nu mai sunt atât de multe.

Dar sunt şi părţi bune, negreşit! Despre ele şi despre multe altele, vom discuta în următoarele patru zile în atmosfera de poveste de la Pârâul Rece. Aşteptaţi corespondenţe!

Sponsori: Danone, Staropramen, Germanos, Michelin, AFI Palace, Ford, Cosmote, Coca-Cola.

Nu prea ştiam ce-s ăia bloggeri prin 2006, când m-am apucat eu de scris, şi nici acum cred că ideea mea nu se suprapune peste mulţi din cei care îşi pun în piept titulatura cu pricina, însă asta e altă poveste! În 2008, cred, când încă eram pseudo(ano)nima Ilinca Dima pe blogspot şi începusem să aflu şi eu că bloggerii români, unii dintre ei, în orice caz, se întâlnesc, se distrează, se cunosc, m-am dus la un eveniment anunţat cu surle şi trâmbiţe, un karaoke pentru bloggeri în Coyote Cafe! Nu-i cunoştem decât pe foarte puţini după nume, iar personal doar pe cei care aveau legătură cu presa ori PR-ul. În rest…

Dragi prieteni din blogosferă, piarosferă, marketosferă, agenţiosferă, clientosferă şi alte sfere înrudite cu acestea, se cuvine să ştiţi că între 13 şi 16 decembrie are loc, la Pârâul Rece, o nouă ediţie de Social Media Snow Camp by Revista BIZ, şi vă spun asta doar fiindcă-mi sunteţi simpatici (unii dintre voi, în orice caz!) iar locurile sunt limitate.

Indiferent dacă aţi mai participat sau nu, ar trebui sa veniţi pentru că lucrurile s-au mai schimbat la capitolul Agendă, nu mai discutăm, doar, ci facem şi nişte workshopuri, punem la cale o campanie, adică, un exerciţiu util, fiindcă la teorie poate mai ştim, dar c-o practică toţi suntem datori! Tocmai de aceea, am alcatuit o cerere-tip pentru şefii voştri, cu zece motive pentru care ar trebui ca voi să veniţi la SMS Camp iar ei să plătească şi să vă dea două zile, atenţie!, doar aparent libere: joi şi vineri! Restul, sâmbătă şi duminică, sunt de la voi, bonus!